INTERVIU Sonia Yonceva: „Viaţa a avut o mulţime de culori încă de la început!”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De câţiva ani, printre tinerii solişti afirmaţi cu o pregnanţă uimitoare pe marile scene de operă, numele sopranei Sonia Yonceva ocupă un loc aparte, ascensiunea sa spectaculoasă fiind, pentru mulţi, surprinzătoare, începând cu obţinerea Premiului I la prestigiosul Concurs Operalia-Domingo, unde cei care au ascultat-o în finală nu au fost deloc convinşi că glasul sau maniera sa de cânt ar avea ceva deosebit.

Născută în Bulgaria, la Plovdiv, în 1981, absolventă a Conservatorului din Geneva în 2009, tânăra soprană a vădit, încă din copilărie, o atracţie specială pentru apariţiile în public, moderând o emisiune difuzată la TV, primind, în 2000, din partea Televiziunii Naţionale, Premiul „Cântăreţul Anului” împreună cu fratele său, Marin, devenit apoi solist rock, personalitatea ei extrem de puternică şi determinarea structurală ajutând-o să ştie perfect ce îşi doreşte şi ce drum trebuie să urmeze pentru a reuşi deplin. Într-un dialog lejer, ea însăşi a punctat, cu dezinvoltură şi o siguranţă aparte, câteva dintre reperele devenirii sale.

„Încă de când eram foarte tânără am avut o mulţime de activităţi - am început să cânt în câteva coruri de copii, am făcut turnee în toată Europa, dar am fost şi pianistă, mama insistând să studiez acest instrument, convinsă că mă va ajuta mult în ceea ce voi face ulterior - şi a avut dreptate! Acum studiez cu degetele pe claviatură şi... cu vocea. A,m lucrat o perioadă şi într-o televiziune, deci am o oarecare experienţă în faţa camerei, ceea ce iarăşi îmi este de folos. Deci viaţa mea a avut o mulţime de culori încă de la început.”

image

Pe lângă calităţi native şi determinare, norocul a jucat, cu siguranţă, un rol determinant, Sonia Yonceva aflându-se, de fiecare dată, la locul potrivit în momentul potrivit, cariera sa începând, de fapt, încă din anii studenţiei.

„În 2006, William Christie a venit la Conservatorul din Geneva, invitat de profesoara mea pentru un master-class, directorul m-a ales printre cei 4 tineri cu care urma să lucreze maestrul, deci am avut şansa să mă asculte şi să mă aprecieze. Mi-a propus imediat să mă înscriu în programul său pentru tineri solişti - «Jardin du voix» -, foarte cunoscut de altfel, am fost acceptată şi astfel, din 2007 mi s-au deschis toate uşile ansamblurilor baroc, nu doar în teatre, ci şi la festivaluri precum cele de la Glyndebourne, Aix-en-Provence, dar şi la Paris sau chiar la Scala – o experienţă cu adevărat incredibilă! Am colaborat, de asemenea, cu ansamblul «Le Concert d'Astrée» condus de Emmanuelle Haim.”

Şi trebuie amintit faptul că, spre exemplu, în 2010 a evoluat, la Innsbruck, în cadrul vestitului Festival de muzică veche, în producţia cu opera Ottone in villa de Vivaldi, un an mai târziu abordând rolul Poppea din Agrippina de Handel, devenind şi... Poppea din Încoronarea Poppeii de Monteverdi, personaj parcă scris anume pentru a-i pune în valoare şi temperamentul şi cochetăria... răsfăţată pe care o afişează pe scenă, în faţa camerelor de filmat sau în viaţa cotidiană; producţia a fost prezentată de ansamblul dirijat de Haim la Operele din Lille şi  Dijon, reluată apoi în 2012. O altă eroină parcă predestinată - Cleopatra din Giulio Cesare in Egitto de Handel - i-a fost încredinţată în 2011, dar la Versailles sau la Reims, cu Jean-Claude Malgoire la pupitru.

La doar un an de la absolvirea Conservatorului, deşi se lansase în muzica baroc, s-a prezentat la Operalia, cântând, desigur, un repertoriu total diferit şi... a câştigat.

image

„A fost cel mai drag vis, pentru că nu mi-aş fi imaginat să câştig. Când m-am înscris, nu eram prea convinsă, dar mama a insistat mult, deşi eu nu credeam în reuşită, poate pentru că mă profilasem pe muzică baroc, chiar dacă mă formasem iniţial în maniera bel-canto. Dar din acel moment, întreaga mea viaţă şi cursul carierei s-au schimbat total, primind propuneri de colaborare peste tot în lume, în mari teatre precum Staatsoper Viena, la Madrid, Paris sau Bruxelles, având astfel posibilitatea să fac o schimbare majoră, „plonjând” în repertoriul bel-canto. Sigur, cele două „lumi” sunt foarte diferite, în muzica baroc se cere o anume culoare a vocii, există ornamente bogate, dar consider că trebuie să fiu totdeauna naturală şi să-mi urmez instinctul ca interpret. Poate fi oarecum riscant, dar... mi-am asumat în acea perioadă riscul de a cânta deopotrivă baroc şi bel-canto. Oricum, după Operalia am continuat proiectele deja existente cu Emmanuele Haim sau cu William Christie, cu orchestrele minunate pe care le conduc şi trebuia să fiu sigură că... voi cânta bine.”  

Şi pentru că scrisesem despre finala Operalia, desfăşurată la Scala din Milano, după doar câteva luni, cei doi laureaţi - tenorul Ştean Pop şi soprana Sonia Yonceva - au fost invitaţi de către ICR să evolueze în recital la Teatrul „La Fenice” din Veneţia, într-un program pe care, de asemenea, l-am comentat, notând atunci că soprana a abordat un repertoriu eclectic, alăturând arii din Rigoletto, Boema, Manon, Don Pasquale, Traviata, dar şi Povestea ţarului de Rimski-Korsakov sau Giuditta de Lehar. Dar din nou m-a contrariat, pentru că, „frumoasă, sigură pe sine, inteligentă şi parcă uşor capricioasă, a convins că vocea sa generoasă este dublată de o tehnică ce-i asigură jocul lejer în scriitura adesea dificilă, ea însăşi dând senzaţia că «se joacă» în (şi cu) rolurile respective; a creat însă impresia că apelează la o paletă expresivă şi la o gestică… mereu la fel, deci cu o gamă oarecum limitată de mijloace interpretative, deşi a abordat muzică franceză, germană sau italiană, pagini încărcate (în principiu) de tristeţe, nostalgie sau, dimpotrivă, de exuberanţă şi cochetărie, oricum în stiluri foarte diferite (dar nu... diferenţiate).” Totul „oferit” cu lejeritate, dar perfect gândit ca impact... vizual, tânăra soprană rămânând permanent cerebrală, calculată în cele mai mici detalii.

image

„După Veneţia, am avut, în preajma Crăciunului, concerte la Copenhaga şi Milano cu oratoriul Messiah de Handel, apoi am efectuat un turneu, împreună cu îndrăgitul tenor Vittorio Grigolo în Germania şi Elveţia, pregătind totodată un mare recital la Hamburg, structurat în două părţi distincte – pentru început piese de Chausson, Rachmaninov, Britten, apoi arii din opere şi operete (Giuditta pe care am cântat-o şi la Veneţia). A urmat apariţia în concertul de la Madrid, dedicat aniversării lui Placido Domingo – eveniment pe care l-am aşteptat cu oarecare emoţie, dar m-a invitat să cântăm împreună şi la New York, într-o altă gală în onoarea sa – invitaţia lui m-a onorat şi îi sunt recunoscătoare. Contractele au inclus, ulterior, Fiordiligi din Cosi fan tutte la Viena, Madrid sau la Bruxelles, Leila din Pescuitorii de perle la Opera comică din Paris şi la Nisa, revenind şi la Aix-en Provence şi în Spania.”

Opţiunile sale repertoriale sunt, pentru oricine, cel puţin surprinzătoare, alternând, o vreme, partiturile preclasice cu cele din opere franceze, italiene sau mozartiene în roluri scrise pentru soprane de coloratură, lirice, dar şi liric „pline”, trecând de la Gilda, Julieta sau Lucia la Mimi sau Musetta din Boema şi Violeta din Traviata. Dar a devenit şi Margareta în Faust, a abordat şi secvenţa din Carmina burana sau Donna Anna din Don Giovanni; după ce, în februarie, a cântat din nou în Alcina de Handel, în martie a devenit Iolanta în opera de Ceaikovski, apoi Tais sau Manon în opusuri de Massenet, având contracte şi pentru... Tatiana din Evgheni Oneghin, în august, la Festivalul de la Salzburg, Tais, iar în septembrie... Norma la Covent Garden Londra, unde în decembrie va fi Antonia din Povestirile lui Hoffmann, Desdemona din Otello sau Micalea din Carmen  - un amalgam năucitor, într-o combinaţie care, din câte se pare, nu îi pune probleme (de vreun fel) sopranei care evoluează la Metropolitan New York, Staatsoper Viena sau la Berlin, Munchen, San Francisco, Arena di Verona sau Opera din Paris, pregătind, pentru iunie 2017, apariţia la Scala, în Boema. La 35 de ani, are deja înregistrări la celebre case de discuri - Virgin Classics sau Sony Classical cu care a semnat un contract în 2013, CD-urile sale cuprinzând opere integrale din... literatura baroc -Încoronarea Poppeii şi Întoarcerea lui Ulise în patrie de Monteverdi -, dar şi Il flaminio de Pergolesi.

image

În perioada în care am întâlnit-o era împreună cu un tenor de care părea chiar foarte îndrăgostită.

„Iubesc Madridul, (şi) pentru că acolo l-am întâlnit pe logodnicul meu, tenor italian cu care am cântat în Don Pasquale – şi totul a început cu un superb sărut pe scenă... Este o relaţie foarte importantă pentru mine, care îmi dă o energie pozitivă, deşi e greu într-o lume de artişti, dar… noi suntem foarte buni şi curajoşi. Deci viaţa mea este foarte frumoasă!”

Numai că avea să se căsătorească... tot în Spania, dar cu dirijorul Domingo Hindoyal, stabilindu-se în Elveţia, iar în 2014 s-a născut fiul lor Matteo...

Agenda sa este extrem de aglomerată, ceea ce, firesc, o încântă - şi totuşi...      

„Paradoxal, uneori mi-aş dori să stau acasă (şi… nu se poate în cazul meseriei mele), dar îmi place mult şi să călătoresc – iar aceste două laturi ale mele sunt într-o luptă permanentă. Vorbind despre călătorii, trebuie să spun că... prima ţară pe care am vizitat-o a fost România. Eram foarte mică, am făcut o excursie cu părinţii mei, am fost la Timişoara, unde îmi amintesc şi acum de o mică piaţă cu o fântână, apoi am fost la Bucureşti unde, ca toată lumea, am văzut imensul Palat „al poporului” pe care oricine îl ştie şi rămâne fără cuvinte în faţa lui – pentru mine a fost ca o aventură, pentru că ieşeam pentru prima oară în străinătate...”.

Cu siguranţă, Sonia Yonceva are „o stea norocoasă”, dar şi date structurale prin care ştie să se impună şi să se pună în valoare, cariera „explodând”, în ultimii 6 ani, într-o manieră fulminantă, pe care cei ce o ascultau în 2010 sau 2011 nu ar fi anticipat-o, dar ea însăşi îmi spunea, cu siguranţă şi determinare, că... aşa va fi.

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite