Dragostea de cultură naşte ordonanţe

Avem nu doar “cel mai cinstit Guvern” (cum a zis cîndva premierul), ci şi “cel mai iubitor de cultură”. Căci altfel nu-mi explic de ce a dat o ordonanţă de urgenţă privind instituirea unui ajutor de stat pentru televiziunile care “produc şi difuzează emisiuni cu specific de informare, educare şi culturale”. Dragostea de cultură e nu doar mare în executivul nostru, e şi urgentă.

Prin urmare, dacă Ordonanţa rămîne în vigoare, mă aştept la o înflorire a culturii fără precedent. Visez deja cu ochii deschişi cum Mircea Badea, în loc să citească din ziare, va citi în emisiunea sa, în serial, Război şi pace ori Fraţii Jderi, făcînd juste comparaţii între Victor Ponta şi Pierre Bezuhov ori Ştefan cel Mare. Mihai Gâdea va face lungi exegeze asupra Filocaliei şi va cita la tot pasul din Vieţile sfinţilor pentru a le explica mai bine telespectatorilor acţiunile Guvernului. Rareş Bogdan va organiza în fiecare seară consultaţii pentru bacalaureat (la istorie şi română) şi pentru admiterea la facultate, că în ordonanţă se spune că vor primi ajutor de stat şi televiziunile care produc emisiuni de educare. Radu Banciu – că aşa e el, mai cîrtitor – îi va critica pe toţi şi, amintindu-şi de Turul Franţei, va dedica o serie de emisiuni “culturii cicliste”, singura şi adevărata cultură. În general, televiziunile vor descoperi brusc că misiunea lor este educarea şi cultivarea publicului şi vor pune generice şi burtiere noi, pe care vor scrie mare “emisiune culturală” sau “emisiune educativă”, indiferent despre ce va fi vorba în ele. În plus, Ordonanţa se referă şi la emisiunile “cu specific de informare”. Păi ce fac multele noastre televiziuni de ştiri? Dacă scrie pe ele că-s de ştiri, asta fac: informează. Că altfel nu s-ar numi “de ştiri”, nu?

În fond, orice se poate justifica din vorbe, moderatorii neamului se pricep bine la asta. Aduci în talk-show doi politicieni care se ceartă şi-şi aruncă vorbe grele? Nu-i nimic, bagi un text cu “stimaţi telespectatori, ca să fiţi nişte oameni educaţi, să nu faceţi ca ei”. Aduci în emisiune un academician care cere să fie împuşcat un om de cultură? Excelent, e o bună ocazie să-i mai livrezi publicului nişte cunoştinţe de teorie literară: “stimaţi telespectatori, asta cu împuşcarea a fost o metaforă”.

Şi uite-aşa, pentru cei 15 milioane de euro puşi la bătaie, televiziunile noastre o vor coti brusc spre educaţie şi cultură. Doar Moise Guran va rămîne de fraier, că el susţine piaţa liberă şi concurenţa, n-o să “pună botu’” la ajutoare de stat; şi ce face el acolo nu-i cultură, că omu’ n-are nevoie să înţeleagă cum e cu economia, cu banii, cu impozitele, cu accizele puse aiurea – cunoştinţele economice nu-s cultură, nici cultura politică nu-i cultură. Cultura e numai ce crede Guvernul că e cultură, da? Dacă n-aţi înţeles, aveţi puţintică răbdare, o să aflaţi de la televizor.

Sigur, am avut un post TV dedicat exclusiv culturii, TVR Cultural, care funcţiona cu un buget de 3-400.000  de euro pe an. Adică, din cele 15 milioane puse la bătaie acum de Guvern, TVR Cultural ar fi trăit liniştit 40-50 de ani. Dar a fost desfiinţat (că n-avea audienţă, că se face reformă în TVR, că Dumnezeu mai ştie de ce). Cu o cîtime din cele 15 milioane s-ar putea face abonamente la revistele culturale (româneşti şi străine) pentru bibliotecile publice şi pentru bibliotecile şcolare. Inclusiv abonamente digitale. Da’ ce, să aibă elevii, studenţii şi profesorii acces la presa culturală (inclusiv The Economist, Courrier International, The New York Review of Books şi altele) înseamnă educaţie şi cultură? Nicidecum. În România, televizorul e rege. Şi apoi, cică nici nu există bază legală pentru a subvenţiona nişte abonamente la presa culturală pentru bibliotecile publice şi cele şcolare. Doar n-o să încălcăm legea alocînd o sută-două de mii de euro (că mai mult nu-i nevoie) pentru a-i face pe elevi şi pe profesori să citească presă adevărată. Lasă-i să se uite la televizor, le-ajunge. Iar presa tipărită oricum e pe moarte, în cîţiva ani o să fim prima ţară din Europa fără ziare şi reviste pe hîrtie, o să ne putem lăuda (cu degetele încrucişate la spate, da’ sîntem obişnuiţi să ne minţim singuri) că am intrat pîn’ la gît în “era digitală”.

Ordonanţa asta care pretinde că vrea să ajute televiziunile să fie “mai educative şi mai culturale” se plasează undeva între năzbîtie şi manevră pe sub masă. Adică este încă una dintre acele măsuri prin care Guvernul ne ia de fraieri şi noi ne complacem în situaţia asta. Să fie primită!