Regizorul Cristian Mungiu: „Noi trebuie să avem grijă la un lucru, să păstrăm un anume gen de diversitate în societate, la nivel de gusturi, la nivel de opţiuni”
0
Regizorul Cristian Mungiu a vorbit la Adevărul Live, despre legea cinematografiei şi despre dezbaterile cu privire la acest subiect din cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.
URMĂREŞTE emisiunea în modulul Adevărul Live
Ediţia a 9-a a Les Films de Cannes à Bucarest (19 - 28 octombrie) aduce şi anul acesta în România cele mai importante şi premiate filme ale anului. Proiecţiile vor avea loc la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Union şi la Cinema Muzeului Ţăranului.
Cineastul Cristian Mungiu, organizator al festivalului, a vorbit la Adevărul Live, despre principalele dezbateri care vizează problemele cinematografiei româneşti, de la o legislaţie care nu este potrivită cerinţelor industriei actuale, până la lipsa dotărilor din sălile de cinema.
De ce teatrul primeşte mai multă atenţie
La conferinţa de presă organizată cu ocazia festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, regizorul Cristian Mungiu deplângea statutul de cenuşăreasă al cinematografiei româneşti, vizând partea de finanţare. Întrebat de ce teatrul se bucură de mai multă atenţie în acest sens, regizorul a explicat că un prim motiv ar ţine de viziunile cu privire la cele două arte, cinematografia şi teatrul, sunt diferite în conştiinţa populară. Cel de-al doilea ar viza simpatia populară de care se bucură teatrul, în sensul că de acolo provin „marii actori ai naţiei”, iar un al treilea motiv ar ţine de o mai bună organizare.
„Cred că teatrul trece şi a avut întotdeauna această tradiţie şi a trecut drept marea cultură, în timp ce cinematograful a fost întotdeauna perceput mai degrabă ca o chestie mai de entertainement. Cred că în perioada comunistă a avut acel rol propagandistic mult mai activ şi mai profund decât teatrul. Şi mai e ceva, teatrul vine cumva cu o simpatie populară, sunt marii actori ai naţiei, şi atunci politicul şi administrativul investesc întotdeauna în teatru, fiindcă beneficiile lor sunt mai mari dacă investesc în teatru. Plus că e o chestiune de organizare la teatru. Teatrele sunt municipale, sunt naţionale, sunt instituţii mai puternice şi ca atare pot fi finanţate mai simplu”.
Când vine însă vorba de cinematografie, organizarea a avut de suferit. S-au pierdut sălile de cinema şi nu există structuri care să se afle în subordinea directă a unui decident politic. Industria cinematografică se află sub tutela Centrului Naţional al Cinematografiei, subdiviziune a Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), „nici măcar a MCIN”.
„Şi cinema-ul, nefiind atât de popular, nu aduce nişte beneficii ca să se trezească vreun politician să investească o mare sumă în cinema pentru că va fi pe toate paginile. E neplăcut că se întâmplă aşa, dar depind foarte mult aceste decizii de ce beneficii şi de ce capital de imagine aduc celor care decid să investească în ele. Nu contează în esenţă calitatea produsului pe care îl produci...contează ce fel de beneficii produce la nivel de imagine pentrucineva, pentru comunitate, pentru cei care sprijină. Cred că toate festivalurile de film din România laolaltă... nu cred că primesc sprijin din partea statului ca buget nici cât o fracţie din marile evenimente de teatru sau de muzică”
Problema majoră, critieriile de investiţie în filme
Problema principală a cinematografiei româneşti nu ţine însă de finanţări, „într-un fel sau altul se fac nişte filme în fiecare an”. Mai întâi însă trebuie să ne dăm seama de ce facem filme, crede Mungiu: pentru entertainment, ca exprimare artistică, sau ca „o carte de vizită pentru aceşti artişti care sunt contemporani cu marii artişti ai lumii şi ei au ceva de arătat şi România are ceva de câştigat?”
Cinema-ul are însă un rol dual, poate fi şi entertainment, dar poate fi şi artă. În ce rămâne să investim?
„Din punctul meu de vedere ...nu sunt clare criteriile după care investim noi în aceste filme. Din păcate, cu toată simpatia pentru filmele de public, noi nu prea putem crea în momentul de faţă filme de public. La genul de bani pe care îl poate băga CNC-ul într-un buget de film, nu poţi să faci filme nici cu maşini, nici cu urmăriri, nici cu efecte speciale, şi atunci, cumva am fost obligaţi în ultimii 25 de ani să folosim acele puţine resurse pentru un anumit gen de filme de autor cu care de fapt am avut succes... Problema intervine în momentul în care statul se preocupă să găsescă...3 lei să producă un film, dar nu se preocupă unde vor fi arătate acele fime. Asta ne lipseşte, distribuţia, capacitatea de a le arăta în teritoriu”.
Cinematografia a atins un punct de apogeu în vremea în care existau casele de cultură, cu proiector, unde se vedeau filme, când acestea reprezentau o distracţie populară. Astăzi însă, nici în unele oraşe mari nu se regăsesc săli de cinema.
„...atenţia ar trebui să se concentreze foarte mult către o investiţie direcţionată, către un fel de calitate şi către direcţionarea resurselor către refacerea unui sistem de a aduce aceste filme la publicul lor. Ori ăsta e un proces destul de complicat.”
O soluţie, hub-ul cultural
Peste hotare, au fost construite hub-uri culturale, spaţii în care filmele reprezintă principala atracţie, dar care oferă şi o serie de alte faciliăţi: librării, restaurante, sau locuri de joacă pentru copii.
„Trebuie să faci ceva foarte dinamic pentru generaţia 15-30, cei care ies.... trebuie să faci ca un fel de shopping mall care are această atracţie pentru tineret, dar cu produse culturale”.
Răspunsul pentru criticii filmelor artistice
Întrebat cum comentează părerile celor care consideră că regizorii români fac filme mai degrabă pentru festivaluri şi nu pentru publicul larg, nu unele care să distreze doar sau să relaxeze, regizorul a precizat că deşi tranşantă, respectă opinia acestora, punctând că este necesară păstrarea unui anumit gen de diversitate în societate, la nivel de gust. Nu este vorba de elitism, cât despre deschiderea de orizonturi şi de oferirea de alegeri şi pentru minoriăţi- aici, acest lucru însemnând cei care au gusturi diferite de majoritate.
„Noi trebuie să avem grijă la un lucru, să păstrăm un anume gen de diversitate în societate, la nivel de gusturi, la nivel de opţiuni. Pentru că dacă ne lăsăm copleşiţi de faptul că majoritatea crede că e suficient să te uiţi la televizor, şi să te uiţi la filme de entertainment, atunci standardizăm toate aceste gusturi şi omorâm toate aceste nişe...şi îmi pare rău, nu vreau să par elitist, dar progresul social vine de la oamenii curioşi care nu iau neapărat de bun gustul comun şi încearcă să expandeze limitele artei şi ştiinţei, şi ei sunt motorul social care face ca lucrurile să avanseze”.
Cristian Mungiu, regizor şi producător, s-a născut pe 27 aprilie 1968, la Iaşi. A studiat literatura engleză la Universitatea din Iaşi, iar în 1998 şi-a luat licenţa în regie, după ce a urmat cursurile Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Este primul regizor român care a câştigat Palme d’Or pentru lungmetraj, cu filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007).
Cineastul a semnat regia a 12 filme de scurt şi lung metraj. A debutat în lungmetraj cu „Occident” (2002), cu Alexandru Papadopol în rolul principal, şi a continuat cu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (2007), „Amintiri din Epoca de Aur” (2009) şi „După dealuri” (2012), conform news.ro.
În 2012, la Festivalul de Film de la Cannes, Cristian Mungiu a primit trofeul pentru cel mai bun scenariu, pentru povestea filmului „După dealuri”, iar actriţele Cosmina Stratan şi Cristina Flutur au fost recompensate cu premiul pentru interpretare feminină.
„Bacalaureat”, lansat în 2016, i-a adus premiul pentru regie la Cannes şi a beneficiat de aprecierea criticilor şi a publicului. În acelaşi an, a fost invitat să facă parte din Academia de Film Americană, cea care acordă premiile Oscar.
De asemenea, Cristian Mungiu este primul cineast din România care a fost invitat să facă parte din juriul competiţiei oficiale de la Cannes, la ediţia din 2013. Juriul din acel an a fost prezidat de regizorul Steven Spielberg, mai scrie news.ro.
În 2012, cineastul a primit din partea Regelui Mihai I medalia „Crucea Casei Regale a României", după ce, în iunie 2007, a primit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler din partea preşedinţiei României. În mai 2013, a primit titlul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor din partea Guvernului francez. În octombrie 2017, a primit, din partea ambasadoarei Franţei la Bucureşti, Michèle Ramis, însemnele de Cavaler al Ordinului Legiunea de Onoare, distincţie oferită de preşedintele Franţei.
A înfiinţat, în 2003, împreună cu regizorul şi muzicianul Hanno Höfer şi cu directorul de imagine Oleg Mutu, compania de producţie Mobra Films. A produs 14 titluri, filme proprii, dar şi pentru alţi regizori români şi străini.
Se încarcă comentariile...
