Gigi Căciuleanu sau joaca inteligentă

De câteva ori pe an, coregraful Gigi Căciuleanu invită publicul la o nouă întâlnire cu ideile sale, cu imaginaţia sa debordantă, cu umorul şi neliniştea interioară, cu perpetua sa mişcare, cu tentaţia improvizaţiei pornind de la... orice, toate acestea regăsite într-un spectacol ce surprinde încă din titlu.

Aşa a fost, spre exemplu, Un minut de dans sau Uff!, în care rostirea versurilor, în română şi franceză, dar şi cu trimiteri la rusă sau germană, s-a integrat în mişcarea pornită sau sugerată cumva de cuvânt, desigur pe o muzică adecvată, cântată live, de asemenea sub semnul improvizaţiei (aparente sau nu). Aşa se petrece şi în cea mai recentă premieră pe care îndrăgitul artist a propus-o, la sala Atelier a Teatrului Naţional, având însă, declarat, ca punct de plecare, poezia lui Tristan Tzara; alegere deloc întâmplătoare, pentru că în 16 aprilie se împlinesc 120 de ani de la naşterea poetului care, plecând de la Moineşti, a revoluţionat concepţia asupra poeziei... la Paris, lansând, acum 100 de ani, dadaismul, curent ce a schimbat fundamental lumea literelor şi nu numai.

La prima sa colaborare cu TNB, Gigi Căciuleanu a prezentat l'OmDAdA, un spectacol „de autor”, el însuşi semnând regia şi coregrafia (asistent Lelia Marcu-Vladu), dar şi costumele, desenele, concepţia spaţială şi coloana sonoră, aceasta fiind decupată din volumul Muzici pentru Tristan Tzara, 21 compozitori contemporani la întâlnire cu dada, realizat cu prilejul centenarului Tzara. Un spaţiu întunecat, cu un desem alb pe podea, o proiecţie a textelor pe perete, în maniera filmelor mute, o banchetă şi un balansoar, un fel de paravan-perdea al cărui rost nu prea l-am înţeles, într-o lumină difuză, cu spoturi asupra interpreţilor (Lighting designer Cristian-Petru Simon), constituie cadrul în care cele două personaje - Gigi Căciuleanu şi actorul Lari Giorgescu - rostesc versuri de Tzara, „jucându-se” cu silabe, litere, cuvinte, rostogolite, răsucite, repetate obsesiv, fredonând melodii celebre precum Sur le pont d'Avignon, trecând la... Căţeluş cu părul creţ într-o combinaţie sui-generis, fuecare însoţite de gesturi ce se doresc pandant sau „traducere” eventuală a celor spuse, succedându-se sau repetându-se atitudini, rostogoliri, salturi, ghemuiri...   

Spectacolul a fost inspirat de textul L'homme approximatif, dar „povestea” începe cu Gigi Căciuleanu care, aşezat pe balansoar, citeşte un ziar, explicând - de fapt recitând Cum să faci un poem dadaist -, redat şi în franceză (texte incluse şi în programu de sală, traducerea în română Ion Pop), brodând, împreună sau în paralel cu partenerul său de scenă - extrem de talentat, mobil, expresiv, bun recitator -, acele fragmentări uneori îngânate, regăsite, parţial, şi în scurtele secvenţe preluate, în colajul muzical, din lucrarea Abţibilduri de Felicia Donceanu, desigur pe versuri de Tzara, în care solista - soprana Georgeta Stoleriu - cântă sau apelează la un anume parlato ce subliniază tocmai cuvintele-cheie, rostite apoi şi de actorii-dansatori. În final, Gigi Căciuleanu concretizează „reţeta” dadaistă propusă în poemul ce deschide reprezentaţia, tăind efectiv ziarul cu o foarfecă, într-un ritm tot mai accelerat. Neastâmpărul, umorul, replica rapidă, spiritul ludic, farmecul irezistibil al lui Căciuleanu, modul în care rosteşte textul... bilingv - adesea în combinaţii surprinzătoare -, conferă savoare şi vervă unui demers care nu e nici dans, nici teatru; pur şi simplu, am avut sentimentul că asist la o joacă inteligentă, cu o încărcătură intelectuală de reală fineţe, adresată... „connaisseur”-ilor, autorul-interpret amuzându-se, căutând un nou mod de exprimare scenică a propriului „eu”. Fără a fi elitist, spectacolul are ţinuta omului de cultură, tentat să amalgameze cuvinte, muzici, gesturi... orice, în încercarea de a construi „altceva”.

La sfârşitul săptămâmii, trei seri la rând, sala Amfiteatru a fost plină - dovadă că tot ce poartă semnătura lui Gigi Căciuleanu trezeşte un interes aparte -, publicul a aplaudat, dar cred că aştepta mai mult, în primul rând în ce priveşte dansul. Poate introducerea unui nou personaj ar fi adus o „pată de culoare”, poate o diversificare a mijloacelor de expresie ar fi fost binevenită, dar mulţi l-au (re)descoperit ca artist plurivalent, rafinat, dornic să transmită mereu „ceva”, să se adreseze spectatorilor în cele mai neaşteptate feluri, fie şi sub semnul experimentului.

Realizat de TNB, Centrul de cercetare şi creaţie teatrală „Ion Sava”, „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company” şi Fundaţia Art Production, spectacolul marchează... debutul artistului în stagiunea TNB, dorindu-se şi readucerea unei excepţionale producţii anterioare - Folia, Shakespeare&Co -, care cu adevărat îşi va găsi locul ideal în repertoriul teatrului; probabil nu la sala Atelier unde, în treacăt fie spus, ca să ajungi la parter, trebuie să... cobori cam trei nivele...