INTERVIU Cristian Vasile, fondator „Bucureşti Optimist“: „Nu pot face o fotografie prin care să rănesc pe cineva, oricât de «apreciată» ar putea deveni“
0
Marţi, 25 iulie, de la ora 19.00, celebrul proiect fotografic, iniţiat de Cristian Vasile, „Bucureşti Optimist”, se lansează sub formă de album, publicat la Curtea Veche Publishing. Evenimentul are loc la „Deschis Gastrobar”. Cu această ocazie, Adevărul.ro i-a luat un interviu omului din spatele pozelor care, de cinci ani de zile, arată Bucureştiul într-o altă lumină.
Cristian Vasile (38 de ani) este fotograful din spatele paginii de facebook Bucureşti Optimist, care, în ultimii ani, a strâns peste 100.000 de urmăritori. Pozele postate pe această pagină pun Bucureştiul într-o perspectivă mai optimistă, dezvăluind totodată zone ale sale pe care nici măcar bucureştenii poate că nu le-au luat încă la pas.
Fotograful este activ în mediul online cu diverse proiecte cu mult înainte de „Bucureşti Optimist”. El este omul din spatele „La trecut”, un website pe care utilizatorii pot vedea „amintiri naive din perioada roşie”, dar şi din spatele „Feeder”, un fel de agenţie de ştiri dedicată evenimentelor urbane, alternative, de la muzică, la artă contemporană, la design
Legat de „Bucureşti Optimist”, Cristian Vasile crede că Bucureştiul merită să fie deopotrivă criticat, pentru că, într-adevăr, stă prost la multe capitole, dar merită, de asemenea, şi să îi fie recunoscute- sau descoperite- şi părţile pozitive.
„Adevărul”: Cum s-ar defini omul din spatele proiectului „Bucureşti Optimist”?
Cristian Vasile: O persoană ce are nevoie de creativitate ca de aer. Cu o poftă foarte mare de a învăţa lucruri noi şi de a experimenta cât mai mult.
Cum ai ajuns să faci fotografie?
Am fost tot timpul înconjurat de fotografie şi de fotografi, dar mai serios m-am apucat odată cu proiectul Bucureşti Optimist. Adică la începutul lui 2012. Mai cochetasem cu fotografia până atunci, dar niciodată foarte serios.
Cum se face că ai ales să le oferi oamenilor partea optimistă a Bucureştiului şi nu lucrurile mai degrabă senzaţionale, chiar şi în sens negativ?
Când am pornit Bucureşti Optimist, netul era plin de poze cu realitatea gri a oraşului. Câini vagabonzi, cerşetori, gropi, stâlpi plini de cabluri, aglomerări la metrou... Erau atât de multe încât am simţit nevoia şi de ceva pozitiv şi s-a dovedit că nu eram singurul.
Cum îţi alegi subiectele pentru poze?
Caut să exprime ceva pozitiv. Câteodată comic. Sau pur şi simplu frumos. Nu am o reţetă anume. Le cam simt. Mă plimb pe stradă, fără o ţintă anume, şi imaginile încep să apară. Câteodată descopăr frumosul în cadre largi, iar altădată în detalii ascunse. Cred că secretul este deplasarea cu viteză cât mai mică.
Din ce am înţeles, când mergi să fotografiezi ceva, mergi singur. Nu mergi să fotografiezi cu altcineva niciodată pentru proiect? Cu ce diferă momentul când fotografiezi singur de acela când mergi singur pe străzile oraşului?
Fotografiez tot timpul singur pentru a putea intra într-un „dialog" cu oraşul. Dacă mai sunt cu cineva, tind să mă concentrez pe dialogul cu acea persoana şi nu mai văd la fel de bine potenţialele momente foto. Când doar merg, fără aparatul foto, nu observ la fel de multe detalii ca atunci când ies la pozat.
Spui adesea că îţi doreşti să fii turist în propriul oraş, dar ai fotografiat deja foarte multe locuri din Bucureşti. Nu crezi că ai devenit, într-o oarecare măsură, deja un ghid?
Nu cred. Experienţa mea cu oraşul este foarte personală. Îi sfătuiesc pe toţi să observe oraşul cu proprii ochi, nu doar prin imaginile diverşilor fotografi. Propriile descoperiri valorează mult mai mult decat recomandările.
Care sunt elementele pe care îţi place cel mai mult să le fotografiezi? Şi de ce?
Depinde. Am inceput proiectul fotografiind foarte multe clădiri, apoi m-am axat pe parcuri, apoi pe momente ale zilei şi, spre final, pe imagini de la înălţime. Acum prefer portretele,detaliile şi elementele cât mai subtile.
Încotro merge proiectul „Bucureşti Optimist”?
Bucureşti Optimist are deja mai bine de cinci ani de activitate, perioadă în care s-au adunat multe mii de poze. Lansarea cărţii este un moment important, dar nu marchează un final. Proiectul va continua cu o mare contribuţie si din partea colaboratorilor ce-mi trimit regulat imagini. În limita timpului disponibil am să contribui şi eu cu imagini noi.
Care este cel mai dificil lucru în menţinerea unui astfel de proiect?
Cel mai dificil cred că e păstrarea unei identităţi clare şi definirea unei direcţii vizuale cât mai curată. Apoi contează foarte mult şi regularitatea updateurilor. Dar consider că e mai bine să postezi conţinut mai puţin, dar mai bun decât mai mult, dar mai slab calitativ.
Cât este prelucrare în pozele de pe „Bucureşti Optimist”?
Toate imaginile trec printr-o etapă de minimă procesare. Câteodată folosesc anumite tehnici ce necesită o procesare mai puternică, gen hdr. Dar în ultima vreme, am încercat să scot imaginile direct din aparat, fără a le mai procesa.
Foarte mulţi oameni îţi urmăresc pagina de facebook şi se bucură de fotografiile tale. Critici ai primit? De ce fel?
Cred că am primit un singur reproş. Acela că prezint o imagine falsă a oraşului. Respectivele persoane nu au înţeles că pe această pagina am hotărât să postez imagini pozitive tocmai pentru că imaginea Bucureştiului era debalansată total spre mizerii, probleme, gunoaie şi altele.
Din ce am văzut, pe pagină sunt distribuite şi fotografii de-ale altor persoane. A devenit „Bucureşti Optimist” un proiect colectiv?
Încă de la inceput, Bucureşti Optimist a fost un proiect colectiv. O foarte mare parte dintre imaginile postate sunt trimise de colaboratori- colaborator fiind oricine a surprins oraşul în nişte imagini interesante şi le trmite pe BucurestiOptimist@gmail.com sau sub formă de mesaj, pe Facebook. Evident că e nevoie ca acele imagini să treacă printr-o selecţie, dar o bună parte ajung să apară pe pagină.
Explorezi foarte multe locuri din capitală. După părerea ta, care ar fi unul dintre cele mai subapreciate locuri din cele văzute până acum?
Posibil Parcul Natural Văcăreşti. Mulţi încă se tem de el, dar e o adevarată oază de verde într-un oraş preponderent gri. Altfel, îmi plac foarte mult casele vechi ascunse sub iederă prin diverse cartiere gen Armenească. Oraşul merită luat la picior şi poţi descoperi frumuseţi în cele mai neaşteptate locuri.
Ce mesaj ai avea pentru oamenii care critică Bucureştiul?
Şi eu îl critic. E normal să vrem să trăim într-un oraş mai bun, iar Bucureştiul are mult de lucru la cam toate capitolele. Doar să nu ajungem să-l urâm. Până la urmă, noi facem oraşul şi am speranţa că poate fi îmbunătăţit vizibil cu ceva efort.
Ce tip de fotografie nu ţi-ai dori să faci niciodată în mod deosebit? Ai vreo zonă care îţi este indiferentă în acest domeniu?
Nu pot face o fotografie prin care să rănesc pe cineva sau să-l pun într-o lumină proastă oricât de „apreciată" ar putea deveni.
Am înţeles că eşti un om al proiectelor. Cu ce alte proiecte te mai ocupi pe lângă „Bucureşti Optimist”?
Pe lângă Bucureşti Optimist, mai postez ocazional pe Bucureşti Sălbatic. În rest, am foarte mult de lucru pe diverse joburi foto şi încerc să evadez în natură cat mai des. La cum mă ştiu, sigur va apărea un nou proiect în perioada următoare. De obicei se intamplă iarna.
Cum ai ajuns cu proiectul din online în album?
Ideea unui album foto printat am avut-o de câţiva ani, dar nu m-am ocupat serios de ea să o şi pun în practică. Asta până când cei de la Curtea Veche Publishing mi-au propus să se ocupe ei de mai tot, iar cei de la Canon s-au oferit să fie sponsori. Şi după foarte multe ore de selecţii, s-a născut actuala carte.
Mulţi oameni au dat deja precomandă de album care vine cu autograful tău. Cum te-ai simţit să semnezi atât de multe albume?
A fost o adevărată plăcere, mai ales că printre cei care au facut precomenzi erau şi mulţi prieteni apropiaţi. O surpriză foarte plăcută.
Cristian Vasile este fotograf şi administrator al paginii „Bucureşti Optimist”.
De asemenea, se ocupă şi de proiectele „Bucureştiul Sălbatic”, „Feeder”, unde este fondator, precum şi de propria pagină de fotograf, „Cristian Vasile Photography”.
Trăieşte în: Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
