Film 4 Fun, festival internaţional de comedie
0
Ajuns la cea de-a XI-a ediţie (desfăşurată între 1-4 august a.c., la Sinaia, superba staţiune montană în care au avut loc şi ediţiile precedente), festivalul de comedie Film 4 Fun a devenit, pentru prima dată, internaţional, graţie unei noi secţiuni competiţionale de scurtmetraje comice din toată lumea.
Evenimentul anual, organizat de Fundaţia Cine Remember în parteneriat cu Primăria din Sinaia, a inclus proiecţii, dezbateri, spectacole, ateliere, expoziţii şi concursuri găzduite de Cazinoul Sinaia, Cinema Carpaţi (mai precis, una dintre sălile multiplexului aflat în mall-ul purtând acelaşi nume), Centrul Cultural „Carmen Sylva“ şi foişorul Parcului „Dimitrie Ghica“.
M-am bucurat să fac parte din cel dintâi juriu internaţional al festivalului, alături de regizorul croat Stanislav Tomić (care în 2013 şi-a prezentat la Bucureşti debutul „Josef“, un impresionant film de război realizat independent, în cadrul evenimentului „Zilele filmului croat“) şi de scenaristul maghiar Balázs Lovas. Printre cele 25 de scurtmetraje (selecţionate din câteva sute) pe care le-am vizionat şi evaluat s-au numărat destule filme bune şi foarte bune, conferind un nivel ridicat competiţiei. Astfel, iniţiativa directoarei-fondatoare a festivalului, Laura Georgescu Baron (profesoară, monteuză şi producătoare), s-a dovedit oportună şi demnă de a fi dusă mai departe.
Trofeul pentru Cel mai bun film i-a revenit scurtmetrajului „Făcut public“ („Made Public“, 2019), regizat de cineasta independentă americană Foster Wilson. Scenariul inteligent (scris de monteurul Brian Leahy, totodată soţul regizoarei), interpretările convingătoare şi regia sigură, cu un foarte bun simţ al ritmului, fac din acest film o experienţă cinematografică memorabilă. Dar ceea ce stăruie cel mai mult în memorie după vizionarea scurtmetrajului lui Wilson este, probabil, întrebarea ridicată de el: ce mai rămâne din viaţa privată, din intimitate, în epoca Facebook-ului şi a relaţiilor online?
Premiul pentru Cel mai bun regizor a ajuns la românul Ionuţ Gaga, pentru „Farul“ (2017). Pornind de la o parabolă biblică din „Cartea lui Iov“, Gaga şi coscenaristul său, Bogdan Ilieşiu, imaginează un rămăşag modern, miza fiind din nou zece mii de suflete, între „Bărbosul de Sus“ şi „Cel cu coarne“. Din fericire, omul pus aici la încercare, numit „Radu Iovan“, nu cedează nici el tentaţiilor şi nu îşi pierde credinţa (ce-i drept, nici suferinţele sale nu sunt pe măsura celor ale personajului biblic), astfel încât lumina divină rămâne aprinsă (titlul şi premisa narativă a filmului sunt, evident, simbolice). Doi actori foarte buni (Andi Vasluianu şi Adrian Titieni) într-un scurtmetraj notabil la toate nivelurile, cu un subiect mereu actual. Pe scena Cazinoului din Sinaia, trofeul a fost ridicat de către Ilieşiu – nu doar coscenarist, ci şi producător, monteur şi unul dintre operatorii filmului.
Al treilea premiu acordat de juriu, cel pentru Cel mai bun scenariu, a fost obţinut de cineastul rus Alexander Harlamov, scenaristul şi regizorul filmului „O zgârietură într-un cozonac“ („A Scratch on a Sponge Cake“, 2019). Un story cu o serie de revelaţii comice, plasat într-un cabinet de psihiatrie.
O distincţie specială a mai primit cineastul basarabean Dumitru Grosei, pentru scurtmetrajul său independent „Today Artist, Tonight Taxist“ (Moldova-România, 2018).
Premiul Publicului, stabilit prin votul spectatorilor, i-a revenit unui alt film românesc, „Turnul din Pisa“ (2019), regizat de acelaşi Bogdan Ilieşiu (totodată monteur şi unul dintre producători), după scenariul aceluiaşi Ionuţ Gaga (de asemenea producător). După câte se pare, cei doi alcătuiesc nucleul unei echipe artistice care mai are multe de spus în cinematografia românească. În „Turnul din Pisa“, o comedie absolut delectabilă, în care Ilieşiu ştie să pună în valoare detaliul relevant pentru psihologia personajelor, se confruntă două caractere opuse, întrupate de doi tineri actori în stare de graţie: Andrei Miercure (interpret cunoscut până acum publicului larg din reclamele la vopsele) şi mai experimentata Iulia Verdeş. El este un însingurat suferind de o tulburare obsesiv-compulsivă, dependent de rutina sa cotidiană (iar Miercure, actor cu un uriaş potenţial comic, îşi face rolul aproape exclusiv nonverbal), în timp ce ea este o fire extravertită expansivă şi impulsivă (iar Verdeş este nestăvilită). Povestea lor de dragoste, patronată de şeful parcării subterane în care lucrează amândoi (din nou Adrian Titieni, de această dată într-un contra-emploi), capătă o improbabilă şansă graţie hazardului (nici aici nu lipsesc trimiterile la o divinitate favorabilă).
Dintre celelalte filme din competiţie, care nu şi-au găsit locul în palmares, ţin să menţionez scurtmetrajul italian „Asta nu e mozzarella di buffala“ („Non è una bufala“, 2018), realizat de Niccolò Gentili şi Ignacio Paurici, pentru meşteşugul cu care abordează comic un subiect dureros de actual, cum este terorismul.
În fiecare an, festivalul de la Sinaia mai acordă Trofeul Film 4 Fun unui actor român important, de film, teatru şi televiziune, care a interpretat de-a lungul carierei şi roluri comice memorabile. După Stela Popescu, Draga Olteanu-Matei, Rodica Popescu-Bitănescu, Gheorghe Visu, Coca Bloos şi Radu Gabriel, anul acesta i-a venit rândul popularului actor Ion Dichiseanu să primească acest trofeu pentru întreaga sa activitate. El apare şi în recentul documentar „Arhitectura României Mari“, regizat de Cristian Radu Nema, film prezentat, în onoarea actorului, în deschiderea ediţiei.
Unul dintre principalele puncte de interes ale festivalului a fost proiecţia filmului „Fără titlu“ de Horea Lapteş, un making-of (realizat pe vremea când acest gen era cvasi-inexistent) şi un document cinematografic fascinant despre capodopera lui Lucian Pintilie „De ce trag clopotele, Mitică?“. Cu materiale filmate în 1980, pe platourile producţiei lui Pintilie, materiale salvate ca prin minune prin Televiziune şi montate în 1990, „Fără titlu“ a ajuns să fie difuzat la TVR doar atunci când adaptarea cinematografică a lui Pintilie după „eternul Caragiale“ a intrat şi ea în cinematografe, la un deceniu de la realizare. Filmul lui Lapteş, prezentat la Sinaia de regizorul său, stabilit în Franţa, şi de actorul Florin Zamfirescu („Catindatul“ lui Pintilie), reprezintă o completare indispensabilă la „De ce trag clopotele, Mitică?“ şi, în general, la opera cineastului Lucian Pintilie.
De neratat a fost şi masterclassul criticului rus Evgheni Maisel, care a prezentat şi discutat mai multe filme relevante pentru tendinţele actuale ale cinematografului experimental din Rusia. Autori inovatori, precum Mihail Maximov, practic necunoscuţi în România, au putut fi descoperiţi de cinefilii prezenţi la Film 4 Fun graţie selecţiei remarcabile a lui Maisel.
Programul a mai inclus proiecţiile unor comedii româneşti („Pup-o, mă!“ de Camelia Popa – în prezenţa regizoarei şi a actorului-producător Alin Panc –, „Minte-mă frumos“ de Iura Luncaşu şi „Sunt o babă comunistă“ de Stere Gulea) sau străine („N-ai şanse, frate!“ / „Long Shot“ de Jonathan Levine), a unei producţii pentru copii („Străjerii“ de Liviu Mărghidan) şi a unui documentar cu „capete vorbitoare“ despre sistemul juridic din România („Oamenii Dreptăţii“ de Monica Lăzurean-Gorgan), dar şi spectacolul de teatru „Buzunarul cu pâine“, după Matei Vişniec (cu Alex Nagy şi Ştefan Pavel, în regia lui Alex Bogdan), un atelier de benzi desenate pentru copii (susţinut de artistul Mihai Ionuţ Grăjdeanu), un spectacol de dans al grupului coregrafic Midnight Pearls, un concert al trupei rock D-L Goe, precum şi o expoziţie, în foaierul Cazinoului, cu fotografii din arhiva actorilor-invitaţi Ion Dichiseanu şi Florin Zamfirescu.
Începând cu ediţia 2019, Film 4 Fun are oportunitatea de a deveni cel mai important eveniment anual dedicat comediei cinematografice din România. Pentru aceasta, e necesar ca secţiunea internaţională a festivalului, lansată anul acesta prin competiţia de scurtmetraje şi juriul aferent, să fie păstrată şi chiar extinsă (de ce nu, printr-o competiţie de lungmetraje comice), dar şi ca autorităţile locale, instituţiile de resort ale statului şi sponsorii să sprijine mai mult Film 4 Fun, pentru ca acesta să se impună drept un festival de anvergură, nu doar pentru România. După zece ediţii exclusiv naţionale, e de dorit ca istoria festivalului, intrată anul acesta pe un nou făgaş, să continue cu cel puţin de două-trei ori mai multe ediţii internaţionale, tot mai bogate şi atractive.
Se încarcă comentariile...
