La Sinaia, la Bucureşti, tineri muzicieni în evoluţii festivaliere

Sunt numeroase, sunt semnificative;...aceste prezenţe festivaliere ale tinerilor muzicieni, evoluţii observate an după an; în aceste săptămâni, la Ateneul Român, în sala Cazinoului din Sinaia. Sunt concerte simfonice, concerte camerale susţinute de cei mai tineri muzicieni ce urmează a intra mâine în viaţa de concert, la noi, în centrele muzicale ale circuitului internaţional.

Pot fi observate situaţii distincte privind natura ansamblurilor orchestrale ale tinerilor muzicieni, stadiile pregătirii profesionale; inclusiv în plan psihologic. Sunt experienţe dintre cele mai fascinante privind pregătirea, împlinirea actului muzical-artistic, sensul educativ al acestuia; atât în ce priveşte evoluţia tânărului muzician membru al formaţiei, cât şi în ce priveşte înţelegerea pe care o poate dobândi publicul de concert. concert.

Orchestra Română de Tineret condusă, formată, de dirijorul Cristian Mandeal, este un ansamblu de o remarcabilă stabilitate; câţiva instrumentişti intră în formaţie cu fiecare nou proiect, cu fiecare nou program, alţi câţiva părăsesc rândurile acestuia intrând în orchestrele profesioniste; unde au prilejul a aplica experienţa acumulată anterior, pe durata stagiunilor festivaliere. Simfonia a XI-a de Dmitri Şostakovici; realizarea acesteia nu constituie rezultatul unor repetiţii de sezon ci fructificarea unor experienţe acumulate an după an. Este o lucrare complexă; atât în ce priveşte evoluţia epic-dramatică, tensiunea expresivă ce atinge limitele copleşitoare, problematica raporturilor dintre momentele acţiunii, unele de o spectaculozitate cutremurătoare, de o puternică încărcătură spirituală; cât şi în ceea ce priveşte aspectele tehnic-muzicale, fineţea reglajelor timbrale, balansul acestora în ansamblu. Lucrarea se constituie într-o istorie neoficială a Rusiei sovietice, istorie pe care autorul a trăit-o; pe care o deapănă cu adâncă durere; ...a avut de plătit pentru asta, se ştie, din greu.

La Bucureşti, apoi la Sinaia, iar ulterior la festivalul orchestrelor europene de la Berlin, ulterior în Italia, muzicienii români au fost răsplătiţi cu aplauze prelungite, entuziaste.

Ansambluri de similară constituire, de similară motivaţie, s-au dovedit a fi; ...spre exemplu, Orchestra Federală de Tineret a Germaniei, ansamblu temeinic constituit, condus de această dată de tânărul şef de orchestră Elias Grandy; întreaga splendoare a construcţiei simfoniei Mathis pictorul, de Paul Hindemith, şi-a găsit întruchiparea în evoluţia tinerilor muzicieni germani; ...pe paliere similare privind temeinicia realizărilor se situează Orchestra Naţională de Tineret a Spaniei, ansamblu condus de încercatul, de dinamicul şef de orchestră Pablo Gonzales; am în vedere realizarea acestui spectaculos, atât de dens opus care este Concertul pentru orchestră de Bela Bartok; ... Orchestra Simfonică a Şcolilor Londoneze, ansamblu condus de Peter Ash, şef de orchestră de impresionantă experienţă privind pedagogia cântului în ansamblu; atent cizelată, realizarea Suitei simfonice Planetele de Gustav Holst, a dispus de o evoluţie în parte trenantă; căci lucrarea se arată a fi mai puţin potrivită repertoriului unui ansamblu de tineret; ...care trebuie animat de evenimente simfonice de specială atracţiozitate.

Într-o categorie similară intră şi Wiener Jeunesses Orchester; ansamblu orchestral condus zilele trecute, la Ateneul Român, la Cazino Sinaia, de Herbert Boeck, muzician prin susţinerea căruia a fost re-creată, în aceste zile, Simfonia a 4-a de Anton Bruckner. A constituit piesa de greutate a întregului program; dată fiind, în primul rând, concentrarea eficientă în cânt a membrilor ansamblului, susţinerea evoluţiei muzicale pe o perioadă extinsă de mai bine de o oră, a acestui magnific opus simfonic. Dar momentul de uimitoare spectaculozitate l-a reprezentat evoluţia solistică a tânărului cornist francez Felix Dervaux, un virtuoz al instrumentului său; în primă audiţie bucureşteană, în prezenţa autorului, a fost prezentată lucrarea Aon, un veritabil spectacol orchestral realizat cu participarea solistică a cornului. Spre sfârşitul actualului sezon estival, la sfârşitul lunii, va mai putea fi audiată Orchestra Naţională de Tineret a Franţei, ansamblu condus de Fabien Gabel; ...într-un program de excepţională efervescenţă timbral-orchestrală; ...o superbă etalare a valorilor şcolii componistice naţionale franceze de secol XIX, de secol XX; de la Camille Saint Saenes la Debussy sau Maurice Ravel; alături de muzica lui Strawinsky, autor găzduit de climatul interbelic parizian; când sunt adaugate valorile unei viziuni noi privind funcţia sonorităţilor orchestrale.

Într-o categorie diferită se situează ansamblurile de constituire – aş numi-o, într-un fel – ad hoc. Sunt ansambluri ai căror membri s-au întâlnit într-o formaţie de irepetabilă structurare. Tinerii muzicieni se cunosc pe parcursul repetiţiilor; întâlnirile sunt puternic stimulatoare. Se dobândeşte eficienţa în lucru, promptitudinea în reacţii. Contactele cu maeştrii dirijori sunt de o densitate solicitantă. Aşa s-a întâmplat pe parcursul repetiţiilor susţinute de dirijorul Cristian Măcelaru în compania recent constituitei Orchestre Simfonice Naţionale a României. De această dată avem de-a face cu tineri de peste 30 de ani care au activat anterior în ansamblurile simfonice de tineret. Dispun de o experienţă profesională individuală şi de grup, remarcabile; activează deja în spaţiul muzical naţional sau european. Entuziasmantă în interpretarea acestora s-a dovedit a fi realizarea suitei simfonice din opera Cavalerul Rozelor de Richard Strauss; dar şi celebrul Bolero de Maurice Ravel. O idee excelentă, excelent pusă în valoare!

Pe un temei similar, sub conducerea dirijorului Horia Andreescu, a fost constituită, Orchestra de Tineret România-Moldova, ansamblu ce reuneşte muzicieni originari de pe ambele părţi ale Prutului. Intâi la Sinaia, în sala de spectacole a Cazinoului, dar mai ales la Ateneul Român, Simfonia a V-a de Ceaikovski şi-a regăsit elanul nostalgic marcat de accente dramatice ce susţin întreaga construcţie, coeziunea simfonică a acestui mare opus romantic.

Au fost întâlniri de semnificaţie! Pe aceeaşi direcţie pot observa faptul că momentul cel mai spectaculos l-a reprezentat Concertul celor 100 de violoncelişti aparţimând diferitelor generaţii de artişti; muzicieni sosiţi din toate marile centre muzicale; muzicieni aparţinând marilor colective simfonice ale ţării, sosiţi inclusiv de la Chişinău; muzicieni mai tineri şi mai vârstnici reuniţi la Bucureşti pentru a omagia Centenarul Marii Uniri. Violoncelissimo 100 a fost, în adevăr, evenimentul unui mare spectacol iniţiat de profesorul, de minunatul muzician care este Marin Cazacu.

Ideea de a dărui celor din jur, marelui public, din propria bucurie, sentimentul de a fi împreună în numele muzicii, a devenit iradiant. Adaptări ale unor pagini celebre aparţinând unor epoci diferite, au fost oferite de către formaţii violoncelistice de dimensiuni variabile, potrivite repertoriului; ...spre entuziasmul marelui public care, în final, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, a avut prilejul de a admira vocea, sonoritatea atît de specială a grupului extins al celor o sută!

Sunt experienţe profesionale absolut fascinante, experienţe de laborator, care împlinesc personalitatea tânărului muzician. Este un act al formării, al educaţiei artistice ce se petrece la nivel european, internaţional. Căci, observăm o dată în plus acest lucru, muzica, circulaţia valorilor artistice nu are graniţe. Cântul în ansamblu devine mai mult decât un act de cultură; ...devine un act social exemplar susţinut în acest caz atât la nivelul tânărului muzician cât şi la nivelul publicului de concert.

Iar efortul organizatoric al celor ce susţin cele două programe, Vara magică sau Enescu şi muzica lumii, merită întreaga admiraţie.

P.S. La sfărşitul unuia dintre concerte, la cererea insistentă a publicului, una dintre orchestrele noastre a oferit o suită de cunoscute melodii şi teme de dans din folclorul rus. Admirabil aranjament într-o orchestraqţie luxuriantă! Vioara solistă a început prin a intona celebrul cântec nostalgic ”Oci ciornâia”/ Ochii negri. Pe parcurs, melodiile de dans au animat atmosfera iar publicul a marcat evoluţia prin aplauze puternic ritmate... Spre entuziasmul general!

Personal, nu mi-am putut opri, însă, şirul aducerilor aminte; ...în anii 50 ai secolului trecut, anii obsedantului deceniu, pe scenele bucureştene, la Opera abea inaugurată, la Cercul Militar, pe scena Arlus (asociaţia de prietenie româno-sovietică) de pe str. Batişte, pe scena amenajată de sub cupola Sălii Floreasca, în sunetele aceloraşi melodii săltau echipe de dansatori sosiţi din Uniunea Sovietică.

Muzica şi dansul erau menite a anima „prietenia de nezdruncinat“ dintre poporul român şi popoarele marelui vecin de la Rasărit. Cu un entuziasm similar, îmi aduc aminte, eram copil, publicul de atunci – bucureşteni de diferite categorii sociale, îi saluta pe vajnicii dansatori, virtuozi ai cântecului, ai dansului, marcând cu aplauze ritmate evoluţia acestora.

Zilele trecute, la Berlin, în celebra sala de la Konzerthaus, concertul tinerilor muzicieni români a fost reluat. Succesul a fost mare! In cazul în care au fost oferite suplimente, în cazul în care a fost reluat potpuriul de melodii ruseşti, sunt convins că publicul berlinez şi-a manifestat bucuria la nivele maxime.

O dată în plus, am realizat, prima calitate a memoriei este uitarea.

Materialul a apărut anterior în publicaţia România Literară.