Evenimentul editorial Dan Grigore – Brahms 2!

Fără putinţă de tăgadă, în plan muzical, venimentul editorial al momentului este reprezentat de apariţia în variantă CD a acestei recente ediţii discografice, în egală măsură un important ” label”, anume Arta lui Dan Grigore; mă refer la cel de al doilea Concert în si bemol major de Johannes Brahms, realizat în interpretarea unanim apreciată în epocă, dar şi ulterior, ca fiind  una memorabilă.

Evident, această ediţie CD dispune de o dublă semnificaţie, una artistic-profesională şi alta – aş numi-o – istorică. Se poate vorbi de o viziune monumentală amplă pe care solistul o împlineşte în compania orchestrei Filarmonicii bucureştene conduse la acea vreme de dirijorul Mihai Brediceanu.

Este o viziune care dă consistenţă ideii brahmsiene, idee ce continuă idealul expus anterior de Beethoven pe parcursul ”concertului imperial” în mi bemol major. Este o continuitate pe care Dan Grigore o preia în mod firesc pe parcursul unei experienţe de specială unicitate. Mă refer inclusiv la acea uimitoare apropiere organică a celor două genuri, cel concertant şi cel simfonic pe care Brahms o realizează la nivelul unei împliniri  magistrale, pe parcursul celor patru şi nu trei părţi ale lucrării; inclusiv la nivelul zonei tonal-armonice de caracter relaţional dominantic, anume si bemol major faţă de mi bemol major-ul beethovenian. ” Cu Brahms – menţionează Grigore – am învăţat să susţin fraze de respiraţie amplă şi să-mi conduc emoţiile pe perspective largi şi nu doar din punct de vedere muzical ci şi în sens filozofic, ca reprezentare a lucrurilor.” 

În plus, şi de această dată, pentru Dan Grigore sunetul se dovedeşte a fi unul dintre principalele elemente identitare, aspect pe care îl cultivă în mod firesc în demersul său artistic. Am în vedere consistenţa, maleabilitatea timbrală, transparenţele variabile ale acesteia, aspecte care conferă personalitate actului artistic în relaţia cu orchestra, de această dată în mod particular cu muzica însăşi.

Realizată în deceniul teribil al anilor ”80, imprimarea a luat fiinţă la Atheneul Român şi a fost precedată de reluări în spaţiul public atât în compania orchestrei Filarmonice cât şi la Radio sub conducerea maestrului Emanoil Elenescu aflat în acei ani la vârsta unei admirabile senectuţi profesionale pe care nu o pot uita.

Puţini îşi mai aduc aminte, altora li se pare comod a da uitării acele momente în care sala de concert era considerată a fi un loc al refugiului. In lunile de iarnă publicul asculta îmbrăcat în paltoane; oamenii nu riscau a-şi lăsa căciulile la garderobă şi nici manuşile. Unicul încălzitor admis, un radiant electric, era plasat lângă pian, pe scenă, pentru ca mânile solistului să nu îngheţe.  In aceste condiţii au fost cântate şi imprimate ambele concerte brahmsiene pentru pian şi orchestră. Personal aş crede că actuala imprimare discografică poate fi considerată în egală măsură drept o preţioasă aducere aminte, drept un omagiu adus celor pentru care muzica, arta în general, se poate ridica cu sens întremător deasupra vicisitudinilor momentului.

Imprimarea de faţă a fost realizată în anul 1986 de Casa Electrecord cu concursul maestrului de sunet Cornelia Andreescu, actualul producător executiv fiind Dan Creimerman.

P.S. Nu pot lăsa de-o parte unul dintre reflexele mele strict profesionale; nu pot să nu observ că nici booklet-ul ediţiei şi nici menţiunile înscrise pe corpul CD-ului nu menţionează tonalitatea în care este concepută aceasta genială pagină a literaturii concertante clasico-romantice; ...aşa cum se procedează în toate situaţiile editoriale similare. Se mai întâmplă, totuşi, inclusiv la casele cele mari! Cu siguranţă, o viitoare ediţie a acestei preţioase imprimări discografice va remedia acest mărunt aspect.

Materialul a apărut anterior în publicaţia România Literară.