Festivalul de scurtmetraje în competiţie cu vremea bună
0
În a doua zi de festival de filme de scurtmetraj, după-amiază sala era destul de pustie. Clujenii erau în schimb în număr mare pe "Corso", la plimbare. Prea mare înghesuială de festivaluri de film în oraş? Nu neapărat, ar spune clujenii. Cu toate acestea, se pare că soarele i-a atras astăzi mai mult decât proiecţia de film. Unde mai pui că a fost o zi plină cu evenimente în centrul oraşului.
Festivalul de scurtmetraje "Cluj Shorts" a avut în a doua şi ultima sa zi de manifestare un competitor neaşteptat: vremea bună. În seria de filme care au rulat de la ora 13, sala era mai mult goală decât plină, însă clujenii se plimbau boem pe "Corso", principala arteră a oraşului care leagă visceral inima oraşului, catedrala catolică de cea ortodoxă.
Vineri, festivalul de film de scurtmetraj a luat startul la Cluj. Un nou festival de nişă după Festivalul Comedy. Organizatorii, Asociaţia Persona sunt convinşi că genul merită un festival într-o "capitală a filmului", chiar dacă şi Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) are inclusă o secţiune de film de scurtmetraj în manifestările sale. Eforturile de organizare au fost considerabile dacă e să luăm în calcul faptul că bugetul a fost asigurat exclusiv din sponsorizări şi s-a ridicat la 6.000 de euro, în condiţiile în care asociaţia n-a câştigat nici un grant, iar la finanţările alocate de Consiliul Local Cluj manifestărilor culturale, "Cluj Shorts" nu s-a numărat printre câştigători. Vineri, cu puţin înainte de ora de începere a festivalului erau vândute mai puţin de 50% din bilete.
În competiţie pentru premiile puse în joc la festival au intrat 32 de filme pe care le evaluează un juriu format dintr-un cineast, un profesor de specialitate şi un cameraman.
Sâmbătă, 13...Ora, 13
Cred că fie lung, fie scurt filmul trebuie să spună o poveste, să te înveţe ceva, să-ţi de fie şi măcar o idee ori un subiect de meditaţie, nu doar senzaţii care să varieze de la oripilare la plictiseală de iad. Să-mi fie iertat subiectivismul de sâmbătă după-amiază, însă mesajele cubiste în filme ori în artă mă lasă cu senzaţia de spectator cu capul spart!
Personal, mărturisesc că n-am trăit în viaţa mea 36 de minute mai lungi decât cele în care a rulat filmul suedez: "Random Bastards Blue Balls". Sunt convinsă după vizionarea sa că am ajuns să cunosc pe de rost o suburbie suedeză, un vârf de munte şi absolut toate poziţiile pe care le poţi lua cu şi pe un snowboard!
În timp ce "Ultima staţie", deşi se dorea transpunerea în imagini moderne a unui basm, n-a reuşit să mă convingă de asta nici după ce regizorul, urcat pe scenă şi-a lămurit publicul care ieşea cam greu din apatie în a-i adresa întrebări.
O poveste care n-a avut nevoie de nici un cuvânt a spus filmul "Origami", produs în Franţa, sau "Albert" (Ungaria), două poveşti despre noi, despre bine şi rău, despre distrugere şi recuperare, despre dependenţa de tehnologoie într-o lume în care ne credem independenţi. O poveste cu suflet în primul caz, o parodie animată, acidă şi neiertătoare, în al doilea caz.
Vocea oraşului
"Nu ştiam de festival. Nu mi-am dat seama că e un festival de film. De scurtmetraj? Nu, nu ştiam" - Ioana M., studentă, 21 de ani.
"Am auzit. Cred că am citit pe undeva. Poate mă duc de la ora cinci la seria de atunci. Am ieşit cu prietenele la un suc pe o terasă. Am preferat soarele", Mariana Zanc, 31 de ani.
"Am fost ieri seară, dar astăzi încă n-am ajuns. Am vrut să profit de vremea bună de afară şi am preferat să stau în târgul de carte", Bogdan C., student, 20 de ani.
Se încarcă comentariile...
