Intâlniri muzicale memorabile: Dan Grigore - Misha Katz

Nu este prima oară cand cei doi muzicieni, Dan Grigore şi Misha Katz, aduc publicului de concert bucurii însemnate. Indiscutabil cei doi se constituie într-o veritabilă echipă ce acţionează în datele unui profesionalism entuziasmant.

Ultima apariţie a domniilor lor - în stagiune, la Atheneul Român, în compania Filarmonicii bucureştene - a adus frumuseţea unei revederi aşteptate; ...cea care a înlesnit, literalmente, sentimentul că ne aflăm în faţa a ceea ce se poate numi o a doua creaţie; cea interpretativă; cea a celebrului  Concert în re minor de Mozart. Este o colaborare susţinută de datele unei comunicări pe cât de sensibile pe atât de înţelept întreţinute. Mă refer la raportul dintre sonoritatea pianului solistic şi ansamblu, raport ce vizează susţinerea tematică funcţional evidenţiată, susţinere căreia Dan Grogore îi pune în valoare întregul univers dramatic specific mozartian, consistenţa timbrală maleabilă, anume transparenţe sonore ce înnobilează climatul nostalgic-înseninat al parţii centrale a lucrării, spre exemplu; dar dare, în egală măsură, conferă strălucire exuberanţei rondeau-lui final.

Katz este muzicianul care ştie a-şi evidenţia solistul cu care colaborează, ştie a construi împreună cu acesta; mă refer, spre exemplu, la acuitatea colaborării în finalul lucrării. Tot domniei sale îi datorăm aducerea în programele de concert a unor pagini mozartiene pe nedrept neglijate în stagiunile noastre de concert cum sunt uverturile unor opere care nu apar în repertoriile teatrelor noastre muzicale. A mai facut-o şi o face în continuare; cu anume consecvenţă. Atrage atenţie publicului că există lucrări mozartiene puţin cunoscute, pe nedrept neglijate în spaţiul nostru public. O face cu deplină îndreptăţire căci Uvertura operei  Directorul de teatru, este o lucrare simfonică ce aparţine perioadei de maturitate a autorului. Este o pagină deloc miniaturală; beneficiază de un travaliu simfonic excelent construit; este un  aspect pe care dirijorul a ştiut a-l valoriza în bună colaborare cu muzicienii ansamblului Filarmonicii bucureştene.

Evident, punctul de greutate al demersului dirijoral l-a constituit partea secundă a serii de muzică; a fost destinată unor lucrări care au evidenţiat elementele esenţiale ale profesionalismului acestui talentat muzician-performer care este Misha Katz; ...anume simţul acut al situaţiilor dramatice susţinute de o percepţie coloristic timbrală de impresionantă sugestie; de un colorit al cărui rafinament rezultă din însăşi substanţa poetică a lucrării. Mă refer la celebrul poem simfonic  Ucenicul vrajitor de Paul Dukas, la Suita simfonică din opera  Carmen de Bizet. Muzica dobândeşte valorile unei specifice gestualităţi vecine imaginii vizuale! Dinamică sonoră se dovedeşte a fi axată pe momentele dramatice pregnante ale acţiunii; coloritul timbral capătă o inspirată diversitate... Au fost aspecte care, în finalul serii de muzică, au electizat, literalmente, publicul de concert.

Materialul a apărut iniţial in revista  Acualitatea Muzicală.