Festivalul SIMN 2017 a oferit marele spectacol al muzicii

Astfel ni s-a revelat a fi marea desfăşurare de sunet şi lumină, de muzică şi de spirit, de muzica nouă şi mai puţin nouă, mai tradiţională sau avangardistă, lucrări extinse pe perioada a nouăsprezece concerte ale recentei ediţii a festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi.

Cea de a 27-a ediţie! ... cuprinde - în parte paradoxal - o perioadă de aproape un secol de tradiţie europeană! Unor orientări similare - trebuie să o recunoaştem, cu condiţionări fireşti - le aparţine şi creaţia compozitorilor din Orientul Mijlociu sau cel îndepărtat, de asemenea creaţia muzicală ce provine din cele două continente americane, lucrări – în parte - prezente în Festival.

A fost extinsă zona de semnificaţie a creaţiei componistice; s-a desfăşurat de această dată pe aproximativ trei sau chiar patru generaţii de creatori; ...de la italianul Ottorino Respighi sau japonezul Rentaro Taki la Octavian Nemescu sau Doina Rotaru, spre exemplu; sau la producţiile unor tineri care abia au ieşit de pe băncile şcolii. Situaţie întremătoare! Atât pentru cei foarte tineri, cât şi pentru creatorii mai vârstnici.

Actuala ediţie a fost prioritar dedicată unor creatori români de aleasă semnificaţie, personalităţi care ne-au părasit în vremea din urmă. În mod cert, creaţia maestrului Aurel Stroe (foto stânga) încheie o extinsă perioadă privind evoluţia a ceea ce îndeobşte numim fenomenul modernismului în cea de a doua jumătate a secolului trecut, în ultimul deceniu al secolului; este sfârşitul unei mari perioade a istoriei muzicii europene; este perioada unor căutări consecvente; sunt ajungeri împlinite în atitudini ce susţin un crez; se întăreşte demnitatea adresării de nivel artistic; au fost imaginate concepte noi, construcţii grandioase; ...cum este această lucrare savantă, Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti, creator de geniu al Barocului veneţian de sfârşit de secol XVII. A fost realizată cu înţelegere şi credinţă de colectivul Orchestrei Naţionale Radio, de Corul Academic al instituţiei, ansambluri conduse de dirijorul Cristian Oroşanu, de maestrul de cor Ciprian Ţuţu.

Cealaltă personalitate omagiată cu specială aplecare în cadrul recentei ediţii a Festivalului a fost maestrul Pascal Bentoiu (foto dreapta), artist ce personifică perioada aş numi-o clasică a muzicii româneşti. Pregnanţa, forţa interioară a adresării, construcţia amplă caracterizează muzica celui de al doilea Concert pentru pian şi orchestră; ...lucrare realizată drept ultim moment al Festivalului, cu participarea solistică a acestui temeinic muzician care este pianistul Mihai Ungureanu, a Orchestrei Simfonice Bucureşti conduse de dirijorul Radu Postăvaru.

Un extins simpozion de muzicologie a fost dedicat creaţiei celor doi artişti; ...cu orientări ce au vizat, spre exemplu, „Tragicul contradicţiilor...” - Corneliu Dan Georgescu, „Destinul în muzica Orestiilor” – Alexandru Leahu, „ Drumul minţii şi al inimii...” în opera lui Aurel Stroe – Nicolae Toedoreanu... ; de asemenea „Alternativa Bentoiu” observantă de Grigore Constantinescu, „Tiparul dialectic al concepţiei creatoare în Concertul de vioară”, aspect revelat de Elena Rotărescu, ca şi depănarea „Amintirilor” din perspectiva Ioanei Bentoiu, fiica marelui muzician.

O specială calitate a actualei ediţii a fost orinetarea stilistică largă; ...poate prea larg extinsă spre zona culturii „de masă”, concept de tristă amintire în deceniile de mijloc ale secolului trecut; am în vedere acea parte a culturii urbane sugestiv supranumită astăzi „underground” ce poate atinge exhibări sonore de-a dreptul viscerale; aspecte care, după părerea mea, îşi pot găsi locul firesc în alte tipuri de evenimente ale colectivităţilor urbane.

În alt sens, semnificativ îmi apare a fi fost concertul Filarmonicii bucureştene conduse cu autoritate de dirijorul Camil Marinescu; prima parte a propus publicului două creaţii pianistice concertante ale repertoriului românesc, celebrul Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti şi Concertul pentru pian datorat compozitoarei Carmen Petra-Basacopol, lucrare animată de o vervă contaminantă a adresării, o notă improvizatorică dominantă ce susţine raportul instrumentului solistic cu orchestra. Este meritul special al solistului serii de muzică, al pianistului Viniciu Moroianu, acest minunat muzician care, nu se poate uita, deţine în repertoriul curent al domniei sale un important număr de lucrări concertante ale repertoriului românesc.

Un efectiv redus al instrumentiştilor, o prezenţă incompletă, dar demnă din punct de vedere profesional – aspect sesizabil în cazul Poemului pentru corzi de Petru Stoianov, dar şi în ce priveşte Concertul pentru clarinet şi corzi de Maia Ciobanu - a fost aceea a Orchestrei de Cameră Radio conduse de dirijorul Tiberiu Oprea; a avut privilegiul de a fi prezentat ultima lucrare a maestrului Stroe, Concertul pentru acordeon şi ansamblu de cameră, lucrare stranie, greu de pătruns, lucrare a unui programatism psihologic, audiată la noi pentru prima oară; în cadrul aceluiaşi concert, relaţia cuvântului cu sunetul a fost repusă în cauză de o manieră imaginativă - pentru a câta oară? - de compozitorul George Balint.

Un ansamblu cameral de excepţională vocaţie profesională se dovedeşte a fi în continuare formaţia Violoncelissimo coordonată cu vădită autoritate profesională de Marin Cazacu; lucrările maestrului Anatol Vieru - Fragment pentru 12 violoncele dar şi In Memoriam de Vladimir Scolnic, au fost dintre cele mai captivante; o meţiune specială merită a fi făcută asupra creaţiei regretatului compozitor Mihai Mitrea Celarianu, o afundă şi tragică sondare a Eu-lui.

Prezenţă constantă, consistentă, a Festivalului SIMN este de fiecare dată Ansamblul Arhaeus condus cu nobilă chemare de compozitorul Liviu Dănceanu; a avut misiunea de a fi oferit publicului actual pagini din creaţia autorilor pe nedrept uitaţi, plecaţi dintre noi, afirmaţi în ultimele decenii ale secolului trecut, maeştrii Sorin Vulcu, George Draga, Adrian Raţiu, Dan Voiculescu, Liviu Dandara...

Câteva ansambluri inedite, ansambluri de un profesionalism imbatabil, au dat culoare şi strălucire întregului Festival. Mă refer la ansamblul Arcord – violoncel şi acordeon, din Serbia, la cuplul cameral flaut – Matei Ioachimescu, harpă – Miriam Adefris; ...formaţie care aproape că determină spectrul bucolic-impresionist al muzicii. A scăpat acestei tentaţii compozitorul american Timothy Page, în lucrarea sa Curl, însoţită de live electronics.

Alte formaţii prezente în Festival? Am în vedere Orchestra Concerto a Universităţii bucureştene de muzică, ansamblu condus de dirijorul, de compozitorul şi profesorul Bogdan Vodă, un veritabil pedagog al formaţiei tinerilor instrumentişti. Cota interesului profesional - şi nu numai ! - a fost ridicată dată fiind participarea unui grup de solişti de înaltă clasă internaţională; este de evocat programul ales - lucrări ale compozitorilor români actuali, lucrări ce definesc ele însele marele specacol al muzicii; ...şi nu în ultimul rând este de apreciat participarea unui public pe cât de inimos pe atât de numeros; ...public care a ştiut să susţină performanţa tinerilor aflaţi pe marea scenă a Ateneului. Momentul va fi greu de uitat! Muzică nouă, muzică românească captivantă, muzicieni performeri tineri şi mai puţin tineri; ...apoi publicul! ...colegi, prieteni, familii care îşi vedeau împlinite o parte a speranţelor... Nu e puţin lucru!

Lucrarea compozitorului Dan Dediu, directorul actualei ediţii a Festivalului SIMN, ConcertOpera Wagner Under, este un gen imaginat de autor şi se aplică, probabil, acestei unice lucrări programatice, originale în privinţa concepţiei, cu totul spectaculoase în ce priveşte participarea solistică prestigioasă asigurată de mari personalităţi ale vieţii muzicale europene cum sunt Barry Webb la trombon, Marius Ungureanu la violă, Judith Blaauw la oboi/corn englez. În debutul aceleiaşi seri de muzică, pianistul Sorin Petrescu, percuţionistul Doru Roman au colaborat în realizarea unei lucrări dense în ce priveşte concepţia, dar şi expresia, cum este Lebenszeiten de Violeta Dinescu.

Alte formaţii, alte programe remarcabile au fost oferite de formaţia DevotioModerna condusă de compozitoarea Carmen Cârneci, Corul de Cameră Preludiu condus de Voicu Enăchescu, Ansamblul de percuţie GAME condus de maestrul Alexandru Matei, ansamblul SonoMania condus de compozitoarea Diana Rotaru, clasa de flaut a maestrului Ion Bogdan Ştefănescu, ansamblu ataşat unei inspirate formule, Tinerii interpreţi şi muzica nouă, de asemenea cvartetul german de flaute Tetraflutes sau Cvartetul de coarde Profil condus de violonista Diana Moş; întregul program al acestei formaţii s-a dovedit a fi unul dens în plan conceptual-artistic, lucrări datorate compozitorilor Ulpiu Vlad, Cornel Ţăranu, Adrian Pop, Eugen Wendel, Nicolae Teodoreanu, şi, în parte, Augustin Fernandez.

Au lipsit din programele Festivalului lucrările unor creatori importanţi cum sunt Lucian Meţianu, Costin Miereanu, cum sunt cele ale regretaţii compozitori Horaţiu Rădulescu, Costin Cazaban, Liviu Glodeanu, Myriam Marbe, Tiberiu Olah. Este de sperat, îi vom întâlni în viitoarele ediţii ale Festivalului.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.