Arte

articolul anterior articolul urmator

Eroi au fost, „eroi“ sunt încă

4
6 Mar 2015 11:45:54
Doinel Tronaru
Cristian Panait
şi Victor Ponta (Emilian Oprea – dreapta – şi Liviu Pintileasa): unul vede
ideea de „justiţie absolută“,
celălalt doar propria
parvenire
Cristian Panait şi Victor Ponta (Emilian Oprea – dreapta – şi Liviu Pintileasa): unul vede ideea de „justiţie absolută“, celălalt doar propria parvenire

CONŞTIINŢĂ Chiar dacă este discutabilă calitatea de „erou“ a procurorului Cristian Panait, regizorul Tudor Giurgiu realizează în filmul său „De ce eu?“ o metaforă a justiţiei bazate pe principii şi a profesiei exercitate cu idealism.

Sinuciderea procurorului Cristian Panait a avut loc în anul 2002 şi practic ea nu a fost elucidată niciodată, cazul nefiind, din diverse motive, cercetat corespunzător. Fiecare epocă are însă nevoie de eroii săi, iar Panait era foarte potrivit pentru noul curs al lucrurilor în care s-a instalat România odată cu aderarea la UE din 2007. Regimurile comuniste, de exemplu, au excelat în inventarea unor figuri eroice la bază anonime, cărora li se atribuiau merite de dimensiuni legendare. Mitizarea unor personalităţi este necesară funcţionării oricărei societăţi, conform intereselor care prevalează la un moment dat. Nu este nimic rău în asta, iar faptul trebuie înţeles şi acceptat ca atare.

Primul nostru thriller politic

Acestea fiind spuse, filmul lui Tudor Giurgiu trebuie tratat în primul rând strict ca un produs cinematografic, iar apoi, într-adevăr, relativ la necesitatea, chiar urgenţa sa, în perioada istorică pe care o trăim. Giurgiu este un regizor mediu al „noului val“ cinematografic românesc, iar precedentele sale lungmetraje dovedesc din plin acest lucru: „Legături bolnăvicioase“ (2006) – dramă ratată despre sexualităţi maladive – şi „Despre oameni şi melci“ (2012), comedie de public cu accente sociale despre privatizările primilor ani ’90.

De data aceasta, însă, Giurgiu îşi depăşeşte pentru prima oară, ca să spunem aşa, condiţia şi realizează ceea ce practic putem numi primul thriller politic românesc demn de acest nume. Cu alte cuvinte, aşa cum „Puterea şi Adevărul“ (1971) al lui Titus Popovici & Manole Marcus reprezintă filmul politic prin excelenţă al perioadei de liberalizare de la începutul epocii Ceauşescu, „De ce eu?“ ar trebui să rămână ca filmul politic al perioadei de relativă democratizare din 2005 încoace. Plecând de la cazul inspirator, dar şi depăşindu-l, scenariul scris de Tudor Giurgiu împreună cu Loredana Novak (închegat, în ciuda unor scăpări de parcurs) realizează o metaforă a societăţii româneşti corupte, dar şi a idealismului care, cel puţin teoretic, se poate opune câteodată acestui sistem.

„Dar ce este adevărul?“

Din necesităţi dramaturgice, numele personajelor sunt uşor schimbate, dar situaţiile le reproduc exact pe cele de acum 13 ani, iar actorii sunt aleşi să semene cât mai mult cu figurile reale inspiratoare. Personajul procurorului Cristian Panduru este din familia lui Gelu Ruscanu („Jocul ielelor“, drama lui Camil Petrescu), el „vede idei“ şi crede în dreptatea absolută şi în justiţia pură. Filmul beneficiază de jocul intens al protagonistului Emilian Oprea, ajutat mereu de camera atentă şi insistentă a excelentului Marius Panduru. Acesta filmează totul într-un gri în cele din urmă obositor şi copleşitor: este cenuşiul epocii Iliescu-Năstase, dintre 2000 şi 2004, când mulţi dintre noi nu mai vedeam nicio speranţă.

„De ce eu?“ este bine filmat şi bine jucat, majoritatea actorilor din distribuţie realizând fiecare mici creaţii. Personajul care-i corespunde lui Victor Ponta (interpretat de Liviu Pintileasa), coleg de birou la acea vreme cu Panait, nu este propriu-zis un adversar al acestuia, ci doar ceea ce actualul prim-ministru a fost întotdeauna: un oportunist. Spectatorul inteligent trebuie însă să fie atent şi să înţeleagă mai mult din conversaţia dinspre final între tânărul procuror şi şeful său direct, versatul Codrea (Mihai Constantin, tipul „lichelei de treabă“).

Adevărul absolut la care visează idealistul Panduru nu există, există doar adevăruri relative ale celor care vin la putere, iar procurorul Leca (Lele, în realitate) pe care doreşte el să-l apere are la rândul lui în spate pe alţii. Mai mult, la întrebarea „de ce eu?“, Codrea îi demonstrează că fusese o ţintă pentru serviciile secrete de la bun început, din timpul facultăţii absolvite cu brio. România este o ţară condusă de 25 de ani încoace de diversele servicii secrete concurente, demonstrează de fapt filmul lui Tudor Giurgiu, dincolo de „oda“ ridicată implicit justiţiei independente post-Macovei.

Info

De ce eu? (România-Bulgaria-Ungaria, 2015)
Regia: Tudor Giurgiu
Cu: Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache

4 stele

Citeşte şi:

Zece motive pentru care trebuie votat Klaus Iohannis

De ce trebuie să plece ruşinea numită V.V. Ponta

Klaus Johannis trebuie să civilizeze România cu biciul

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Utilizator Adevărul
6.03.2015, 15:55:55

Comentariu considerat abuziv.

Utilizator Adevărul
6.03.2015, 16:02:45

Comentariu considerat abuziv.

rolari
6.03.2015, 23:42:12

Ce profund ! Nu se poate - in univers, ce univers, in multi infinitele universe, dintr-o tripla imensitate, poate mai mult ... nu se va mai vedea vreodata atat de inteapta si unica, ce unica, inimaginabil de inteligenta expresie - afirmatie: "fusese o ţintă pentru serviciile secrete de la bun început, din timpul facultăţii absolvite cu brio" Concluzia, inscrieti-va la religie, lasati dreacului scoala, cu brio, ca va urmaresc si va executa securistii. Mergeti la religie ca acolo va apara zeul ala cum s-o numi ca eu nu-mi amintesc ! Maxima realizare, atat a filmului cat si a modestului autor ! Maxima dar cu minus in fata !

+1 (1 vot)
Utilizator Adevărul
7.03.2015, 17:00:17

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările