Arte

articolul anterior articolul urmator

Dirijorul Gabriel Bebeşelea revine...

2
22 Mar 2019 12:07:42
Dumitru Avakian
Gabriel Bebeşelea
Gabriel Bebeşelea

... la pupitrul primelor orchestre simfonice bucureştene. Spre bucuria marelui public dar şi a celui de specialitate, tânărul şef de orchestră este actualmente muzicianul care se impune treptat, dar sigur atât în planul vieţii noastre muzicale, cât şi a celei internaţionale.

Numai în ultimele săptămâni a concertat atât la Filarmonica bucureşteană, cât şi în compania O.N.R. Aici, în Studioul de Concerte Radio a susţinut recentul său concert bucureştean; primit cu mare simpatie de o sală plină până la refuz.

Programul? Consistent. Ambiţios întocmit. În parte imprudent. Explicabil, dată fiind vârsta domniei sale; pragul vârstei de patruzeci de ani! Partitura celei de a doua Suite enesciene, în do major, conţine pagini dintre cele mai dificile din întregul repertoriu orchestral al compozitorului; se lucrează mult la limpezirea acestora în fapt sonor. Temerar în cazul ansamblului orchestral dar şi pentru solist a fost momentul secund al programului, pagină prezentă foarte rar pe afişe, anume primul Concert în fa diez minor de Serghei Rachmaninov; lucrarea a marcat, la 19 ani, debutul său componistic. Erau anii sfârşitului de secol XIX. Lucrarea oferă un mare spectacol orchestral dar şi unul pianistic; susţinut de această dată cu animată pregnanţă de cei doi protagonişti, de întregul colectiv orchestral.

Horia Mihail este pianistul marilor încercări pe care le abordează cu vădit curaj, cu inspirată imaginaţie; inclusiv de această dată! Indiscutabil, momentul special al serii de muzică l-a reprezentat susţinerea celor două importante lucrari orchestrale datorate lui Maurice Ravel, anume  Valsurile nobile şi sentimentale şi celebrul  Bolero. De această dată au fost imaginate şi susţinute în flux continuu; deşi, trebuie să recunoaştem, nobleţea sentimentelor valsante se potriveşte foarte puţin cu temperamentalele momente ale Bolero-ului. Le-a adunat, poate, doar aspectul dinamic; căci ultimul vals se stinge în sonorităţi palide; sonorităţi cu care îşi face debutul prima secvenţa a Bolero-ului. Dar rafinamentul timbral, proporţia atent gradată a sonorităţilor, dinamica inspirată a mişcărilor, cursivitatea fluxului orchestral, totul a fost susţinut cu specială aplicaţie în spiritul unei colaborări utile pe care Gabriel Bebeşelea ştie a o imagina, ştie a o întreţine. Acelaşi lucru l-am putut observa şi pe parcursul concertului susţinut în compania Filarmonicii bucureştene, cu câteva săptămâni în urmă. Le datorăm, lui Gabriel Bebeşelea, de asemenea violistului Răzvan Popovici, realizarea acestui atât de special opus romantic care este Simfonia  Harold în Italia, de Hector Berlioz, lucrare simfonic-concertantă foarte rar prezentă şi aceasta, în sălile noastre de concert. Spiritul imaginativ, dinamic, al şefului de orchestră, a întâlnit vibraţia sensibilă a comunicării virtuoze pe care o animă violistul solist; dar şi buna participare a întregului colectiv orchestral. Aici s-a concentrat întreaga energie a muzicienilor performeri, dirijor şi membri ai ansamblului.

Căci, în ceea ce priveşte simfonia beehoveniană, cea de a 3-a, în mi bemol major, lucrare prezentă în prima parte a concertului, s-a considerat – probabil – că aceasta se poate desfăşura „de la sine” în virtutea faptului că este un opus vedetă al marilor ansambluri; căci, este drept, în repertoriul Filarmonicii a fost reluat cu ani în urmă de Horia Andreescu iar mai demult de George Georgescu. Este drept, sentimentul bunei comunicări, al comunicării inspirate, eficiente, dintre şeful de orchestră şi muzicienii ansamblului, poate aduce marile momente ale muzicii.

Material apărut anterior în publicaţia România Literară

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Sorin Barbul
22.03.2019, 13:18:49

Bebeșelea e un dirijor bun, dar inegal, care vrea prea multe, se împarte în prea multe părți încercând să câștige cât mai mulți bani. Am îndoieli în legătură cu evoluția lui viitoare.

Sorin Ionascu
24.03.2019, 00:06:26

Nu stiu daca e vorba de bani in primul rand. Sigur, nu sunt de neglijat, dar el e un artist in adevaratul sens al cuvantului. E un tip destept, serios, muncitor si foarte muzical, care are o excelenta comunicare cu orchestra. Si e ambitios, vrea sa realizeze foarte multe lucruri foarte diverse, dar nu intotdeauna lasa timpul sa lucreze si lucrurile sa se aseze in mod firesc si natural. DIn acest motiv apare senzatia asta de inegalitate. In plus, e si foarte tanar, abia a trecut de 30 de ani, mai are mult pana la pragul acela de 40 de care vorbeste autorul. Nu am fost la concertul de la radio, nu-l agreez pe H. Mihail, care nu imi spune absolut nimic si care ma plictiseste la culme cand nu reuseste sa ma enerveze. In plus, nu ma atragea foarte tare nici programul. Am fost in schimb la Ateneu si am apreciat acel concert, in care simfonia - prezentata in mod mai putin obisnuit in prima parte a programului - a avut valente destul de neobisnuite, pentru ca el a ales o interpretare mai echilibrata, mai apropiata de spiritul clasic ddecat de cel romantic, atenuand "pompierismele" deseori prezente in interpretarile opusurilor beethoveniene, fara a pierde insa din consistenta sau din mesaj. E adevarat, sunetul corzilor mai avea loc de cizelare si unele mici desincronizari puteau fi evitate, dar, tinand cont de numarul foarte redus de ore de repetitii pe care il impune Filarmonica [la fel ca si orchestrele radio], rezultatul e remarcabil. Stiu ca e un perfectionist si, daca ar fi lasat sa lucreze, ar obtine rezultate si mai bune; el obtine ceea ce obtine cu maximum 2-3 zile de repetitii, pentru ca mai mult nu accepta orchestrele. Si nici nu vin cu partiturile foarte bine pregatite dinainte. Rezultatele spectaculoase ale altor formatii muzicale apar prin lucrul timp de ani cu cate un dirijor care ii fasoneaza in permanenta, in multe ore de repetitii, plus lucrul individual, pentru ca aceia vin la reptitii cu partiturile deja invatate acasa. Iar in timp invata cam ce vrea dirijorul de la ei si e suficient un mic gest pentru a obtine efectul dorit. In cariera ii doresc sa ajunga unde vrea el. Dar ascensiunea si evolutia sunt determinate de multi factori, un cuvant greu avandu-l agentii si directorii de institutii. Daca reuseste sa le fie pe plac, va ajunge departe. Daca nu, nu.

Modifică Setările