Arte

articolul anterior articolul urmator

INTERVIU Producătorul Anamaria Antoci, despre „Saf“, o coproducţie Turcia-România: „Participarea românească a venit dinspre regizor“

0
9 Jul 2019 13:25:26
Autor: Dana Mischie
Anamaria Antoci, producător de film
Anamaria Antoci, producător de film

„Saf“, în regia lui Ali Vatansever, o coproducţie Turcia-România-Germania, a intrat săptămâna trecută în cinematografele din ţară. Filmul spune povestea unui cuplu prins în tensiunea dintre refugiaţii sirieni şi turci, într-un cartier al Istanbulului, Fikirtepe. Coproducătorul filmului, Anamaria Antoci, povesteşte despre cum a ajuns ca echipa „Saf“ să aibă şi o parte românească.

„Saf“, cel mai recent film al lui Ali Vatansever, este împărţit în două părţi, una dedicată perspectivei lui Kamil, respectiv una soţiei acestuia, Remziye. Pe fondul tensiunilor dintre turci şi sirieni, cuplul încearcă să se descurce cu banii şi să găsească o soluţie pentru a nu fi evacuaţi din casă, în condiţiile în care o firmă de construcţii vrea să realizeze în zonă un cartier rezidenţial. 

De imaginea filmului „Saf“ s-a ocupat Tudor Vladimir Panduru, co-producător fiind Anamaria Antoci. De asemenea, Mihaela Trofimov joacă rolul unei românce care are grijă de bebeluşul unei turcoaice, în aceeaşi casă în care Remziye face curat. Vatansever ne oferă perspectiva în care românul este văzut şi el în postura de hoţ de slujbe. Într-un interviu pentru „Adevărul“, Antoci povesteşte despre tema filmului, dar şi despre felul în care s-a ajuns la o colaborare între o echipă românească şi una din Turcia. 

„Adevărul“: Titlul flmului poate fi tradus prin mai mulţi termeni. Care ar fi raportul dintre el şi acţiune?

Anamaria Antoci: „Saf” se poate traduce prin „naiv“ sau „pur“, dar mai înseamnă în limba turcă şi să faci o alegere. În film, cei doi protagonişti sunt puşi în situaţia de a alege o tabără. Unul dintre personaje, Kamil, este doborât pentru că nu reuşeşte asta. Dar în cazul personajului feminin, Remziye, ea încearcă să găsească o cale de a rămâne la suprafaţă.

Remziye şi Kamil

Acţiunea filmului are loc într-un district al Istanbulului, Fikirtepe, unde s-a adăpostit un val de refugiaţi. Ce ne puteţi spune despre această zonă şi despre oamenii din ea?

Petrecând timp în cartierele dezavantajate, realizezi că pentru cei care locuiesc acolo totul se rezumă la supravieţuire. 

Având în vedere criza economică din Turcia, oamenii ajung să acţioneze mânaţi de sentimente, nu de raţiune, şi să dea vina pe „ceilalţi” pentru ce li se întâmplă. În cazul locuitorilor din Fikirtepe „ceilalţi” sunt refugiaţii sirieni.

Am filmat chiar în mijlocul unui şantier din Fikirtepe. Locaţiile de filmare au fost adevărate. În fiecare zi de filmare regizorul a schimbat câte puţin în scenariu dorindu-şi să capteze tot ce întâmpla în proximitate şi pentru a intra în ritmul comunităţii.

 

Care a fost pentru dumneavoastră, în calitate de co-producător, provocarea pe care a ridicat-o „SAF“?

„Saf“ trebuia să se filmeze în locaţia din Fikertipe şi nu se putea amâna prea mult, ştiind clar că spaţiul respectiv, aşa cum apare el în film, nu ar mai fi existat. Am fost norocoşi să obţinem aprobare din partea companiei care construia, având în vedere subiectul filmului, însă timpul era limitat şi o variantă alternativă nu aveam.

Întotdeauna pentru un producător provocarea este să finanţeze filmul, însă existând presiunea timpului, provocarea a fost mult mai mare.

Spuneţi-ne puţin şi despre rolul de imigrantă română pe care îl joacă Mihaela Trofimov.

Aşa cum Ammar, imigrantul sirian, este o ameninţare în lumea săracă a muncitorilor de pe şantier, la fel şi Ivona este percepută ca o ameninţare de către Remziye. Ivona face parte din „ceilalţi” şi Remziye vrea să o elimine, crezând că asta va ajuta la îmbunătăţirii situaţiei ei financiare.

Mihaela Trofimov şi Saadet Aksoy, în „Saf“, co-producţie Turcia-România-Germania

Imaginea filmului este semnată de Tudor Vladimir Panduru. Cum se aleg, sau împart, astfel de roluri-cheie în cadrul co-producţiilor?

Pentru Ali era foarte important ca spaţiul să-şi joace rolul în fundal şi să nu invadeze prim plan-ul prin spectaculozitate. Adesea cinematografia română pune personajele şi situaţiile în prim plan, lăsând spaţiul în fundal, ceea l-a si asta l-a facut pe Ali sa-si doreasca un director de imagine roman cu o astfel de experienta cinematografică.

În cazul „Saf”, doar partea de post-producţie s-a împarţit între ţările co-producătoare, României revenindu-i partea de sunet, în rest toată participarea românească la film a venit organic dinspre regizor.

Apropo de alegerea lui Tudor, el nu a fost singura opţiune discutată, însă filmele lui anterioare, şi în special imaginea pe care a făcut-o la „Bacalaureat” (regia Cristian Mungiu), l-au convins pe Ali că el este persoana potrivită.

La noi, producţiile turceşti au o faimă a lor, dacă ne gândim la serialele pe care le urmăresc românii la TV. Credeţi că acest lucru constituie un atu şi pentru acest film? Există o întrepătrundere la acest nivel?

Este o întrebare foarte bună, nu sunt convinsă că publicul de TV care urmăreşte acele seriale se suprapune cu publicul acestui gen de cinema. Ar fi interesant de văzut ratingul „Saf“ pe un canal TV ce difuzează seriale turcesti şi are un public fidel.

De unde a pornit ideea scenariului pentru „Saf“? Când l-aţi citit prima dată, ce v-aţi spus?

Scenaristul şi regizorul Ali Vatansever a început să dezvolte acest film în urmă cu cinci ani, dorind să spună o poveste despre efectele transformării urbane, ce se desfăşura sub ochii lui în Istanbul. Apoi, fiind martor la ce s-a întâmplat în Turcia din cauza crizei refugiaţilor, a simţit nevoia să introducă şi acest fir narativ în scenariu.                                                                                                                       (Foto: Romina Banu)

Citind scenariul am descoperit o poveste care depăşea graniţele Turciei şi putea fi la fel de bine o portretizare a societăţii noastre, a felului în care ne divizăm şi abordăm fiecare problemă arătând cu degetul spre celălalt, lucru care ne dezbină.

Kamil este personajul moral care se perverteşte, în cele din urmă, sub povara greutăţilor şi a presiunilor de la noul său loc de muncă. Ăsta ar fi cuvântul, că se perverteşte, sau e doar un moment de „alunecare”?

Orice om ajunge adesea să surprindă atunci când este supus unor presiuni din partea societăţii. Până la urmă Kamil se dovedeşte a fi un om slab, şi nu este o alunecare, ci o degradare morală. Dar, de asemenea, trebuie să fim atenţi şi la noi, în cazul de faţă publicul, fiindu-ne la îndemână să acordăm etichete fără să avem informaţiile complete, considerându-l la început pe Kamil ca fiind un om bun.

Remziye, soţia lui, cum se schimbă odată cu dispariţia lui Kamil?

Când Kamil dispare din senin, Remziye (foto: jos) trebuie să se confrunte cu consecinţele faptelor lui, care nu par să corespundă cu omul pe care îl cunoştea. Ea nu renunţă la încercările de a descoperi ce s-a întâmplat cu Kamil, şi nici nu cedează presiunilor din partea companiei de construcţii şi a vecinilor din cartier. Mai mult decât atât, renunţă la planul ei de a înlătura pe Ivona şi încearcă să o ajute.

Cum s-a ajuns la o coproducţie Turcia-Germania-România pentru SAF? Puteţi să ne explicaţi procesul prin care a fost co-optată partea românească?

Echipa „Saf”şi-a îndreptând atenţia către România datorită personaj de origine română Ivona existent în scenariul filmului şi a dorinţei regizorului de a lucra cu un director de imagine român.

Find prezentă la Meetings on the Bridge, o platformă dedicată co-producţiilor, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Istanbul în 2016, am avut o întâlnire cu producătoarea şi cu regizorul filmului, prin care mi-au trezit interesul pentru proiect.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii