La Opera Comică: debut spectaculos al stagiunii lirice bucureştene

Atât în recentul Festivalul enescian al muzicii cât şi în debutul stagiunii actuale, Opera Comică pentru Copii a prezentat o premieră în adevăratul sens al cuvântului, un spectacol original care se adresează în egală măsură copiilor de şcoală primară sau gimnazială, dar şi părinţilor.

Münchhausen stăpânul minciunilor este o operă-spectacol comic de Dan Dediu pe un libret scis de Holger Siemann; premiera absolută a avut loc în Germania cu mai mulţi ani în urmă.   

Spectacolul actual este conceput de regizorul Cristian Mihăilescu şi beneficiază de viziunea coregrafică semnată de Răzvan Mazilu. Este spectacolul unei fantezii debordante ce alimentează o succesiune imprevizibilă a situaţiilor comice, situaţii care, fiecare în parte, stârnesc deliciul celor mici. Compozitorul însuşi apare la pupitrul dirijoral al ansamblului Traiect şi participă la spectacol antrenând reacţia publicului; …într-un un moment de specială atracţiozitate scenică.      

Este de semnalat o experienţă inedită care a reuşit: copiilor le este oferit un spectacol în două părţi cu o durată de peste un ceas şi jumătate ! Comicul antrenant al situaţiilor, vivacitatea acestora, plastica scenică de mare savoare, trebuie să recunoaştem, au întreţinut atenţia celor mici. Ingenioase, de un colorit puternic sugestiv, decorurile şi costumele au fost  create de Andreea Rotaru şi Daniela Drăgulescu. Plastica dansurilor a fost ingenios susţinută de plastica costumelor, de coloritul acestora.

Aspectul sonor? In câteva dintre situaţiile dramatice importante se poate vorbi de muzică; mă refer în mod special la cele două momente lirice, momente de mare intensitate expresivă; scena dedicată personajului titular cumulează sensul dramatic orientativ al întregului spectacol.   

Pe alocuri este greu de apreciat dacă situaţiile scenice au fost create pentru a le servi pe cele sonore sau invers, dacă cele sonore – de mare ingeniozitate privind combinaţiile timbrale - au venit a plasticiza momentele scenice.   

Indiscutabil, proiecţia supratitlurilor tot în limba română, proiecţii ce însoţesc îndeobşte spectacolele lirice ar fi uşurat înţelegerea textului; mai ales în cazul copiilor de vârstă şcolară cărora le este adresat prioritar acest spectacol.

In alt sens, este lesne de constatat, în cazul instituţiilor muzicale bucureştene nici o lucrare din repertoriul naţional nu a figurat pe afişul debutului de stagiune, nici chiar în prima lună a acesteia. E drept, în ultima zi din octombrie, în programul Orchestrei Naţionale Radio figurează arhicunoscutul tablou simfonic Amurg de toamnă de Alfred Alessandrescu, moment plasat, probabil, din motive de comodă convenienţă.

Care a fost debutul de stagiune în cazul Operei bucureştene? A fost lipsit de atracţiozitate. A putut fi urmărit un spectacol vechi de când lumea! Vechi şi prăfuit este Bărbierul din Seviglia, producţie veche de peste o jumătate de secol. Putea fi menţinută dacă aceasta ar fi fost una genială. Dar nu este. Totuşi, ne aducem aminte, în cadrul acesteia au strălucit  de-a lungul deceniilor artişti de neuitat precum Magda Ianculescu şi Nicolae Herlea. Poate vom avea noroc cu viitoarea premieră a Oedipe-ului enescian. Poate!  

Materialul a apărut anterior în publicaţia România Literară