Crăciun de vis cu soprana Mariana Nicolesco

Seară de tihnă, lumină şi reculegere în preajma sărbătorii Naşterii Domnului, seară lirică în care opera şi musicalul s-au îngemănat în chip sublim cu colindul românesc, miniatura tradiţională dăruită acum Crăciunului prin vocile unor tineri performeri, multiplu laureaţi ai Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” şi ai Concursului Naţional al Liedului Românesc.

Ambele, creaţii ale celebrei soprane Mariana Nicolesco, al cărei nume a dat girul Concertului Extraordinar de Crăciun desfăşurat în mod obişnuit la Banca Naţională a României, patron de mulţi ani al evenimentului. Prezenţa Guvernatorului Băncii Centrale, Mugur Isărescu, a membrilor Consiliului de Administraţie, a unui public de elită a onorat însufleţitoarea serată.

          În eseul intitulat „Splendoarea şi forţa tradiţiei”, Mariana Nicolesco a notat în program legăturile pe care comoara melosului nostru popular de Crăciun le are cu marea artă a cântului, „artă sacră prin însăşi natura ei”, călăuză către realizări meşteşugite, de înaltă valoare. Soprana însăşi le făcuse cunoscute de pe podiumul marii săli de concerte a Vaticanului, odată cu transmisia în Mondovision a memorabilului prim concert de colinde de la Sfântul Scaun.

          În somptuosul ambient marmoreean al Băncii Naţionale, glasuri tinere au răsunat vibrant, pline de emoţie, îndrumate şi conduse de Mariana Nicolesco, a cărei „baghetă magică” a povăţuit şi povăţuieşte zeci, sute de aspiranţi către glorie în cariera lirică. Fluidul tainic venit din gestica, din privirile celebrei soprane s-a scurs în sufletele, minţile şi corzile vocale ale tinerilor, iar rezultanta a fost în contopirea muzicii cu textul, a glasurilor cu rostirile expresive, creatoare de atmosferă. Minunată este această osmoză, care se făureşte şi se desăvârşeşte între Mariana Nicolesco şi discipolii ei, prin seve eterice.

          Duetul „Là ci darem la mano” din „Don Giovanni” de Mozart a deschis programul, interpretat de baritonul Alexandru Constantin şi soprana Irina Baianţ, o potrivită asociere. Numai că, iată, alte... Zerline l-au asaltat pe seducătorul Don Giovanni. Erau sopranele Ramona Păun şi Adriana Marcu, mezzosoprana Oana Andra, căutându-şi... norocul. Dar „titulara” a revenit destul de rapid şi a restabilit raportul iniţial. O delicioasă scenetă, originală, ce a oferit publicului şansa să asculte de mai multe ori celebrul duet.

          Mai apoi, aria bijuteriilor „Ah, je ris” din „Faust” de Gounod a fost redată, cu glas expansiv şi radios, de Adriana Marcu.

          Tenorul Şerban Cristache, anunţat suferind de Mariana Nicolesco, s-a încumetat să cânte aria lui Gabriele Adorno „Cielo pietoso, rendila” din „Simon Boccanegra” şi, la sugestia maestrei, a reluat partea finală a paginii verdiene, cu mai multă încredere, cu mai mult aplomb, în pofida disconfortului care părea că dispăruse. Formidabilă influenţă, formidabilă forţă de persuasiune!

          Cu experienţă şi cultură de stil, Oana Andra a tălmăcit „Sein wir wieder gut” din „Ariadna la Naxos” de Richard Strauss.

          Una din surprizele serii a fost prestaţia Ramonei Păun în aria cu gavotă „Profitons bien de la jeunesse” din „Manon” de Massenet. Cu glas luminos, limpezime de sunet şi, nu în ultimul rând, ademenitor-surâzătoare în atitudinea scenică, tânăra a prefigurat un bun start de carieră.

          Deja specialistă a rolului Eliza Doolittle, cu clare dovezi de rodaj, uşurinţă şi intenţii vocale adecvate pe întregul ambitus, Irina Baianţ a cântat antrenant cunoscuta „I could have danced all night” din musicalul „My Fair Lady” de Loewe.

          Abordând acelaşi gen, basul Iustinian Zetea a reeditat obişnuitul său succes cu „If I were a rich man”  din „Fiddler on the Roof” de Jerry Bock, pagină interpretată cu umor subtil.

          Şi au venit mult aşteptatele colinde, care au purtat asistenţa pe aripi măiastre. Toţi au cântat, inclusiv baritonul Alexandru Petrovici, până atunci pianist acompaniator, înlănţuiţi, având-o pe Mariana Nicolesco, din nou, simbol al dăruirii şi fluxului inspirator. Transpusă, sala a susţinut ritmurile, a aplaudat cadenţat, a intonat emoţionată şi emoţionant.

          Florilegiul a cuprins „Colindiţa”, „Moş Crăciun cu plete albe”, „O, brad frumos”, „Sus la poarta Raiului”, „Noapte de vis”, „O, ce veste minunată”, ineditul „Noroc să deie Dumnezeu la toată casa de români” (cu Iustinian Zetea) şi, ca a doua surpriză a serii, „Florile dalbe” cântat şi... jucat de excelentul Doru Todoruţ.

          În jurul uriaşului brad din monumentala Sală de Marmură a Băncii Naţionale a României, s-a sărbătorit – prin semnătura artistică inconfundabilă a Marianei Nicolesco - apropierea unui Crăciun de vis.