Kissin şi Antonacci încheie senzaţional prima săptămână de Enescu 2019

După o adevărată defilare a orchestrelor Berlineze (Philharmoniker şi Rundfunk) comandate de doi dirijori de origine rusă (Kirill Petrenko şi Vladimir Jurowski), a venit rândul Orchestrei Naţionale a Franţei să cucerească inimile spectatorilor de la Sala Palatului. Iar pentru a atinge acest scop, Emmanuel Krevin a pregătit o adevărată strategie.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Krevin i-a pregătit terenul lui Evgheni Kissin cu un fulgurant Mazeppa, rotunjit cu eleganţă, şi poemul lui Liszt a debordat de culori orchestrale, cu un patos romantic temperat inteligent de dirijor, astfel încât, atunci când pianistul a apărut pe scenă, toată lumea era bine dispusă.

Evgenyi Kissin (Foto: Cătălin Filip)

Ce a urmat intră în acea destul de lungă colecţie a unor memorabile concerte ale festivalului. Kissin face parte din categoria rară de muzicieni care transcend sunetul cu naturaleţe. E imposibil să te desprinzi de imaginea lui la 16-17 ani, când lua lumea pe sus în debuturile sale ca pianist de clasă mondială, pentru ca astăzi să devină un artist complet, în a cărui artă tehnica impetuoasă să fie în echilibru cu un mare respect pentru muzica pe care o face. Concertul nr. 2 de Liszt a fost abordat cu un amestec de candoare şi virtuozitate greu de găsit în altă parte. O concepţie care îmi aducea aminte mereu de acea sintagmă care-l definea pe Dinu Lipatti: o mână de fier învelită într-o mănuşă. Felul în care Kissin evita prestidigitaţia, lăsând să se întrevadă că ar fi putea declanşa oricând un festival pirotehnic, dar refuzându-l pentru că mesajul autentic romantic al concertului era mai important, a fost cu totul impresionant. A rezultat un discurs pianistic de o sinceritate ce te trimitea înapoi la vârsta de aur a marilor pianişti din trecut şi a legendelor fondatoare ale Festivalului Enescu (Arrau, Richter etc.). Un discurs continuat de două bisuri, Valsul „la minut” al lui Chopin, început atât de rapid încât chiar credeai că nu va depăşi 60 de secunde, balansat de partea sa lentă cu o tuşă eterică, în care  a etalat din nou acel simţ al frazei admirabil, unul dintre fundamentele succesului acestui pianist. Al doilea encore a fost un tango (Piazzola?, Şostakovici?) în tuşe groase, de o virtuozitate îmbătătoare şi Kissin a ieşit din scenă parcă surprins şi el de aplauzele extaziate ale publicului.

Krevin a încheiat primul concert al parizienilor cu Tablourile dintr-o expoziţie de Ravel...

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.