Cum le-am tras noi ţeapă francezilor într-un mare exerciţiu de diplomaţie culturală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Proiectul din cadrul Sezonului, reflectat în presa franceză
Proiectul din cadrul Sezonului, reflectat în presa franceză

Un mare exerciţiu de diplomaţie culturală. Cu „vocaţia de a actualiza imaginea şi percepţia celor două popoare unul faţă de celălalt, de a întări legăturile economice, ştiinţifice, culturale si de societate care unesc cele două ţări, de a arăta dinamismul şi imaginaţia creatorilor şi mediului de afaceri din cele două ţări, de a reafirma ataşamentul celor două ţări faţă de o Europă a păcii, a ideilor şi a cooperării“.

Şi, mai ales, de a le arăta ataşamentul României pentru lupta anticorupţie, prin birocraţie rampantă, neseriorizate, nerecunoaşterea realităţilor altor ţări...

Sezonul România-Franţa, marele exerciţiu de mai sus, s-a derulat între 28 noiembrie 2018 şi 14 iulie 2019 şi a „coincis cu preşedinţia română la Consiliul UE“. S-a încheiat, deci, de cinci luni. Iar Statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE), încă nu a terminat de cerut francezilor acte pentru decont.

Să luăm cazul unei mici organizaţii franceze din Bordeaux, Cave Canem, care a făcut, în Franţa, în martie-aprilie, o serie de lecturi şi concerte cu artişti români, iar la Bucureşti, în iunie, un atelier ţinut de artişti români de teatru pentru studenţi de la Conservatorul Naţional de Artă Dramatică, cea mai mare şi reputată universitate de arte performative din, cum ar veni, Hexagon. Dinspre partea română, Ministerul Afacerilor Externe se angaja prin contract să acopere 4.000 de euro din costurile acestor întreprinderi artistice. Patru amărîte de mii de euro.

În iunie 2019, reprezentanta MAE scria: „Vă vom deconta cît mai repede partea realizată în Franţa şi, la finalul proiectului, partea realizată în România“. Cinci luni mai tîrziu, în decembrie, aceeaşi reprezentată MAE încă cerea organizaţiei franceze documente justificative şi să completeze Excel-uri. Iar pentru „partea realizată în România“, onorariile artiştilor, 2.500 euro, încă nu erau (şi nu sînt) plătite, pentru că organizaţia franceză aşteaptă întîi să-şi recupereze restul banilor.

Cum se poartă discuţiile de decont cu Ministerul Afacerilor Externe?

Întîi, tot în iunie, li s-a spus francezilor că nu mai pot primi avans, că s-a schimbat legislaţia.

E vorba despre faptul că, pe 30 mai 2019, Guvernul a publicat OUG 34/2019, care modifica ordonanţa de organizare a Sezonului, făcînd toate cheltuielile decontabile la final (nu te pui cu Statul român, el are grijă de banii lui) – adică s-au schimbat regulile jocului cu o lună şi jumătate înainte de sfîrşitul programului. Previzibil, ordonanţa a ajuns în Parlament după epuizarea subiectului, prin urmare, n-a existat nici o discuţie despre efectele acestei modificări, că deja se terminase Sezonul.

Problema e, totuşi, de ce nu se plătise MAE avansul pînă atunci, avînd în vedere că doamna de la Externe le scria francezilor pe 10 decembrie 2018 că va trimite avansul „săptămîna aceasta“. Ce-i drept, o lună mai tîrziu încă trimitea mailuri despre nivelul respectivului avans.

Compania trimite un extras din GUSO, un REVISAL francez, administrat de Direcţia de Muncă, pentru intermitenţii de spectacol. Românii scriu că au nevoie de, desigur, originale după contracte şi plăţi efectuate, cu extrasele de cont. Urmează o lungă conversaţie explicativă despre faptul că în Franţa eşti obligat să angajezi artiştii pe numărul de ore/zile din proiect, nu-i „iei“ pe contract civil sau pe drepturi de autor, iar GUSO e dovadă de contract şi plăţi efectuate.

În absenţa avansului, oamenii din organizaţia franceză au plătit din conturile lor personale o parte din cheltuieli. Reprezentanta MAE le cere, ca justificare, contractele lor de muncă cu asociaţia – la care preşedinta asociaţiei trimite în România extras din legea franceză a ONG-urilor, care arată că organizaţiile astea trebuie să fie conduse, ca regulă, cu titlu benevol (fără salarii pentru şefi) pentru a fi considerate ca atare. Încă nu se ştie dacă aceste cheltuieli sînt sau nu eligibile, că na, dacă au fost proşti şi au plătit din buzunar...

Iar dacă aşteptaţi ca românii să ceară ştampilă, ei bine, nu veţi fi dezamăgiţi: chiar cer ştampilarea documentelor (la care li se răspunde, previzibil, că organizaţia n-are ştampilă, că nu le cere nimeni aşa ceva în Franţa). Mă îndoiesc că acesta era primul proiect cu deconturi şi că la MAE nu se ştie, în 2019, statutul ştampilei în Franţa (sau că ea nici măcar în România nu mai e necesară în corespondenţa cu autorităţile statului).

Deşi în contractul cu MAE scrie explicit cine sînt partenerii proiectului şi există un internet plin de informaţii că proiectul s-a ţinut la parteneri, cu partenerii, MAE le cere hîrtii de la parteneri că chiar au fost parteneri. Şi ce-au plătit, de ce-au plătit, din ce cont au plătit, pentru ce şi cine-au plătit.

E ceea ce, încă din ianuarie, responsabilii francezi ai Sezonului numesc, în corespondenţa cu Cave Canem, „sistemul kafkian românesc“, iar reprezentanta MAE justifică cu: „E vorba de o plată făcută din bugetul naţional alocat MAE, după cum vă imaginaţi, e o legislaţie foarte strictă privind documentarea“. În ianuarie, responsabilii francezi garantau că românii rezolvă cu Kafka, dar s-a dovedit că nu te pui cu bugetul naţional. Numai lui Cumpănaşu i se pot deconta 100.000 euro pe două broşuri fără multe întrebări.

În salturi succesive, în septembrie, octombrie şi noiembrie-decembrie, MAE cere alte şi alte documente, promiţînd succesiv că gata, mergem cu dosarul la Financiar şi se rezolvă. Francezii cer să li se deconteze măcar ce e gata decontabil după români (adică ce are măcar: contract, factură, proces-verbal, dovadă de plată, dovada calităţii celui care a făcut plata). Hehe, dar noi, în România, nu facem lucrurile pe bucăţele, e totul sau nimic, la noi!

În final, francezii explică Ministerului de Externe că dacă nu primesc banii anul ăsta, intră (logic) în alt an fiscal şi alt exerciţiu financiar şi nu vor mai putea plăti restanţele din proiect, adică cei 2.500 de euro onorarii pentru artişti români. Aici s-a lăsat tăcerea.

Între timp, e un festival de telefoane şi mailuri între părţile franco-române neimplicate: acesta nu e singurul proiect din Sezonul România-Franţa care nu şi-a primit banii cheltuiţi deja, în ciuda faptului că Sezonul s-a terminat, oficial, de luni bune, iar păgubiţii încearcă să găsească pe cineva care ştie ceva. O organizaţie de la Marsilia care a făcut un proiect coregrafic de realitate augmentată, împreună cu o companie de dans contemporan bucureşteană, încă aştepta acum două săptămîni rambursarea a 40.000 de euro. Una dintre problemele lor e că nu au boarding-pass-urile de la zboruri, doar bilet, factură, extras de cont, dar ar fi dispuşi, la o adică, să renunţe la decontarea avioanelor, numai să primească restul de bani. (În viaţa asta, mi-au plătit zboruri organizaţii culturale din SUA, Franţa, Polonia, Ungaria, Cehia, Belgia, Slovenia, Germania, Slovacia, Danemarca şi e posibil să mai fie şi altele; în afară de români, nimeni nu mi-a cerut vreodată cărţile de îmbarcare. E adevărat, niciuna dintre ţările astea nu luptă aşa avid ca România cu corupţia şi evaziunea fiscală potenţială a operatorilor culturali, care devalizează bugetul ţărişoarei cu finanţărilor lor de 17.000 euro pe proiect.)

O asociaţie franceză fondată de un român şi o organizaţie din România care a făcut, în cadrul Sezonului, un proiect în judeţul Sibiu erau şi ele încă, în ultima săptămînă, în căutarea rambursării pierdute. Plăţile pentru un spectacol produs în cadrul Sezonului, care a avut premiera în iunie şi unde artiştii au avansat din propriile buzunare banii de producţie, s-au făcut (nu de la Externe), după ceva tam-tam, la final de noiembrie.

Abia aştept răspunsul standard cu „nu noi, contabilitatea, aşa e legea, tre să avem grijă de disciplina financiară, nu ne-a lăsat doamna de la Financiar“. Dar cine, oare cine a vrut Sezonul ăsta şi s-a angajat la el? Că doară nu au rupt uşa francezii că vor proiecte cu români, oricum, în orice condiţii – a fost un angajament al preşedintelui Klaus Iohannis şi al preşedintelui Hollande.

Sînt foarte curioasă, însă, noul ministru de Externe, dl Aurescu, oare ce părere are despre succesul acestui exerciţiu de diplomaţie culturală? Cam care crede MAE că e reputaţia actuală a României în mediul cultural francez? A, şi cum se spune „ţeapă românească“ în franceză?


Drept la replică din partea Ministerului Afacerilor Externe

Faţă de opiniile exprimate în articolul din Adevărul, semnat de Iulia Popovici la data de 07 decembrie 2019, Ministerul Afacerilor Externe face urmatoarele precizări:   

În cadrul Sezonului România-Franţa, amplu proiect de diplomaţie publică şi culturală care face parte din foaia de parcurs a Parteneriatului strategic dintre cele două ţări, au fost organizate peste 600 de proiecte în 87 de localităţi din Franţa şi peste 60 din România, iar peste 200 dintre acestea beneficiază de finanţare din partea română. Este important de notat că în ambele ţări, un număr semnificativ dintre aceste proiecte au fost organizate de artişti sau structuri independente. Proiectele au avut o scară foarte diversă, de la proiecte pe parcursul a mai multor luni în mari instituţii culturale, unele dintre ele accesate în premieră de România (Muzeul Luvru, Centrul Pompidou, Filarmonica din Paris, MNAR, MNAC, MNIR, mari festivaluri din Franţa si România) la mici proiecte în comunităţi sau scene alternative. Mii de artişti, lucrări, creaţii şi proiecte au fost incluse în Sezon.

Specificul regulilor finanţării Sezoanelor (pe care Franţa le organizează de 30 de ani în peste 60 de ţări şi oraşe partenere) este că finanţarea publică acordată de cele două ţări nu depăşeste decât excepţional 30-40% din valoarea totală a bugetului proiectelor. Cu foarte puţine excepţii, regulile franceze prevăd că finanţarea se face pe bază de decont, după realizarea proiectelor.

Existenţa unor prevederi diferite din legislaţia celor două ţări pentru acest tip de cheltuieli a reprezentat de asemenea o provocare. Coordonarea proiectului a fost preluată de MAE în martie 2018, înainte cu doar câteva luni de deschiderea Sezonului la Paris, după luni de tentative şi formule organizatorice care nu au putut să fie aplicate din raţiuni legale sau administrative,  

În prezent, cele două Părţi sunt în curs să finalizeze deconturile pentru toate proiectele din programare care au beneficiat de finanţări. Partea franceză a decontat peste 90% din proiecte (aceasta iniţiind deconturile încă din decembrie 2018), iar partea română a aprobat deconturi pentru 65% din finanţările asumate (partea română a iniţiat deconturile în iulie 2019, după modificarea legislaţiei şi aprobarea procedurii operaţionale, primele plăţi realizându-se efectiv începând cu luna septembrie). Se fac eforturi substanţiale pentru ca în primele două luni ale anului 2020 să fie plătite ansamblul dosarelor prezentate la decont în condiţiile legii. 

Între structurile care au beneficiat de aceste finanţări şi au primit deconturile sunt instituţii publice, private şi independente din cele două ţări, inclusiv proiecte dintre cele menţionate de autorul blogului ca fiind neplătite. De exemplu, proiectul de coregrafie digitală realizat de N+N Corsino din Franţa în cooperare cu CINETIc şi dansatorii centrului Linotip din România a fost deja decontat de MAE. Iar în cazul proiectului susţinut de orgnizaţia Cave Canem în calitate de operator al proiectului şi beneficiar al unei co-finanţări de 4000 de euro din partea română în conformitate cu deciziile COM Sezon, MAE a agreat realizarea unui decont în etape, prima etapă fiind angajată legal şi ordonanţată.

Pentru unele proiecte, structurile franceze au avansat sume în cazul unor artişti independenţi pentru care nu exista operator de partea română sau pentru care operatorul român nu avea resursele financiare în buget, la fel cum structurile române au făcut acelaşi lucru, în oglindă, pentru partenerii francezi. Această situaţie nu schimbă necesitatea respectării intocmai a legislaţiei, care presupune ca decontul să poată fi făcut doar de către beneficiarul stabilit de cele două părţi prin procesele verbale. Aceşti beneficiari au fost notificaţi ca atare de către cele două comisariate, iar MAE nu este în măsură să stabilească unilateral un alt beneficiar. De exemplu, plăţi făcute de terţi (care nu sunt menţionaţi în procesul verbal sau în fişa proiectului) trebuie justificate legal prin documente, contracte sau declaraţii cu valoare legală, lucru pe care l-au făcut numeroase structuri şi operatori care au respectat şi completat conform cerinţelor procesul de decont şi cărora li s-au rambursat integral sumele pe care partea română le-a alocat respectivelor proiecte. Partea franceza urmeaza aceleasi reguli. 

În ceea ce priveşte plăţile parţiale, acestea sunt legale, posibile, şi mai mulţi operatori români şi francezi au beneficiat de plăţi în tranşe, în funcţie de documentele prezentate. Legislaţia nu permite însă să fie plătite alte categorii de cheltuieli sau către alţi beneficiari decât cele/cei prevăzute/prevazuţi expres în procesele verbale. Ansamblul cheltuielilor eligibile sunt decontabile în limita sumelor de finanţare acordate dacă procesele verbale nu specifică cheltuieli precise. Operatorii nu pot să solicite decontarea altor cheltuieli, chiar dacă acestea sunt în lista eligibilă din legislaţie, dacă au fost aprobate finanţări pentru alte costuri ale proiectului.

Singurul criteriu avut în vedere pentru realizarea deconturilor dupa constatarea de catre cele două părţi că un proiect a fost efectiv realizat este corectitudinea legală a procedurilor. Din raţiuni legale, care ţin de interpretarea dată de Ministerul  Finanţelor Publice, MAE a operat exclusiv deconturi după realizarea completă a proiectelor şi a cheltuielilor eligibile. În prezent, MAE urmăreşte realizarea completă a tuturor paşilor administrativi şi finalizarea deconturilor pentru toţi operatorii, în condiţiile în care persistă dificultăţi reale legate inclusiv de incongruenţa în echivalarea documentelor justificative între cele două ţări. În acest context, 98% din dosarele prezentate părţii române au fost deja procesate şi sunt fie avizate, fie în aşteptarea avizelor controlului delegat al Ministerului Finantelor Publice pentru sumele care depasesc pragul prevazut de legea română. 

Ministrul Afacerilor Externe a solicitat un raport detaliat cu privire la stadiul plăţilor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite