Arte

articolul anterior articolul urmator

INTERVIU Mirel Taloş, preşedinte interimar al ICR: Toate atacurile sunt politice

0
7 Jul 2020 21:48:15
Autor: News.ro
Mirel Taloş, preşedinte interimar al Institutului Cultural Român                FOTO: Eduard Enea
Mirel Taloş, preşedinte interimar al Institutului Cultural Român                FOTO: Eduard Enea

Mirel Taloş, preşedinte interimar al ICR, afirmă, într-un interviu, că numirile făcute în Institut în ultimele luni respectă criteriile legale şi profesionale şi respinge acuzaţiile de ingerinţe politice în ICR cu privire la angajări, formulate de Liviu Brătescu şi Radu Carp într-o scrisoare adresată Senatului, susţinând că e vorba de un „atac politic”.

Preşedintele interimar al ICR, Mirel Taloş, afirmă că relaţia cu Ministerul Afacerilor Externe ar trebui să fie mai bună şi că nu se justifică reproşurile venite din partea Ministerului Culturii, care „trebuie să-şi recunoască neputinţa” după episodul renunţării la organizarea Europalia România. În replică la acuzaţiile de „mediocritate” venite din spaţiul public, Mirel Taloş reaminteşte perioada dificilă a pandemiei dar şi că anterior a fost înregistrat un succes cu expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei” de la Europalia în Belgia, unde a fost văzută de 120.000 de persoane. În acest an, ICR mai are disponibili 12 milioane de lei din buget, precizează preşedintele, subliniind că acesta trebuie majorat din 2021.

News.ro: Recent, mai mulţi oficiali au învinuit conducerea ICR că ar fi facilitat angajări de persoane fără pregătire profesională în domeniu, fără experienţă sau vechime.

Mirel Taloş: După ce Guvernul a interzis detaşările din mediul privat, am făcut doar numiri, nu angajări, la Cabinetul preşedintelui ICR şi am numit doar persoane care au studii culturale. Cu alte cuvinte, am respectat criteriul cel mai important pentru ca cineva să ajungă să lucreze în Institutul Cultural Român.

Ce profil profesional trebuie să aibă o persoană care vrea să lucreze la ICR?

Condiţia esenţială sunt studiile. Există o listă de studii culturale care permite înscrierea la un concurs pentru post. Trebuie să aibă studiile cu relevanţă pentru activitatea ICR: litere, arte plastice, istorie, teatru, filosofie, comunicare. Toate numirile pe care eu le-am făcut la cabinet în această perioadă respectă acest criteriu. Şi - insist - nu sunt angajaţi ai ICR, ci ai Cabinetului preşedintelui interimar.

Au fost invocate angajările nepoatei liderului PSD Marcel Ciolacu şi a fiicei unui membru PSD din Consiliul de conducere al ICR. Neorganizându-se concursuri, apar suspiciuni de influenţă politică în instituţii ale statului.

Sunt de acord, numai că trebuie reţinute două lucruri: ambele persoane respectă criteriul fundamental pentru a lucra în Institutul Cultural Român, respectiv au studii universitare în domeniul cultural. Si nu sunt membri de partid. Pe de altă parte, dacă e să ne referim la semnatarii scrisorii despre termometre, pot să vă spun că Radu Carp, membru al Consiliului de conducere al ICR, a făcut demersuri pe lângă mine, pentru ca o anumită persoană să fie numită referent la ICR Beijing. Am făcut această numire, pentru că persoana respectivă se potrivea postului. Or, în această logică, am putea spune că domnul Carp s-a aflat el însuşi în ipostaza de a încerca să influenţeze politic numiri în ICR. În fapt, nu mă consider, în niciunul dintre aceste cazuri, victima unor influenţări politice, sunt numiri pe care mi le-am asumat, în egală măsură, fiind persoane cu studii şi pregătire corespunzătoare.

De ce nu au fost organizate concursuri? Cum au fost aceste persoane numite?

Perioada stării de urgenţă şi perioada stării de alertă interzic organizarea de concursuri. Nici Ministerul Afacerilor Externe nu a putut să organizeze concursuri, dovadă că au fost prelungite toate detaşările. Actuala conducere a Institutului Cultural Român nu a făcut angajări. Acuzaţia că am făcut angajări politice nu poate fi decât nulă. Am făcut numirile în Cabinetul demnitarului. Ei nu sunt angajaţi ai ICR.

Câte posturi, câţi oameni?

Şase. Şi la Cabinetul vicepreşedintelui patru. Am angajat două persoane, au studii culturale, nu sunt membri ai PSD, le-am angajat la Cabinetul preşedintelui ICR, unde îşi desfăşoară activitatea. Dar unul dintre cei doi semnatari ai scrisorii despre termometre, domnul Liviu Brătescu, care este secretar de stat la Ministerul Culturii şi care girează patrimoniul cultural al României, a girat trei numiri politice care sunt mult mai semnificative şi mai grave decât numirea acestor două persoane la Cabinetul preşedintelui ICR.

Daţi-ne câteva exemple.

La Muzeul Naţional de Artă al României a fost numit director fără studii de specialitate un membru PNL plecat chiar de la Cabinetul domnului secretar de stat, domnul Liviu Brătescu, care, repet, nu are studii de specialitate, are ca principală calitate carnetul de membru al PNL, membru al comisiei de cultură a PNL, mai exact. Doi: la Muzeul Naţional „Brâncuşi” de la Târgu Jiu a fost numit director purtătorul de cuvânt al PNL Gorj, angajată la cabinetul unui parlamentar PNL pe plan local, fără studii de specialitate. Şi trei: Mihai Alexandrescu a fost numit la Muzeul Naţional „Brătianu”, propus de filiala PNL Argeş, oficial, de parcă Legea managementului în cultură spune explicit că filiala PNL Argeş trebuie să facă propunerea. Din nou - o persoană fără studii de specialitate. Muzeul Naţional „Brătianu”, după deschiderea oficială, a fost, imediat, închis, totul fiind o perdea de fum cu caracter electoral. Asta v-o spune, cu regret, strănepotul unui primar liberal.

Până unde merge implicarea politicului în cultură?

În Comisia Naţională de Arheologie, aflată în subordinea domnului Brătescu, a fost numit domnul Vasile Cotiuga, membru al PNL Iaşi, coleg al domniei sale, în acelaşi timp consilier judeţean din partea PNL. ICR se ocupă doar cu cultura. În schimb, am văzut pe pagina de Facebook a Ministerului Culturii postări precum „Inaugurarea centralei termice Vatra Dornei” sau „Prezentarea proiectului Centurii Municipiului Suceava” sau „Punerea în funcţiune a reţelei de gaze naturale a comunei Moara”. Constat deci că Ministerul Culturii, cu actuala conducere, a extins foarte mult sfera noţiunii de „cultură” fără a-i extinde oficial şi conţinutul. Asta este, oarecum, în acord cu actuala revoluţie culturală… Pentru domnul secretar de stat Bratescu retelele de alimentare cu gaz au devenit „cultură”? Şi asta în timp ce România are grave probleme de patrimoniu? Nu ar fi mai înţelept că domnul Brătescu, în loc să fie preocupat de termometrele de 1.300 de lei achiziţionate de ICR să rezolve problema gravă de la Muzeul Bran? Sau problema gravei subfinanţări de la Institutul Naţional al Patrimoniului? Sau a situaţiei falimentare de la Sahia Film sau Animafilm, aflate în coordonarea domniei sale?

Pentru a lucra în domeniul cultural trebuie neapărat să fii într-un partid?

De cele mai multe ori, e un gir politic. Dacă respecţi nişte criterii, este acceptabil. Dacă numeşti un om de specialitate, lucrurile pot fi acceptate. Dar aici e vorba de Muzeul Naţional de Artă al României, de Muzeul Naţional „Brâncuşi”, de Muzeul Naţional „Brătianu” de la Florica, în care au fost făcute trei numiri politice, niciuna cu studii de specialitate. Deci, domnul Liviu Brătescu nu ar trebui să acuze, este ultima persoană care trebuie să acuze faptul că cineva, altcineva decât el, face numiri politice.

Amintesc aceşti oficiali de achiziţii care nu ar fi justificate. „Achiziţie termometre 1.300 lei care nu au fost folosite”. Au fost folosite?

Termometrele şi măştile sunt achiziţii pe care instituţiile sunt obligate să le facă în această perioadă. Le-a făcut conform legii pe SEAP. Am cumpărat termometre de 1.300 de lei despre care persoanele care au adresat această scrisoare susţin că nu au fost folosite. Pot să vă confirm că sunt folosite în fiecare zi la intrarea în ICR, iar la ultimul eveniment organizat de ICR, „Maratonul de poezie”, săptămâna trecută, în grădina ICR, au participat 57 de poeţi, cei mai prestigioşi la ora actuală în România, şi toţi au fost verificaţi de temperatură. Cu alte cuvinte, sunt folosite aceste termometre. Cu toate acestea, dată fiind importanţa termometrelor în actualul context al vieţilor noastre, consider această scrisoare, adresata Senatului de domnii Carp şi Brătescu, un excepţional „demers cultural”.

La fel, în privinţa serviciilor de curăţenie: achiziţii de 72.000 lei.

Serviciile de curăţenie acoperă o perioadă de opt luni, pe o suprafaţă a celor două sedii ale ICR cumulată de 2.700 de metri, achiziţia s-a făcut pe SEAP, după criteriul legal al preţului cel mai mic. Din nou, faptul că domnii Carp şi Brătescu nu au găsit ceva mai serios să reproşeze ICR arată un impas...

Şi cărţi cumpărate în valoare de peste 14.000 lei de la editura care publică scrierile unui membru al Consiliului de conducere al ICR. Cum explicaţi aceste cheltuieli?

Aici aştept lămuriri, nu ştiu la care publicaţie se referă. Dacă au ştiut despre ce titlu de carte e vorba, de ce nu l-au menţionat în scrisoare? E ceva abscons în această achiziţie, desigur, o conspiraţie internaţională, doar că nu ştim titlul. Aştept ca domnii Brătescu şi Carp să-mi comunice titlul. Achiziţiile sunt un subiect sensibil în oricare dintre instituţii. ICR, prin natura activităţii, are destul de puţine achiziţii. Aici este vorba mai degrabă de un atac politic.

De câţiva ani, personalităţi ale vieţii culturale au dat verdictul: ICR e o instituţie moartă. Ei acuză „mediocritate şi irelevanţă”. Ce le răspundeţi?

În ultimii ani am avut circa trei mii de proiecte anual. Mă repet, Europalia este cel mai mare program de promovare culturală externă organizat vreodată de România, Programul Centenar al ICR a avut 600 de proiecte, am participat la Sezonul România-Franţa, am pus ICR pe harta industriilor creative la nivel internaţional, am acordat o atenţie sporită instituţiilor culturale şi artiştilor din „provincie”. Cred că aceste persoane nu sunt la curent cu activitatea ICR, îmi pare rău. Activitatea ICR reflectată pe Facebook, pe site-ul ICR, în publicaţii culturale, ICR îşi desfăşoară activitatea în afara ţării, deci, prin natura activităţii sale, ea face mai degrabă subiectul presei străine, în ţările în care ne desfăşurăm activitatea decât a presei din România. Deci, prin natura activităţii care se desfăşoară în afara ţării, nu avem o vizibilitate foarte bună în ţară.

Dar, întrebarea cea mai la îndemână pentru aceşti domni este următoarea:

Expoziţia „Brâncuşi. Sublimarea formei”, cu 120.000 de vizitatori, este un eveniment mediocru sau irelevant?

Mai spun că ICR trebuie „salvat”. De ce?

ICR, decorat de preşedinţia României, e un soi de Minister al Culturii pentru străinătate. Noi promovăm cultura română în afara ţării. În presa din România mai greu ecouri ale evenimentelor pe care le organizăm în străinătate. Vă pot aminti din raportul de activitate pe 2019 evocări din: Variety, BBC, Deutsche Welle, Literair Nederland, Art Review, El Pais, New York Concert Review. În actualul mandat al conducerii ICR s-au desfăşurat cele mai mari programe culturale din istoria acestei instituţii. Afirmaţia că ICR face evenimente minore nu se susţine în niciun fel, decât aceea că perspectiva privitorului este, ea însăşi, minoră.

Bogdan Gheorghiu, la audierile din Parlament pentru funcţia de ministru, spunea că printre priorităţile sale se află resuscitarea, reorganizarea ICR. El vorbea de faptul că activitatea ICR a scăzut atât calitativ, cât şi ca vizibilitate. Aţi avut vreodată o discuţie pe această temă? Ce v-a reproşat ministrul Culturii? Îşi doreşte ceva anume de la această instituţie?

Ministerul Culturii nu are nicio legătură cu Institutul Cultural Română, nu decide cu privire la programul acestei instituţii, decât în măsura în care are un reprezentant în Consiliul de Conducere. Politic, poate să spună orice domnul ministru, însă legal ICR este distinct de Ministerul Culturii, nu suntem subordonaţi acestei instituţii, care ţine de Guvern, iar ICR este sub control parlamentar. Ministerul Culturii ar trebui să-şi recunoască neputinţa nu numai prin faptul că şi-a declinat competenţa de a organiza cel mai mare proiect de ţară cu vizibilitate culturală internaţională, şi anume participarea României la Europalia, competenţă care i-a fost recunoscută, implicit, Institutului, atunci când, prin Ordonanţa 18/2018, proiectul Europalia a fost mutat de la Ministerul Culturii la noi. Atunci când a venit în funcţie, domnul ministru Bogdan Gheorghiu, prin trei documente, mi-a solicitat imperativ, exagerat în opinia mea, să retrag şase dosare ce conţin propuneri, la Senat, de numiri pentru director sau director adjunct în reprezentanţele ICR. E vorba de Londra, Praga, Viena, Istanbul. Am considerat această insistenţă o formă de presiune, pentru că cele şase dosare de la Senat conţin CV-uri impecabile, de oameni cu o traiectorie culturală sau de management cultural solide şi cred că o evaluare suplimentară a domnului ministru nu ar fi adus nimic nou...

Care este relaţia cu MAE?

Cred că ar trebui să fie mai bună. Punctual, se întâmplă să fim trataţi ca instituţie subordonată. Sper să îmbunătăţim dialogul în viitor.

Ce buget a avut Europalia?

Europalia a avut un buget de 4,5 milioane de euro, dintre care un milion de euro a fost transferat Muzeului Naţional de Istorie pentru cele două expoziţii cu caracter istoric  - „Dacia Felix” şi „Civilizaţii neolotice”.

Cine a câştigat din acest program?

Au câştigat belgienii din bilete, dar cheltuielile au fost împărţite. La expoziţia „Brâncuşi”, noi am suportat asigurările şi transportul, dar ei au suportat arhitectul expoziţiei şi curatorul, pe Doina Lemny, adică au cheltuit şi ei sume semnificative. Va dura foarte mult timp până când România va mai organiza un eveniment de un calibru similar, poate zeci de ani. 

Cum ar trebui cuatificate evenimentele culturale?

Cel mai important criteriu după care măsori un eveniment e publicul - numărul de vizitatori, numărul de vizionări. Expoziţia „Brâncuşi” a avut 120.000 de vizitatori. Asta face cam cât toată activitatea ICR în câţiva ani, ca impact internaţional. Expoziţia este în top 3 evenimente organizate de Europalia în 50 de ani de existenţă a acestui festival. 

Ce buget are ICR anul acesta? Cât aţi cheltuit, ce a rămas?

La rectificarea bugetară din martie am pierdut patru milioane de lei. În acest an, mai avem disponibile 12 milioane de lei. Trebuie spus că actuala conducere a crescut salariile angajaţilor ICR (aflate la un cuantum penibil în 2017, după ani la rând în care legea salarizarii unitare fusese aplicată eronat la ICR, în detrimentul angajaţilor) de două ori şi jumătate. Pentru că bugetul total a fost menţinut de la un an la altul cam la acelaşi nivel, crescând salariile, cum era şi firesc, ponderea volumului pentru programe culturale a scăzut. Din acest motiv, bugetul ICR trebuie crescut semnificativ, sper chiar din 2021. Din păcate, carantina instituită a anulat toate marile evenimente care urmau să aibă loc în această primăvară: vorbesc de Bienala de la Veneţia, târgurile de carte de la Torino, Madrid, Londra şi Paris, dar şi evenimente majore ale unor instituţii din ţară care beneficiau de sprijinul ICR, spre exemplu Orchestra Română de Tineret sau Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu.

Care e strategia în privinţa reluării activităţilor culturale în cele 18 reprezentanţe?

În acest moment, toate activităţile se desfăşoară online, ne-am deprins să mutăm activitatea în mediul virtual. Sigur că asta nu e o consolare, evenimentele vii sunt cele pe care trebuie să le ţintim, dar depindem în măsură foarte mare de măsurile sanitare din ţările în care ne desfăşurăm activitatea. Până în prezent, în niciuna dintre cele 18 ţări în care avem reprezentanţe nu există o relaxare care să permită organizarea de evenimente culturale vii.

Aţi avut probleme de sănătate, infectare cu Covid-19, în rândul angajaţilor ICR din străinătate?

Am avut un caz aici, la Bucureşti. Din fericire, nu s-a contaminat nimeni.

Într-un interviu acordat News.ro în martie, ministrul Culturii făcea referire la o nouă filială a ICR, la Tokyo. În ce stadiu se află?

Există o propunere făcută acum doi ani către Ministerul Afacerilor Externe să deschidem două reprezentanţe noi în Grecia şi în Japonia. Până în acest moment nu s-au făcut paşi concreţi în această direcţie.

Care sunt activităţile pe care ICR le pregăteşte la Bucureşti în perioada următoare?

Din păcate, suntem constrânşi să rămânem în mediul virtual, ceea ce limitează foarte mult aria de lucru.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii