Enescu 60

Astăzi, în 4 mai 2015, se împlinesc 60 ani de când George Enescu nu mai este printre noi, decât prin lucrările şi înregistrările sale.

Simt nevoia să-i aduc astăzi un omagiu lui George Enescu şi cred că este nimerit ca toţi să ne gândim astăzi la George Enescu, fie şi numai o secundă. Pentru că mai mult decât chipul care apare pe bancnota de 5 lei, George Enescu este cu adevărat una dintre personalităţile cu care ar trebui să ne mândrim.

Îmi ofer ocazia acum să fiu subiectivă şi să-mi amintesc de o scenă din urmă cu câţiva ani. Eram la o cină de gală, cu ocazia festivalului de muzică de cameră de la Moritzburg. Ca să înţelegeţi ambianţa, alături de mine la o masă stătea ministrul de interne al Germaniei. În spatele meu a apărut organizatorul, violoncelistul Jan Vogler, m-a luat pe după umeri şi le-a spus comesenilor mei: “Priviţi-o! Este atât de importantă! Vine din ţara lui Enescu!”.

Am fost atât de mândră atunci că vin din ţara lui Enescu... Şi cât de bine să vii din ţara unui geniu absolut, aşa cum a fost George Enescu. Pentru că Enescu a fost muzicianul total: compozitor, interpret – nu numai unul dintre cei mai mari violonişti din prima jumătate a secolului XX, dar şi pianist şi chiar violoncelist şi dirijor, profesor şi nu în ultimul rând, un om care i-a impulsionat pe alţii să creeze: el a instituit premiul de compoziţie “George Enescu” pe care-l suporta din propriul buzunar, tot el a audiat şi talentele României din vremea sa, deschizându-le calea către studii în străinătate sau către afirmare pe scene importante.

Astăzi e greu să ne facem o imagine fidelă despre cine e fost George Enescu, pentru că lucrările lui se cântă destul de puţin la nivel mondial (vecinii noştri din Ungaria au făcut o mult mai bună treabă în promovarea compozitorului Bela Bartok, a cărui valoare nu este mai mare decât cea a lui Enescu) şi pentru că înregistrările violonistului George Enescu au fost realizate într-o perioadă când Enescu era deja chinuit de bătrâneţe şi boală.

Sigur cei mai mulţi dintre noi au auzit măcar o dată Rapsodia română op.11 nr.1 de George Enescu, o lucrare de tinereţe pe care Enescu ajunsese spre bătrâneţe să o desconsidere, pentru că umbrea toate realizările sale componistice ulterioare. Însă Rapsodia română op.11 nr.1 este o esenţă a românităţii şi a patriotismului chiar, o lucrare uşor accesibilă tuturor, plină de linii melodice preluate din folclor.

Dar sunt atâtea şi atâtea alte lucrări de Enescu, care merită să fie descoperite.

Aşa cum Omul Enescu cred că încă aşteaptă să fie (re)descoperit de românii care, din păcate, obişnuiesc să nu-şi preţuiască valorile. În urmă cu 60 ani, Enescu s-a stins (foarte) sărac la Paris; în ultimii ani fusese urmărit de Securitate şi la un moment dat, prin 1949, nici nu mai apărea printre membrii Uniunii Compozitorilor din România, ale cărei baze tot el le pusese. Apoi, în perioada comunismului, nu a existat nicio politică de promovare a muzicii şi partiturilor sale în străinătate (aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Bartok în Ungaria sau Leos Janacek în Cehia). Enescu a rămas un nume oarecum exotic, deşi cu adevărat el a fost unul dintre marii compozitori ai secolului XX. Sigur, a existat Festivalul Enescu din 1958, născut mai mult din raţiuni politice şi transformat începând cu anii şaptezeci într-un soi de “Cântare a României”.

E adevărat, acum lucrurile s-au mai schimbat, în special în ceea ce priveşte promovarea imaginii lui George Enescu mai ales prin Festivalul şi Concursul George Enescu. Partiturile lui Enescu se găsesc însă în continuare cu dificultate...

Oameni aşa cum au fost George Enescu se nasc greu (nu-mi dau seama dacă nu cumva nu se mai nasc astăzi deloc): genii în mai multe domenii de activitate, de o modestie şi un bun simţ rare, cu o adaptabilitate ieşită din comun (numai aşa îmi pot imagina cum un copil plecat dintr-o casă modestă de la ţară a ajuns să stea la masă cu regii şi să nu se facă de râs acolo).

Iar acest geniu venea din România şi se numea George Enescu....

Sunt mândră că m-am născut în ţara lui Enescu şi sper să fim din ce în ce mai mulţi cei care suntem mândri că ne-am născut în ţara lui Enescu şi care cunoaştem din creaţia lui ceva mai mult decât Rapsodia română op.11 nr.1...

PS: La Radio România Muzical, în 4 mai a fost Ziua George Enescu între orele 10.00 şi 17.00. Toată emisiunea va fi disponibilă pentru reascultare din 5 mai.