Fals jurnal de ieri şi de azi.Chris Simion-Mercurian şi tulbărătorul ei mesaj umanist

Zilele trecute, postul de radio România Actualităţi a difuzat un tulburător interviu cu unul dintre cei mai cunoscuţi, aş spune eu, scriitori şi, deopotrivă, regizori de teatru, aparţinând tinerei generaţii, Chris Simion-Mercurian, autoarea romanelor ”In fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine”, ”Ce ne spunem când nu ne vorbim”, ”40 de zile”

şi al unor spectacole izvorâte din propriile ei dramatizări după mari scriitori de talie mondială care au şi recunoscut-o şi onorat-o cu solidaritatea lor emoţionantă, cum sunt Eric-Emmanuel Schmitt şi Pascal Bruckner, ei însăşi prozatori, cineaşti şi regizori de teatru şi film. 

Pascal Bruckner a şi venit special în România să participe la premiera spectacolului ”Crăciunul preşedintelui”, pe scena Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Tot Chris Simion a pus bazele unui teatru care se va ridica anume pentru programul ei scriitoricesc şi teatral, cu un comitet director din care fac parte,  evident, scriitorii francezi amintiţi şi reprezentanţi de seamă ai vieţii noastre artistice.

Interviul difuzat de Radio România Actualităţi cuprinde mesajul umanist al creatoarei, transmis în ipostaza de regizor al unui film artistic de 50 de minute, scris de Chris Simion, pornind de la propria ei zguduitoare experienţă de bolnavă şi operată de două ori în urma unei neiertătoare şi nemiloase boli. Filmul înfăţişează astfel tragica experienţă descrisă prin mijloace cinematografice şi slujită absolut remarcabil de actorii Marius Manole, Maia Morgenstern, Ilona Brezoianu, Crina Semciuc şi de fetiţa de 12 ani, Alexandra Mercurian. Înaintea filmului, această  experienţă a fost zugrăvită în albumul fotografic intitulat ”Care dintre noi”. Interviul istoriseşte trama filmului care se adresează celor supuşi ameninţării neiertătoarei boli, într-o vreme în care omenirea este pândită şi de flagelul pandemiei de Coronavirus. Filmul ”Care dintre noi” a fost prezentat, marţi, 17 noiembrie, în premieră, online, pe Facebook şi Youtube.

Pledoaria plină de optimism, plină de curaj, plină de speranţă pe care o face filmul a fost însoţită în interviul amintit de un adevărat discurs încărcat de de încredere că viaţa va putea ieşi învingătoare.

Este de menţionat faptul că tragica experienţă trăită de Chris Simion-Mercurian a fost vegheată, privegheată, în tot timpul desfăşurării bătăliei pentru viaţă, şi însoţită de rugăciunile unor călugări, stareţi de mănăstire, preoţi şi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, cărora Chris Simion le-a împărtăşit zbuciumul ei. Numele lor va apărea la sfârşitul filmului, împreună cu fireasca recunoştinţă a creatoarei.

“Cancerul nu este o boală. Este un dar, dacă ştii să îl abordezi aşa. În 2017 am fost diagnosticată cu cancer de sân, iar povestea asta e inspirată din ceea ce am trăit în perioada tratamentului oncologic. Filmul "Care dintre noi" este modul meu de a le împărtăşi celor care se confruntă cu cancerul că există lumină în spatele bolii.

Fiecare are în sine o putere nebănuită de a trece un obstacol greu. Trebuie doar să aibă răbdare, să nu se panicheze şi să abordeze cu umor. Există situaţii mult mai dramatice decât această boală. E vorba de perspectivă, de atitudine. Mie nu-mi poate lua nimeni bucuria şi iubirea de viaţă. Nici măcar cancerul. Viaţa e pe zile şi e frumoasă cu tot ce vine la pachet, nu doar cu ceea ce ne convine nouă. Iar când crezi că nu mai poţi, ţi se pare. Poţi mult mai mult” mărturiseşte Chris Simion – Mercurian, în prezentarea filmului ”.

Performanţa regizoarei este de a fi inspirat actorilor puterea de a-şi depăşi propriile însuşiri şi, astfel, de a ne crea convingerea că asistăm la o secvenţă dintr-o autentică bătălie cu neiertătoarea boală, dintr-o clinică de specialitate, şi de a ne face şi pe noi, spectatorii, să credem că această boală depinde de noi, că face parte din viaţa noastră, că ni se oferă ca o oportunitate, ca un dar al lui Dumnezeu.

Rar s-a văzut în istoria cinematografiei un film prin care creatorul lui să se expună cu un curaj, cu o luciditate şi cu o credinţă atât de zguduitoare, ca o spovedanie religioasă, descătuşantă, eliberatoare şi, în acelaşi timp, dătătoare de speranţă.