Arte

articolul anterior articolul urmator

Komitas 150

0
1 Jul 2020 08:39:23
Dumitru Avakian

Notez acum cu anume întârziere despre personalitatea atât de specială, cu totul captivantă pe care o reprezintă Komitas; acest muzician preot, compozitor, cântăreţ, muzicolog şi dirijor;     …este apreciat a fi fondatorul şcolii muzicale armene moderne.

Cercetător şi muzician performer, personalitate de o excepţională consistenţă spirituală, Komitas constituie – nu de azi, nu de ieri - o imagine iconică a naţiei sale.

Observat în planul culturii, al artei vest-europene, Komitas apare în contextul în care interesul pentru lumea dinafara Eurpei centrale era cert definit. Lumea hispanică, folclorul rus, cel maghiar, ceh, interesul pentru plastica japoneză, pentru structura intonaţională pentatonică chineză, modalismul structurilor intonaţionale non-europene îi fascinează, printre alţii pe Claude Debussy; spre exemplu. Acesta din urmă aduce Franţei marea revelaţie a muzicii lui Mussorgski. Paul Gauguin face înconjurul lumii; iar lumea din Tahiti, ”Autoportretul” în care apare ”Christ cel galben”, dezvăluie empatia artistului pentru lumea celor simpli; …dintr-o altă lume.

Primele culegeri relativ sistematice de folclor musical rus, circulă la Viena încă din primii ani ai secolului al XIX-lea; din acestea se inspiră Beethoven atunci când crează ciclul celor trei Cvartete op.59, supranumite ”Razumowsky”, lucrări monumentale în domeniul genului, lucrări dedicate ambasadorului Rusiei.

În acest larg context se situează evoluţia artistică vest-europeană a lui Komitas. Cercetarea devine revelatoare atât din perpectivă muzicală dar şi din cea umană. Incursiunea devine acaparatoare dat fiind traseul du totul pasionant al evoluţiei sale. Pătrundrea în universul său spiritual devine captivantă atât din punct de vedere  ştiinţific-muzicologic dar şi istoric.

Contextul evenimentelor ce au marcat deceniile hotarului dintre secole, evoluţia atât de dinamică privind marile momente istorice din Europa de Vest, din Turcia, Armenia, din Rusia imperială a începutului de secol, devin cu totul pasionante în definirea unei personalităţi pe cât de consistente pe atât de aplicate din punct de vedere ştiinţific dar şi artistic.

S-a născut în Turcia, în Imperiului Otoman, în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea, într-o familie cu totul modestă. Din primii ani ai copilăriei face doveda unor daruri aparte, valori ale unei voci clare, înalte, cu totul expresive. A avut marea şansă a fi fost remarcat şi îndrumat spre seminarul teologic de la Echmiadzin, centrul spiritual al creştinătăţii armene, într-o clasă dedicată exclusiv copiilor orfani. Aici erau descoperite şi cultivate valorile individuale, erau dezvolate caracterele viitorilor oameni ai bisericii. Tradiţia spirituală vocaţională era îndelungată; nu este deloc singulară; ne aducem aminte, pe un alt meridian al muzicii, cu mai bine de o sută de ani în urmă, la Veneţia, marele Antonio Vivaldi conducea şi educa o orchestră de tinere fete orfane, ansamblu căruia i-a dedicat o parte importantă a creaţiei sale.

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Komitas este uns preot călugăr, preluând numele care îl consacră, numele unui cunoscut  poet medieval din secolul al VII-lea. Din această perioadă datează primele sale cercetări muzicologice în domeniul muzicii religioase. Conduce un cor, un ansamblu de instrumente tradiţionale.

În paralel Komitas îşi continua studiile muzicale la conservatorul din Tbilisi sub îndrumarea unor dascăli care cultivau în capitala Georgiei, valorile de semnficaţie ale culturii muzicale europene, dobândite la Sankt Petersburg. Aici obţine datele unei solide tehnici componistice.

Dată fiind grija unor sponsori luminaţi, are posibilitatea de a-şi contiuna studiile de specialitate la Berlin. Urmează studii avansate de canto; îşi dezvoltă o frumoasă voce de bariton. Studiază de asemenea Filosofia, Istoria generală şi Istoria Muzicii, face studii de Estetică şi chiar de Critică muzicală.

Din această perioadă datează activitatea sa privind studiul riguros ştiinţific dar şi promovarea valorilor muzicii tradiţionale armene – religioase şi laice, al muzicii tradiţionale turceşti – era un excelent vorbitor de limba turcă, al muzicii kurde, persane, arabe. De la Dimitrie Cantemir şi până la Komitas, la limita dintre secole, nu sunt cunoscute alte cercetări pe baze ştiinţifice privind muzica tradiţională a zonei. Participă la conferinţe şi alocuţiuni susţinute la invitaţia acestui for de extinsă dinamică care a fost, în epocă, Asociaşia Internaţională a Muzicii. 

Revenit în Armenia, la Echmiadzin, în ultimii ani ai secolului, Komitas reorganizează studiul muzicii religioase.

Ascet de puternică personalitate, Komitas intră în conflict chiar cu conducerea administraţiei bisericeşti; motiv pentru care, în anii primului deceniu al secolului trecut, revine la Constantinopol, în acea vreme capitală a unui imens imperiu multinaţional. Tocmai aici, într-o totală necunoaştere privind evoluţia evenimentelor, spirit idealist, Komitas spera să gasească un mediu potrivit concretizării unora dintre idealurile sale; anume infiinţarea unui Conservator Naţional de Muzică, iniţiativă întâmpinată, evident, cu raceală de către autorităţi. Reuşeşte, totuşi să organizeze un cor bărbătesc de aproximativ 300 de persoane, dedicat, prioritar, promovării muzicii armeneşti tradiţionale. Cu acest ansamblu a întreprins numeroase turnee de concert susţinând conferinţe şi prezentări dintre cele mai captivante; apărea atât în calitate de conducător al ansamblului dar şi de solist. Işi dezvoltase o voce de bariton cu spectaculoasă extensie tenorală. Cânta de asemenea la flaut, la pian. Personalitatea sa, muzica sa exercită o puternică influenţă asupra publicului.

Importanţi compozitori francezi, Camille Saint-Saëns, Gabriel Fauré, Vincent D*Indy, i-au apreciat în mod călduros creativitatea, talentul. In anul 1906, în urma unui concert susţinut la Paris, Claude Debussy însuşi, a exclamat: ”Eşti minunat, părinte Komitas! Mă înclin în faţa geniului tău!” 

O vreme a pendulat între Echmiadzin, centrul spiritual al poporului său, pe de-o parte, şi, pe de alta, Constantinopol, cu ale sale oportunităţi pe care i le-ar fi putut oferi această mare metropolă. Este perioada în care a acordat o atenţie deosebită creaţiei; a compus o mare şi impresionantă liturghie – o capodoperă a genului, denumită ”Patarag” -  destinată corului bărbătesc. In domeniul muzicologiei, la Paris, sub auspiciile Societăţii Intenraţionale de Muzicologie, prezintă două importante lucrări, anume ”Muzica Tradiţională folclorică Armeană” şi ”Notaţia veche, tadiţională, şi cea nouă în creaţia muzicală spirituală a Bisericii Armene”. Aceasta din urmă a provocat un imens interes în rândurile cercetătorilor care au solicitat lămuriri exprese privind tempoul, valoarea accentelor, locul acestora, aspecte ale ritmului specific. 

În timpul primului război mondial, guvernul ”Junilor Turci” a iniţiat o monstruoasă acţiune privind exterminarea populaţiei armene; acţiune căreia îi cade victimă Komitas însuşi. In anul 1915, alături de un important grup de intelectuali, de artişti, scriitori, oameni de ştiinţă, de avocaţi armeni, Komitas este arestat. Este deportat în podişul Anatoliei şi supus unei detenţii cu totul severe. In urma unor intervenţii importante, de nivel cu totul înalt, este transferat înapoi la Constantinopol, într-o recluziune totală. Suferă o depresie gravă ale cărei urmări îl marchează pentru tot restul vieţii. Drept urmare a unor susţinute demersuri, Komitas este transferat la Paris, într-un spital de boli psihiatrice unde rămâne pănă la sfârşitul zilelor sale, două decenii mai târziu.

În anul 1936, rămăşiţele sale pământeşti sunt transferate la Erevan şi se odihnesc în Panteonul marilor personalităţi ale ţării sale. Nu mai puţin tragică a fost situaţia moştenirii sale, anume creaţia, manuscrisele de muziclogie. O bună parte au fost distruse sau pierdute în perioada detenţiilor sale. Cântecele sale, unele asimilate creaţiei colective, reflectă întreaga încărcătură spirituală a poporului său. Nu pot să nu aduc aici, în încheiere, cuvântul primului-stătător al biserici armene, Vazken I, el însuşi originar din România: ”Komitas este începutul fără de sfârşit. Trăieşte prin poporul armean şi acesta prin el, prin muzica sa. Astăzi şi întotdeauna.”

Materialul a apărut anterior în revista  România Literară.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii