La Sinaia, la Vila Luminiş, Enescu revine la el acasă

"A fost o pioasă evocare a maestrului având drept invitaţi câţiva dintre acei compozitori apropiaţi, dintre colaboratori, unii dintre aceştia chiar prieteni intimi. In gândul meu mi-am imaginat o scurtă vizită a acestora, aici, la Luminiş, întâlnire prilejuită de ziua maestrului.

Am încercat să aducem puţină emoţie, să oferim o caldă aducere aminte"... mi-a declarat violoncelistul Dan Cavassi la sfârşitul recitalului susţinut în compania pianistului şi compozitorului Andrei Tanasescu.

Un celebru Arioso dintr-o Cantată de Johan Sebastian Bach a constituit frontispiciul fiesc al acestui demers; dat fiind faptul că atât Enescu cât şi prietenul său violoncelistul Pablo Casals - au concertat împreună la Bucureşti, la Sala Aro, la sfârşitul anilor 30 - considerau că muzica bachiana trebuie să constituie hrana zilnică a oricărui muzician. Pagini cunoscute, mult apreciate ale repertoriului muzicii camerale româneşti, lucrari aparţinând unor apropiaţi ai lui Enescu, au dat consistenţă momentului; mă refer la cunoscuta Siciliana de Constantin Notara, la celebrul Joc ţărănesc şi Serenada Română de Constantin Dimitrescu, părintele şcolii româneşti a violoncelului, mă refer la o inspirată transcriere a unui chanson de Dinu Lipatti, transcriere realizată de Dan Cavassi însuşi. 

Evident, momentele enesciene au adus culminaţia acestei preţioase întâlniri. Am în vedere partea lentă, sensibil evocatoare, Andantino cantabile, din cea de a doua sonată pentru violoncel şi pian; am în vedere celebrele Dansuri ale păstorilor din primul act al operei Oedipe, moment instrumental spectaculos realizat în transcripţie pentru pian solo de Andrei Tănăsescu însuşi. In mod cert, intimitatea muzical camerală a momentului a marcat această preţioasă aniversare, acum la o sută şi patruzeci de ani de la naşterea maestrului.

Materialul a apărut anterior în revista Actualitatea Muzicală.