Despre o vioară şi un acordeon

Cel mai nou disc al violonistei Janine Jansen

1 aprilie este o zi fastă pentru muzică. Pentru că lunea viitoare vor apărea două CD-uri care au în prim plan două vedete de astăzi, discuri ce cu siguranţă vor primi premii pentru calitatea lor excepţională. Unul este semnat de violonista olandeză Janine Jansen, celălalt, de violonistul francez Richard Galliano.

Nu ştiu cât de mult place în general muzică de cameră. De obicei, se consideră că muzica de cameră este pentru iniţiaţi, pentru cei care cunoscând mai multe despre muzica clasică, pot să guste acest gen care astăzi nu mai trăieşte pentru scopul în care a fost creat: adică să fie eminamente cântat acasă sau în saloane de muzică (când acestea mai existau).

Aşa că ai spune că muzica de cameră s-ar putea adapta greu societăţii şi vremurilor de astăzi (ceea ce e adevărat, în unele cazuri). Însă discul care va fi lansat la nivel internaţional luni, 1 aprilie, de casa Decca, infirmă cu totul aceste afirmaţii.

Pentru că pur şi simplu este un disc excepţional prin interpretare, un disc care te emoţionează profund, pe care simţi nevoia să-l reasculţi din nou şi din nou, pentru a te reîncărca cu acea energie pe care doar muzica foarte bine interpretată ţi-o poate da.

Protagoniştii: în primul rând violonista olandeză Janine Jansen (35 ani), unul dintre cei mai bine vânduţi artişti clasici pe www.itunes.com. Apoi, o parte dintre prietenii şi partenerii săi de scenă: violonistul rus Boris Brovtsyn, violistul israelian Amihai Grosz, violistul ucrainean Maxim Rysanov, violoncelistul suedez Torleif Thedeen şi violoncelistul german Jens Peter Maintz. Pe disc, două lucrări romantice contrastante: sextetul Noapte transfigurata de Arnold Schonberg (acel Schonberg dinainte de serialismul dodecafonic) şi Cvintetul în do major de Franz Schubert.

Un nume cu rezonanţe româneşti

...este cel al violistului israelian Amihai Grosz. Am investigat puţin şi, da, unul dintre bunicii săi este originar din România. Nu m-ar mira ca şi Amihai Grosz să ştie româneşte, aşa cum am avut surpriza să descopăr în cazul dirijorului Ariel Zukerman care deşi nu a fost decât o singură dată în România, vorbeşte foarte bine limba pe care o vorbeau acasă părinţii săi, plecaţi din România.

Amihai Grosz este în prezent prim violist al celebrei Orchestre a Filarmonicii din Berlin, membru fondator al Cvartetului Jerusalem şi membru al ansamblului West Eastern Divan condus de Daniel Barenboim.

Discul poate fi ascultat în premieră chiar luni, 1 aprilie, în cadrul emisiunii Music box de la Radio România Muzical şi de asemenea, este inclus în cadrul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2013. Discul va fi disponibil şi în România, în magazinele de specialitate (ştiu sigur de Librăriile Humanitas), dar şi pe www.getmusic.ro şi www.itunes.com.

...şi acordeonul lui Richard Galliano

În timp ce scriu acest articol ascult CD-ul binecunoscutului acordeonist francez Richard Galliano, pe care-l cunoşteam mai ales din înregistrările cu jazz. Însă constat că Vivaldi interpretat de acordeon şi orchestră sună la fel de bine ca şi originalul pentru vioară şi orchestră. Iar Galliano este unul dintre acei artişti versatili care se adaptează oricărui stil şi care rămâne la fel de seducător orice ce ar cânta.

Deocamdată discul este prezentat pentru marele public doar în Franţa, dar va fi lansat, în scurt timp sperăm, la nivel global. Pentru ca şi noi românii să avem acces la acest minunat şi surprinzător Vivaldi - cu binecunoscutele concerte din ciclul Anotimpurile, dar nu numai.