Cinci pentru infern sau războiul fără sfârşit al cineaştilor cu CNC-ul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sitaru, Crişan, Achim, Negoescu, Mustaţă FOTO: cinemagia.ro
Sitaru, Crişan, Achim, Negoescu, Mustaţă FOTO: cinemagia.ro

Preiau aici reacţia colectivă de astăzi împotriva recentului concurs CNC a cinci tineri regizori români: Adrian Sitaru („Pescuit sportiv“, în total 3 lungmetraje), Gabriel Achim („Visul lui Adalbert“), Marian Crişan (Palme d’Or pentru scurtmetraj, „Morgen“, „Rocker“), Bogdan Mustaţă (Ursul de Aur pentru scurtmetraj, „Lupu“), Paul Negoescu („O lună în Thailanda“).

Adrian Sitaru

Dragi colegi de breaslă, mă adresez celor ce cred ca am facut în film, cât de cât, lucruri bune. Vreau să vă spun că demult, de la începutul anilor 2000, nu am mai avut acest gust amar, de silă şi dezamăgire, faţă de un concurs de proiecte organizat de CNC. Sigur, este si vina mea, că împreună cu cei ce îi apreciez la rândul meu, nu am reuşit să schimbăm nimic în mai bine. Sigur că există şi scuze reale pentru fiecare din cei implicaţi în luarea decizilor la CNC si semnarea documentelor, căci gusturile nu se discută, iar adunarea punctelor este matematică. Însă mă întreb, oare aveti acelaşi gust ca şi mine, că regizori ce nu au dat-o de gard cu niciun film sprijinit de CNC, care fac, de câte ori se poate, filme pe proprii bani, atunci când chiar au nevoie de sprijin, să nu-l obţină? Sau sa fie o pseudo-sprijinire, de ochii lumii, când unui proiect de lung metraj i se alocă doar 75 de mii de euro, bani pe care alţii îi iau pentru un scurt metraj? M-am referit la mine, dar am mai identificat cel puţin un regizor în aceeaşi situaţie. Şi sunt convins că nu sunt doar eu cel ce se simte nedreptăţit. Mi-era ruşine de multe din ţara asta, aşa e, dar începe să-mi fie ruşine şi de breaslă, atât de vestită pe afară. Altfel, toate bune, voi începe peste o saptămână filmările unui lung metraj fără niciun ban. Poate va ieşi un film prost, sau poate unul bun. În ambele situaţii, unii din comisia de jurizare sau din consiliul de administraţie al CNC, probabil si dintre prietenii ce nu au trecut prin situatia mea, ar trebui sa aibă un gust mai amar în gură, din păcate.

Gabriel Achim

N-aş vrea să vorbesc despre modul tendenţios în care sunt finanţate proiectele şi de lipsa de orizont pentru regizorii şi producătorii aflaţi la început. Şi nici despre sistemul actual de punctaj, care nu face decît să acopere sublim lipsa de competenţă a celor care jurizează şi interesele de grup din pseudo-industria de film din România. Despre cum sunt pus în postura de a alerga, de fiecare dată, în cursa de 100 m cu Usain Bolt, care are dreptul să pornească cu 40-50 m în avans faţă de linia de start. Sunt un regizor al cărui  prim film a fost considerat cel mai bun debut al anului 2012 şi de cei “bătrîni” (UCIN), şi de cei “tineri” (GOPO).  Nu mi-am luat aerul că al doilea film e ca şi făcut. Am muncit trei ani din greu la următorul proiect, premiat şi dezvoltat cu unii dintre cei mai buni consultanţi pe scenariu la nivel internaţional şi flatat de entuziasmul necondiţionat al coproducătorilor francez şi german. Dar n-am avut noroc. În cele 4-5 concursuri CNC la care am participat, n-am urcat mai sus de locul 28. Invariabil, specialiştii din comisia de jurizare m-au notat cu 2 pentru potenţialul internaţional al proiectului sau, mult mai favorabil, cu 4 pentru structura dramaturgică. Am încercat atunci să învăţ de la cîştigători.  Şi am realizat că cel mai bun debut e o piatră de gît. O telenovelă sau un film cu Alex Velea ar fi rupt ghinionul.

Marian Crişan

Concursul de filme pe puncte s-a terminat.
A fost competitie aparent "stransa" dar din pacate compromisa ca de obicei. Companii mari, mici si mijlocii s-au intrecut in printarea de tone de hartie si masluiri de dosare ca sa de-a bine la comisie. De comisie numai de bine. Infiintata pe ascuns si  tinuta la secret fara sa se respecte propunerile tuturor asociatiilor. Nu mai amintim de sistemul de punctare si de faptul ca de exemplu de multe ori scenariile de fictiune sunt citite de regIzori de documentar, de operatori de imagine sau de critici de film. Ma intreb ce contine filmografia unor membrii din comisie in materie de scenaristica? Cate scenarii de lungmetraj au semnat sau produs la momentul in care sunt alesi sa evalueze?
Pe scurt o gluma de la cap la coada.Un adevarat circ sub atenta supraveghere a Consiliului National al Cinematografiei o institutie disfunctionala, depasita, blocata in regulamente si legi care dau castigatori cu note la precizie de zecimi si sutimi, la virgula. Ai senzatia ca esti la proba pe aparate la gimnastica sau la patinaj artistic cand citesti notele. 43,34.... 56,78.....14,23....cata precizie, cata acuratete in aprecierea scenariilor si a oamenilor? Corectitudinea nu poate fi pusa sub semnul intrebarii in aceasta evaluare a artei cinematografice pe note, nu? Cum ar fi sa dam note si pictorilor dupa bunul plac al unui juriu format din alti pictori, fotografi, sculptori sau zugravi? Nu credeam ca cinemaul poate fi pe note....

Bogdan Mustaţă

De fiecare data cand am picat la CNC a fost din cauza scenariului, pentru ca punctajul tehnic a fost tot timpul suficient de bun. Se pare ca scenariile mele nu intrunesc "criteriile estetice" ale comisiilor de concurs.
Cred ca deja putem vorbi despre cinematografia cnc-ista, a celor care cred ca STIU ce e aia film si ce reguli trebuie sa respecte un scenariu.
Si ei vor ca toti sa fie dupa asemanarea lor.
Eu caut feluri noi de a ma exprima. Si comisiile nu sunt deschise pentru asa ceva.
Trebuie sa ni se dea posibilitatea sa ne prezentam deschis scenariul si proiectul in fata comisiilor. Asta poate ajuta mult mai mult la intelegerea si evaluarea proiectelor decat punctajele cu zecimale impersonale.
Sigur ca exista varianta de a face filmele fara bani cnc, dar este discriminatoriu sa fie finantate doar scenariile "asemenea lor" iar altele sa fie respinse ca proaste pentru ca sunt "altfel" sau "nu sunt intelese".
Acum a fost comisia lui Sirbu. Data viitoare - poate a “noului val”, poate a “alora batrini”. La fel si filmele. Cite grupuri, atitea filme. O sa vedem “Moartea domnului Lazarascu - partea 58, 59 si 60”, “Selfie 12, 19, 2” si  “Margo 45, 32, 8”.

Paul Negoescu

Faptul ca am fost primul sub linie nu m-a deranjat, cat m-a confuzat. Si asta pentru ca imi puneam sperantele in alt proiect, care s-a clasat pe locul 31 (din 39 de proiecte inscrise) si a fost notat de catre comisie cu o medie de 4,8. M-a confuzat faptul ca mi-am facut sperante bazandu-ma nu doar pe bunul meu simt care-mi spunea ca e un proiect valid, dar si pe feedbackul primit pana acum pentru proiect, care a fost selectat in mai multe piete de co-productii, unde a fost premiat, de altfel, ca fiind cel mai bun proiect. Dar nu in ultimul rand, la ultima sesiune a concursului CNC castigase finantare la sectiunea de dezvoltare, unde fusese notat cu o nota medie in jur de 7. Ma intreb cat de prost am dezvoltat eu scenariul in ultimele luni din moment ce calitatea lui a scazut asa drastic? Lucrurile astea imi ridica semne de intrebare legate de ori de competenta acestei comisii, ori de buna lor intentie. Mi se pare cel putin ciudat faptul ca numirea comisiei a fost tinuta secret, cat si faptul ca ea a fost formata ori din persoane care nu au legatura cu fenomenul, ori din persoane inactive de ani buni, ori de persoane care au legaturi stranse cu un mare studio de productie. De altfel, nu e greu sa vedem care, uitandu-ne dupa ordinea celor mai mari note. La fel, mi se pare cel putin ciudat cum case de productie aparute peste noapte au punctaje comparabile sau chiar mai mari decat case de productie consacrate. Singura consolare dupa acest concurs este ca, dupa actualele criterii de punctare, am un punctaj mai bun decat Tornatore.
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite