Arte

articolul anterior articolul urmator

Criticii liberalismului

26
10 Jul 2015 17:41:06
Nicolae Manolescu

Am tot respectul faţă de Jean Daniel, fondatorul, cu peste 50 de ani în urmă, al hebdomadarului francez de stânga „Le Nouvel Observateur“, recent rebotezat pe scurt „L'Obs“, al cărui „Editorial“,  rebotezat tot pe scurt „Edito“, din numărul 2642 (25 iunie-1 iulie), m-a determinat să scriu rândurile de faţă.

Karl Popper a dovedit mai demult că întreaga critică pe care o aduce Karl Marx capitalismului englez de la mijlocul secolului XIX se bazează pe date economice şi sociale proprii începutului aceluiaşi secol, care nu mai erau valabile în epoca în care îşi scria studiul. O legislaţie nouă reglementase între timp raporturile de muncă. Marx nu ţine seama de schimbare. Premisa criticii lui constă, aşa dar, într-o realitate care nu mai exista de câteva decenii.

Iată ce scrie Jean Daniel astăzi:

Trăim într-o civilizaţie în care industria se prăbuşeşte, după ce a înlocuit agricultura, în care realismul s-a substituit utopiei şi chiar ideologiei, în care individualismul triumfă contra solidarităţii şi în care, în spatele cortinei de un roşu aprins a cifrelor, statisticilor, bugetelor şi concurenţei, un singur lucru pare a fi dispărut, şi anume omul […] N-avea dreptate Condorcet care făcea din egalitatea economico-socială o condiţie a progresului moral“.

Riguros inexact! Să luăm constatările lui Jean Daniel pe rând.

(Neo)liberalismul, realist

Nu e adevărat că industria se prăbuşeşte în capitalism. Industria este principalul produs al capitalismului. Doar că industria actuală nu mai seamănă cu aceea de ieri. Noi tehnologii au modificat-o structural şi radical. Şi cum, adică, industria a luat locul agriculturii? Din contra, a făcut din agricultură o ocupaţie mai mult decât rentabilă şi asta, graţie tocmai noilor tehnologii create de industriile de tot felul pentru munca câmpului. În ţările capitaliste, în care (neo)liberalismul este ideologia de bază, nimeni nu mai moare de foame. Există chiar perioade de supraproducţie, când statul plăteşte fermierilor despăgubiri pentru diminuarea producţiei, de cereale, de exemplu, în Franţa.

Foametea cronică din anumite ţări africane nu e rezultatul unei politici economice (neo)liberale, din contra, a uneia centralizate, ca în fostele state comuniste lipsite de o economie de piaţă.

A da vina pe secetă sau pe alte calamităţi naturale este a-i cruţa pe guvernanţi de acuzaţia unui management defectuos. Următoarea remarcă a lui Jean Daniel este corectă: (neo)liberalismul e realist, nu utopic. Doar că asta nu reprezintă un defect, ci o calitate. Ideologia este cea care a distrus economia şi societatea comunistă.

Mai ţineţi minte sloganul parodic de odinioară: speech cu speech, patriei snop? În sfârşit, cum să conteşti ideea că societăţile (neo)liberale sunt cele care au făcut mai mult pentru om şi pentru viaţa împreună a comunităţilor decât orice civilizaţie din istorie? E imposibil să accepţi critica celor care ignoră existenţa în capitalism a unei calităţi a vieţii umane superioare tuturor regimurilor anterioare. Cu toate inegalităţile, nici atât de mari în societăţile dezvoltate pe cât clamează aceiaşi critici, capitalismul (neo)liberal acordă unui număr considerabil de cetăţeni şansa de a avea cele de trebuinţă, de a profita de viaţă într-o măsură necunoscută strămoşilor noştri. Spre a nu mai vorbi de protecţia sănătăţii şi a consumului.

Spiritualitatea din capitalism

Condorcet vorbea de progres moral. Să despărţim afirmaţia filosofului luminist francez în două. Civilizaţia capitalistă nu înseamnă lipsă de spiritualitate. Suntem înconjuraţi de obiecte care sunt rodul spiritului uman. Islamiştii radicali consideră că spiritul se reduce la religie şi, încă, la interpretarea lor a textelor sacre, care e de obicei una literală şi fără discernământ. Ceea ce nu-i împiedică să se folosească de achiziţiile spiritului uman ca şi cum le-ar fi picat din cer, făcând, de exemplu, din internet o armă.

Cât priveşte morala, iată, pe de o parte, cazurile cele mai oribile de amoralitate ne vin tot din partea organizaţiilor teroriste, iar pe de alta, nici o societate din istorie n-a reglementat mai strict drepturile şi obligaţiile omului decât aceea capitalistă. Au devenit oamenii mai buni? Părerea mea e că da. N-o spun fără a  mă fi gândit temeinic înainte. Priviţi în urmă: până doar cu puţine secole în urmă, statele se măcelăreau între ele şi îi ucideau barbar, nu numai pe cei de altă credinţă, dar chiar pe proprii supuşi; tratatele şi convenţiile internaţionale se refereau exclusiv la guvernanţi, nicidecum la popoare; despre toleranţă, nici vorbă. Indivizii nu pot fi mai morali decât societăţile în care trăiesc. Au existat şi vor mai exista anarhişti, rebeli, nebuni, inşi asociali. Dar când altădată în trecut societatea a reuşit într-o măsură mai mare să armonizeze tendinţele şi contradicţiile din sânul ei.

A trage concluzia, cum fac Marx şi Jean Daniel, că „spiritul profitului“ e păcatul mortal al liberalismului înseamnă a nu vedea că nu câştigul în sine, cu toate derivele, caracterizează capitalismul, ci calea pe care civilizaţia liberală o propune, şi anume  economie de piaţă, concurenţă, şanse egale, şcolarizare, artă, pe scurt, o cultură umanistă. E loc şi pentru mai bine? Desigur. Dar cale de întors nu există, dacă vrem să păstrăm tot ce omul a făcut mai bun pentru om şi să evităm riscul ca societăţile liberale contemporane să semene cu cele de felul  Daech.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

Sârbul Vasile
10.07.2015, 18:16:56

Economie de piata? Economie din piata, poate. Vrajeala multa. Nu se mai moare de foame, nici chiar pe la noi. As sugera unuia care le are cu filmarile si alea-alea sa surprinda pe pelicula chiar si cu Photoshop pe unul care cauta prin tomberoane dupa hrana, iar deasupra sa stea batoasa o reclama la telefonia mobila. Chimia a salvat populatiile. Hrana pe banda. Sintetica. Nu se mai decimeaza populatiile pentru ca banda tre sa mearga. Sa produca. Altfel banda ar merge doua ore pe zi, saptamana, luna.

-5 (7 voturi)
Ionel Marcu
10.07.2015, 18:38:51

Înainte de apariția economiei de piață de tip occidental, Sârbule Vasile, jumătate din populație trăia la nivelul celui ce caută azi prin tomberoane.Fără ea ai trăi ca acum două-trei sute de ani, într-o casă de pământ, ai avea doi cai sau doi boi cu care ai trudi 15 ore pe zi, șase zile pe săptămână și ai face zece zile de la Belgrad la București. De internet, televiziune, telefonie să mai pomenim?

+4 (8 voturi)
Stefanescu Marian
10.07.2015, 18:53:27

Dl.Manolescu tratează numai o parte a problemei.Și anume cea constatativă istoric,cum că în ultimii 200 de ani liberalismul,într-adevăr,a făcut ca civilizația umană să progreseze.Mai mult,același liberalism a înfrânt în războiul doctrinelor politice doctrina adversă,marxismul/socialismul. Numai că mai există prezentul și viitorul care nu sunt deloc definite.Aici,probabil,ar trebui o minte filozofică uriașă care să analizeze tendințele principale ale dezvoltării societății umane în condițiile globalismului,a mișcărilor de populații,a globalizării informației(cu tendințele ei pozitive și negative în același timp),a consumării accelerate a resurselor,etc.Și,mai ales,a raporturilor dintre libertatea individuală și stat.Și,poate,a raporturilor de putere dintre state. Ne trebuie o altă filozofie care să definească o altă paradigmă a dezvoltării umane.Fiindcă,după umila mea părere,dezvoltarea calitativă a umanității este pe cale să se blocheze.Ne trebuie o altă soluție,ne trebuie altceva.

+4 (6 voturi)
Nicholas Kazan
10.07.2015, 19:55:48

Marian, analiza de mai sus este un punct de vedere filozofic, care întotdeauna este un aspect limitat al întregului, dar este un punct foarte valabil. liberalismul, în lipsa unei definiții beton, este relaxarea relațiilor umane în ultimele două veacuri și jumătate, relaxare din corsetul societal care ținea relațiile sociale într-o menghină a coerciției, o paradigmelor de structură organizațională perimată, cu rădăcini fie tribale primitive, fie mai luminate în cazul unor societăți mai izolate de restul continentului - țările scandinave - care au avut șansa de a evolua mai liber. Popper sancționează ideologia, este adeptul unei teorii evoluționiste, care își găsește rostul și rostul este în mișcări incrementale (cum urăște Pleșu cuvântul ăsta, oare de ce?) adică "to muddle through", a te trage înainte în pași evolutivi mici. La bază este o teorie care îmbină umanismul economic enunțat de Adam Smith, nu atât prin accidentala expresie "the invisible hand", mult folosită de neoliberali, ci mai cu seamă în lucrarea sa de căpătâi The Theory of Moral Sentiments unde dă curs necesității ca individul să fie nu numai liber să-și dezvolte și folosească liber resursele proprii, dar că aceste libertăți sunt baza pe care economia poate să prospere, dat fiind cumulul sporit pe care îl produce. David Hume la fel, a dat valoare necesității de eliberare și cultivare a individului - umanismul în formă pură. Jefferson, ca și alți părință fondatori, a excelat la abstractul conceptului, acela care emană din condiția de natură egală a omului, dar cu limite; era înainte de revoluția industrială, deci, vedem iară cum evoluția aduce nu doar tehnologia și producția la alte nivele, ci și relațiile sociale, ideologiile, și, în mod firesc, gorila de 800 pounds - economia, care captează multă atenție, prea multă, când este prea liberă. Dar evoluția este nu doar extindere, bulversare de paradigme și formule de acaparare a resurselor care duc la inegalități, cu problemele aleatoare. Evoluția conține și sămânța balanței, deci a supraviețuirii și sustenabilității. Este greau de abordat globalizarea pentru cineva care vede lucrurile din punct de interes local, parte din întreg...! Globul se rotește în unitatea sa, forța de gravitație tot așa, este de natură unitară. Ceea ce nu se poate spune de geografie, climat, societăți, granițe, limbi, state, etc, părți ale întregului. Liberalismul este în genere o formulă de a da lucrurilor cazualitate și efect în măsuri relative. Ceea ce se potrivește cu necesitate de intervenție pentru a ține lucrurile în balanță este managementul uman, o știință deloc simplă, care este bazată pe empatie și știință și ecologia, nevoia de a păstra balanța dintre ecosisteme... Liberalismul, ca libertatea, nu este chiar liber. Dar libertatea aduce partea bună în ființa umană, și ajută la o evoluție controlată, formula cea mai potrivită a Omenirii...

+1 (5 voturi)
Stefanescu Marian
10.07.2015, 20:21:20

Oho-ho,ce comentariu mi-ați făcut!Mulțumesc.Nu voi intra într-o discuție în sens filozofic fiindcă nu este locul aici.Nu știu dacă ați sesizat,dar indirect am sugerat că toate doctrinele actuale sunt insuficiente în condițiile globalismului fiindcă nu mai descriu adecvat situația oamenilor și,mai ales,nu oferă soluții de dezvoltare în continuare.Chestia este,după mine,aproape dramatică.De aceea cred că este necesară o nouă filozofie care să găsească o nouă soluție pentru viitor.Aici sper că poate această nouă filozofie va avea ca principiu de bază LIBERTATEA INDIVIDUALĂ(cum a avut-o și liberalismul clasic...).Fiindcă,nu-i așa?libertatea este cea mai mare dintre toate necesitățile oamenilor.

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (26)