Cum a fost lăsat să moară celebrul arhitect Antoni Gaudi pentru că a fost confundat cu un cerşetor

Antoni Gaudi (25 iunie 1852- 10 iunie 1926) a fost un arhitect originar din Reus, Catalonia, considerat maestrul modernismului catalan. Majoritatea operelor sale se află în Barcelona, inclusiv celebra Sagrada Familia, aflată şi astăzi în construcţie. În mod ironic, deşi arhitectul era foarte apreciat pentru talentul şi munca sa, acesta a murit după ce, în urma unui accident, nu i s-a oferit ajutor pentru că a fost confundat cu un cerşetor.

Talentul lui Antoni Gaudi a fost recunoscut încă de când era tânăr, iar astăzi, arhitecţi din întreaga lumea încă sunt inspiraţi de operele sale caracterizate de un stil unic, cu forme organice, colorate şi exuberante. Gaudi căuta frumosul pentru că era de părere că „frumuseţea este imaginea adevărului”. Catedrala Sagrada Familia este considerată capodopera sa şi una dintre minunile arhitecturale ale modernităţii. 

Gaudi nu a fost însă primul arhitect care să lucreze la catedrală, înlocuindu-l, în 1883, la un an de la începerea proiectului, pe Francisco Paula de Villar care se ocupase de construcţia mai multor biserici din Spania. Antoni Gaudi şi-a devotat 43 de ani din viaţă- până în ziua morţii- construcţiei catedralei, proiect care se baza exclusiv pe donaţii individuale, după cum notează Robert Ellsberg, în volumul ”Blessed Among Us: Day by Day with Saintly Witnesses”.

După cum scrie şi Michael S. Rose în lucrarea sa (Antoni Gaudi: God's Architect), Gaudi care, odată cu trecerea anilor, a devenit din ce în ce mai devotat Bisericii Catolice, a fost poreclit de contemporanii săi, „Arhitectul lui Dumnezeu”. De asemenea, cardinalul Ragonesi l-a numit „un Dante al arhitecturii”. 

În acelaşi volum, Ellsberg explică faptul că arhitectul „a adoptat un stil de viaţă ascetic, îmbrăcându-se ca un muncitor, ţinând des post...În ultimele luni ale vieţii, dormind într-o cămăruţă a bisericii”.  

Călcat de un tramvai 

Pe 7 iunie 1926, în timp ce se întorcea de la slujbă, Antoni Gaudi era lovit de un tramvai. Grav rănit şi acoperit de sânge, acesta încă mai respira, după cum scrie Hugo Kliczkowski, în volumul dedicat arhitectului. Din pricina faptului că îşi neglijase aspectul, Gaudi a fost confundat cu un cerşetor şi a fost transportat la Spitalul Santa Creu, unde erau aduşi vagabonzii şi săracii oraşului, după cum notează acelaşi autor. Pentru că nu avea acte la el, identificarea  a fost imposibilă.

Totuşi, a doua zi, capelanul catedralei Sagrada Familia a vizitat spitalul şi l-a recunoscut pe Gaudi, moment în care doctorii au încercat din răsputeri să îl salveze. După trei zile însă, Antoni Gaudi se stingea într-o cameră mică a Spitalului Santa Creu. 

Pe 12 iunie, a avut loc slujba de înmormântare, procesiunea pornind la spital şi terminându-se la Sagrada Familia, unde, o mulţime de oameni se adunase în criptă pentru a-l plânge.                                     Antoni Gaudi (Foto:spainisculture.com)

Devotamentul pentru catedrală

Conform unui articol din ”New York Times”, Gaudi ar fi făcut mai multe comentarii care arată că nu era „obsedat de control sau determinat să se încadreze într-un anumit timp”. Acesta ar fi plănuit iniţial ca Sagrada Familia să aibă 18 turnuri cu clopot, după cum ar fi lăsat mărturie mai mulţi asistenţi ai săi, însă ulterior, s-a răzgândit. 

„Am decis doar să le planific pentru că o altă generaţie va contribui la Templu, aşa cum s-a putut observa în istoria catedralelor. Construcţia la Sagrada Familia progresează lent pentru că maestrul acestei opere nu se grăbeşte”, ar fi spus Gaudi, citat de asistenţii săi. (sursa: ”New York Times”)

Sagrada Familia (Foto: Wikipedia) 

Conform aceleiaşi publicaţii, Gaudi era preocupat în special de reprezentări ale naturii, dorindu-şi ca interiorul Sagrada Familia să fie „precum o pădure”. Pere Jordi Figuerola Rotger, curator al Museu Diocesà din Barcelona, a explicat că în urmă cu patruzeci de ani, oamenii din oraş ignorau opera lui Gaudi, cei care au făcut Sagrada Familia faimoasă fiind de fapt turiştii japonezi, nu din motive religioase, bineînţeles, ci datorită fascinaţiei lor pentru natură. 

Aprecierea oamenilor din acea vreme pentru Gaudi şi catedrală se datorau în special faptului că această construcţie era văzută „mai degrabă de partea oamenilor, decât ca o etalare a puterii şi bogăţiei bisericii”, după cum scrie The Guardian. De asemenea, o pictură din 1898, intitulată „Catedrala săracilor”, de Joaquim Mir, înfăţişează mai mulţi oameni înfometaţi, adunaţi lângă catedrala în construcţie. 

„Catedrala săracilor” de Joaquim Mir (Foto: museunacional.cat)