Arte

articolul anterior articolul urmator

Liliana Ţuroiu, directorul ICR Bruxelles: „Cultura, arta contemporană, creaţia în sensul larg, nu se vor opri, cu sau fără acest virus misterios”

0
24 Jun 2020 08:00:35
Oltea Şerban-Pârâu

Liliana Ţuroiu este director al Institutului Cultural Român de la Bruxelles, conferenţiar universitar în cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi diplomat.

Este de formaţie artist vizual, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi membru în cadrul unor asociaţii internaţionale precum Consiliului Ştiinţific al Fondazione Sapienza din Roma sau Consiliul Internaţional al CIF Creative Industries Federation din Londra, având un doctorat în estetica veşmântului postmodern. A fost preşedinte al Institutului Cultural Român în perioada 2017-2019, A primit Ordinul de Cavaler al Artelor şi Literelor din partea Guvernului Franţei. În perioada august 2019 - februarie 2020, Liliana Ţuroiu a fost Coordonatorul General al Festivalului de Artă EUROPALIA România.

„Bruxelles este, fără îndoială, «a place to be» pentru insituţiile de cultură străine”

Oltea Şerban-Pârâu: Bruxelles, capitala administrativă a Europei, iunie 2020. Totul arată altfel decât în mod normal? Ca percepţie, ce este cel mai frapant în acest moment?

Liliana Ţuroiu: Belgia este o ţară cu o suprafaţă relativ redusă, un teritoriu fertil însă, mai ales din punct de vedere cultural. În spaţiul Benelux, alături de Luxemburg şi Haga, oraşul Bruxelles găzduieşte majoritatea instituţiilor UE şi structurilor NATO din Europa, cele mai numeroase misiuni diplomatice, institutele culturale ale multor ţări din întreaga lume, beneficiind astfel şi de prezenţa unui număr mare de diplomaţi, alături de funcţionari europeni şi internaţionali.

În Bruxelles se află instituţii importante ale Uniunii Europene (Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European, Comitetul European al Regiunilor, European Data Protection Board, House of European History, etc.), organisme internaţionale (NATO, The World Customs Organisation, EUROCONTROL etc.) sau care au reprezentanţe aici (United Nations, UNESCO, United Nations High Commissioner for Refugees, World Health Organisation, UNICEF, UNDP etc.). Luxemburg adăposteşte, de asemenea, instituţii europene (Curtea de Justiţie, Parlamentul European, Curtea Europeană a Auditorilor, Banca Europeană de Investiţii, Consumers, Health, Agriculture and Food Executive Agency etc.) şi organizaţii internaţionale, iar la Haga îşi au sediul EUROPOL, EUROJUST.

Bruxelles este un important centru al artei şi poate cel mai dinamic hub cultural din Europa, în care sunt prezente companii de lobby şi formatori de trenduri în managementul cultural. Bruxelles este, fără îndoială, “a place to be” pentru insituţiile de cultură străine, care pot desfăşura ample programe de diplomaţie publică şi culturală cu posibilitatea unui impact global, în multiple privinţe: parteneri, media, public ţintă.

Bruxelles a fost numit recent de către Washington Post „epicentrul artei contemporane europene”. Arta vizuală, pentru Belgia, este o carte de vizită extraordinară: Van Eyck, Rogier Van der Weyden, Hugo Van der Goes, Hans Memling şi Jeroen (Hieronymus) Bosch, Delvaux şi René Magritte etc, iar în arhitectură Victor Horta, Henry Van de Velde au transformat Bruxelles-ul în capitala Art Nouveau a lumii prin construirea caselor locuibile în stil art deco. Cinematograful belgian este alt domeniu al superlativelor, cu o nouă generaţie de cineaşti şi actori recunoscuţi frecvent pentru realizările lor, unii primind Palmes d’Or la Cannes şi Oscaruri la Hollywood.

În aceste condiţii, în Belgia şi în ţările din proximitate există un public exigent, educat, care consumă frecvent cultură şi este ofertat de multiplele instituţii prezente în Bruxelles şi în împrejurimi, un public ce cheltuie în medie, 2,6 % din venitul fiecărei familii, conform datelor oficiale, pe produse culturale.

„Ne lipseşte energia din sălile de teatru şi dialogul uman, un element esenţial domeniului artei pe care Messenger sau Zoom le aplatizează”

Frapant, ca să răspund la întrebare, este să vezi această nouă realitate tulburătoare în care acest oraş vibrant, clocotitor, a fost golit deodată de oameni. În faţa clădirii Bozar nu mai există forfota cotidiană, a fost şocant să dispară agenda culturală a acestui axis-mundi al vieţii culturale din capitala Belgiei. Nimeni nu şi-ar fi imaginat nici închiderea pentru atât de mult timp a celebrei Café Victor, locul de întâlnire preferat de artişti, curatori, jurnalişti.

Uimitor este spectacolul naturii în această perioadă, culorile vii ale florilor au invadat amplele spaţii verzi din capitala Belgiei, ca o compensaţie pentru pajiştile pustii, nu de mult pline de oameni din întreaga Europă.

Ca peste tot, oamenii au fost nevoiţi să petreacă aceste vremuri neobişnuite acasă, şi poate că au avut astfel mai mult timp liber decât de obicei. Noi toţi am fost nevoiţi să funcţionăm prin evenimente online, sperând că acest stil de viaţă să nu fie unul à la longue. Acum, ne pregătim deja să îmbinăm online-ul cu evenimentele offline, pentru că, să fim sinceri, ne lipsesc interacţiunea socială de zi cu zi şi căldura umană, ducem dorul subtilităţilor nonverbale sau inflexiunilor vocii unui artist aflat în faţa noastră, pe scenă. Ne lipseşte energia din sălile de teatru şi dialogul uman, un element esenţial domeniului artei pe care Messenger sau Zoom le aplatizează.

Suntem deja către finalul lunii iunie 2020, perioada post-carantină, şi ne bucurăm că peisajul cotidian din Bruxelles şi din restul Belgiei începe, încetul cu încetul, să redevină cel pe care îl ştim şi îl iubim: unul al deschiderii şi ospitalităţii. Pluteşte încă în aer teama, oamenii sunt prudenţi, mulţi poartă măşti şi pe stradă, lucru care face mai greu vizibil zâmbetul pe care orice localnic ţi-l adresează atunci când îţi întâlneşte privirea. Pentru că belgienii sunt politicoşi, calzi, primitori.

Trebuie să menţionăm că România a fost pe această fabuloasă scenă culturală din Bruxelles, în inima Europei, în perioada recentă (octombrie 2019 – ianuarie 2020), prin participarea la Festivalul Internaţional de Arte EUROPALIA România. Andy Warhol spunea că „în viitor, oricine va fi faimos timp de 15 minute” dar iată că am reuşit ca România să fie în centrul atenţiei lumii întregi, timp de mai bine de 4 luni, chiar înainte de pandemie. EUROPALIA este unul din cele mai importante proiecte de diplomaţie culturală ale României din perioada recentă, iar continuarea promovării artei şi artiştilor români în evenimente de înalt nivel rămâne o prioritate a reprezentanţei ICR Bruxelles.

„Un oraş atât de cosmopolit ca Bruxelles, un adevărat nod cultural, turistic, economic, nu avea cum să nu se resimtă”

O.Ş.P. Timp de trei luni, lumea artistică europeană şi belgiană s-a aflat într-o stare de îngheţ, aşteptând ridicarea restricţiilor generate de efectele indirecte ale pandemiei care a blocat evenimentele publice de peste tot, în unele cazuri nevenindu-i să creadă că este vorba despre altceva decât despre un vis urât.

L.Ţ. Aşa este. Pandemia a fost o lovitură zdrobitoare, neaşteptată, mai ales pentru domeniul cultural, un domeniu dependent de interacţiune şi dialog. Odată cu intrarea în carantină, chiar caracterul social al activităţilor a fost suprimat. Prioritatea nu a mai fost cultura, ci sănătatea, în mod firesc.

Da, a fost un vis urât pentru toată lumea, nu doar pentru că nu te mai puteai întâlni cu oamenii, ci pentru că o astfel de carantină poate avea efecte emoţionale negative pentru sănătatea psihologică a oricui. Noi, oamenii, suntem fiinţe sociale, iar blocarea îndeplinirii acestei nevoi ne poate costa scump. Un oraş atât de cosmopolit ca Bruxelles, un adevărat nod cultural, turistic, economic, nu avea cum să nu se resimtă, la întreruperea bruscă a atâtor schimburi ce se derulează aici în mod obişnuit.

Dar carantina a fost o măsură salutară, absolut necesară. Ca să înţelegem contextul, Belgia, o ţară mică, cu aproximativ 11,5 milioane de locuitori, a fost, la un moment dat, printre ţările cu cel mai mare număr de decese, raportat la populaţia sa. Astfel că la 1 martie, când a fost confirmat un al doilea caz de coronavirus în Belgia, primarul oraşului Sint-Lambrechts-Woluwe, Olivier Maingain, a fost unul dintre primii care au luat măsuri pentru a preveni răspândirea noului coronavirus, restricţionând accesul în şcoli, amplasamente sportive şi locuri publice pentru persoanele care se întorc din zonele cu risc.

La 10 martie, guvernul a sfătuit cetăţenii să anuleze orice evenimente programate în interior. Primul ministru Sophie Wilmès a subliniat că aceasta nu era o interdicţie, ci mai degrabă o recomandare. Şcolile au rămas deschise, dar li se recomanda să anuleze excursiile. Companiile au fost sfătuite să-şi lase personalul să lucreze cât mai mult posibil de acasă şi să permită un orar de lucru flexibil pentru a degreva transportul public.

Sectorul cultural s-a mobilizat şi el, inegal, pentru a proteja publicul. La Bruxelles, Rudi Vervoort a mers mai departe decât guvernul federal şi a interzis în mod direct concertele şi spectacolele cu peste 1.000 de persoane, până pe 31 martie. Astfel, săli mari, precum Cirque Royal, Ancienne Belgique, La Monnaie, Bozar, care aşteptau recomandările primăriei oraşului Bruxelles, s-au conformat. Teatrul Naţional a anulat spectacolele.

Măsuri mai stricte de distanţare socială au fost impuse foarte devreme, fiind închise magazinele fără produse de primă necesitate, oprite călătoriile neesenţiale, interzise adunările, cu penalităţi pentru persoane fizice care nu au respectă restricţiile. Încă de la început de martie, cei care soseau pe aeroportul din Bruxelles erau sfătuiţi să rămână la domiciliu timp de 2 săptămâni.

În aceste condiţii, economia şi vieţii de zi cu zi au avut de suferit semnificativ. Dar ne bucurăm să vedem că numărul de cazuri de îmbolnăviri scade de la zi la zi şi sperăm să regăsim cât mai curând atmosfera socială vibrantă, ca o sărbătoare cotidiană, caracteristică pentru Belgia.

De pe 1 iulie, va fi permis accesul la teatru, cinema, concerte, dar cu maximum 200 de oameni în sală

O.Ş.P. Care este situaţia în mod real la Bruxelles din punct de vedere cultural? Ce evenimente pot fi văzute acum? Este previzibil un calendar al redeschiderilor marilor instituţii de concerte şi de spectacol din toamnă? Muzeele şi expoziţiile cum funcţionează în acest moment?

L. Ţ. Situaţia oraşului Bruxelles, din punct de vedere cultural, este una specială în orice perioadă, nu doar în contextul unei pandemii. Şi asta în sensul bun.

În acest moment, în luna iunie, oraşul Bruxelles vede o „dezmorţire” prudentă a activităţii din toate sectoarele care au o componentă socială. Peisajul urban redevine unul al sociabilităţii şi convivialităţii, un peisaj de care ne era dor şi de care ne bucurăm din plin. O ridicare treptată a restricţiilor a început la debutul lunii mai. Pieţele, muzeele, terasele s-au redeschis din 13 mai, după ce s-a constatat reducerea numărului de noi cazuri. Aceste instituţii primesc publicul în intervale orare specifice şi au stabilit trasee clare de deplasare pentru vizitatori, pentru a se evita aglomeraţia şi pentru a se menţine, pe cât posibil, distanţarea socială. În general, grupurile mai mari de 20 de persoane nu au acces. Nu vor avea loc evenimente sportive sau culturale înainte de 30 iunie şi nu sunt permise evenimentele cu public foarte numeros, precum festivalurile. De pe 1 iulie, va fi permis accesul la teatru, cinema, concerte, dar nu cu maximum 200 de oameni în sală. Din 1 august, se permit târgurile şi evenimentele în aer liber. Iată deci că Belgia se adaptează, cu maximum de prudenţă şi cu atenţie sporită la numărul de îmbolnăviri, şi încearcă să ofere cetăţenilor calitatea culturală obişnuită.

Spaţiul Benelux are o ofertă culturală variată şi abundentă, cu particularităţi notabile. De exemplu, prin măsurarea statistică a unei serii de factori, inclusiv exporturile creative şi impactul site-urilor UNESCO asupra economiei, The Good Country Index a creat un clasament de 125 de ţări care contribuie cultural la scară globală. Belgia, Olanda şi Luxemburg fac toate trei parte din top 10 al acestui clasament, fapt care duce la concluzia că fie este extrem de greu să exporţi cultură în aceste trei ţări, fie o faci la cel mai înalt nivel doar reuşind să le concurezi la ele acasă.

Un exemplu particular, care susţine ipotezele anterioare, este acela că Belgia are un palmares impresionant în promovarea benzii desenate, domeniu în care a fost mult timp lider mondial. Georges Prosper Remi, mai cunoscut sub numele de Hergé, şi-a început benzile desenate Tintin în 1929, în timp ce Pierre Culliford a creat benzile desenate Smurfs în 1958. Musée Hergé s-a deschis la Louvain-La-Neuve în 2009 şi atrage un public global.

„Domeniul cultural este un vector de profit, cu un rol important în ecuaţia mai complexă a economiei din Benelux

L. Ţ. Desigur, pandemia a obligat oamenii să stea acasă şi să nu mai poată consuma cultură în muzee, săli de concerte sau galerii, librării, o provocare enormă pentru sectorul cultural. Se încearcă o contracarare a efectelor acesteia pentru că domeniul cultural este un vector de profit, cu un rol important în ecuaţia mai complexă a economiei din Benelux. În perioada postpandemie, este de aşteptat ca sectorul cultural să se redreseze rapid, graţie unor subvenţii, între care cea recent anunţată de ministrul belgian al muncii, Bernard Clerfayt, de 8,4 milioane de euro acordaţi acestui domeniu.

Mecanismul s-a repornit la turaţie minimă. De la 1 iulie 2020, motorul Europei, Germania, îşi începe exercitarea Preşedinţiei la Consiliul UE, context care ar putea da şi soluţia pentru conturarea viitoarei strategii culturale a Europei. Problemele aduse de noua izolare globală sunt multiple – pornind de la necesitatea de acces egal la tratament medical pentru cei îmbolnăviţi cu noul virus, până la implementarea unor noi structuri, procese, gestionate cu adaptabilitate, know-how şi performanţă culturală. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi Global Citizens va găzdui, în 27 iunie 2020, Summit-ul online „Global Goal Unite” pentru lupta de acces egal al populaţiei europene la asistenţa medicală coronavirus – care va fi urmat, seara, de un concert de muzică pop.

Din 18 mai, cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzeelor, s-a „încercat” o resuscitare culturală prin redeschiderea progresivă muzeelor.

Din 19 mai s-au redeschis Muzeul Africii, CIVA, BOZAR – cu patru expoziţii până pe 21 iulie (Keith Haring, Mondo Cane - Jos de Gruyter & Harald Thys, Lumea ca pavilion - Vjenceslav Richter şi Jacqueline Mesmaeker „Ah, ce aventură!”), Fundaţia Boghossian - Villa Empain cu expoziţia „Mappa mundi”, Grand Serment Royal et de St-Georges des Arbalétriers, La Fonderie, Maison d'Erasme, Maison Maurice Béjart, Musée d'Art Spontané, Muzeul Evreiesc din Belgia, Muzeele Regale de Arte Plastice din Belgia: Muzeul Maeştrilor Vechi, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Palatul Coudenberg, WIELS cu două expoziţii, Train World şi Muzeul Morii de Vânt şi al Alimentaţiei.

În Valonia, avem câteva deschideri importante: la Liège, expoziţia „Tutankhamon - Descoperirea faraonului uitat" este din nou disponibilă în staţia Guillemins. „Această redeschidere este o adevărată gură de aer”, au spus organizatorii, chiar dacă purtarea unei măşti este obligatorie.

Muzeul fotografiei din Charleroi şi-a deschis uşile în 21 mai, la fel şi mult aşteptatul Muzeu Grand Curtius care a găzduit expoziţia „Racines, les civilisations du Bas-Danube” sub umbrela EUROPALIA România, Muzeul Vieţii Valon şi acvariul (Liège), Bois du Cazier, muzeul de artă contemporană Grand-Hornu sau chiar Muzeul de Artă din provincia Hainaut. În Flandra de asemenea au fost redeschise câteva muzee, după o evaluare riguroasă a situaţiei împreună cu omologii valoni şi oficialii din Bruxelles.

O.Ş.P. In Olanda sau Luxemburg situaţia este mult diferită?  

L. Ţ. Situaţia în Olanda şi în Luxemburg nu diferă mult. În Olanda, s-au deschis de la 1 iunie cinematografele, restaurantele şi instituţiile culturale (cum ar fi sălile de concerte şi teatrele) în anumite condiţii: maximum 30 de persoane (inclusiv personalul) şi o distanţă de 1,5 metri şi accesul pe bază de rezervare. Chiar dacă virusul rămâne sub control, evenimentele majore (festivaluri şi concerte) vor rămâne interzise până la 1 septembrie.

În Luxemburg, s-au redeschis muzeele Diekirch şi Cinéma Scala, MNHM - Muzeul Naţional de Istorie Militară, MH(s)D Musée d’Histoires, Muzeul de Istorie din Luxemburg, Musée d'Art Moderne du Luxembourg (MUDAM), o splendidă clădire proiectată de celebrul arhitect sino-american Leoh Ming Pei, un dialog minunat între mediul natural şi istoric.

In universităţi se fac eforturi pentru reproiectarea spaţiului fizic pentru distanţarea socială în cazul în care restricţiile ar trebui reinstaurate

O.Ş.P. Cum s-a desfăşurat activitatea în şcoli şi universităţi în Belgia şi Olanda, când s-a reluat, dacă s-a reluat, şi în ce condiţii se preconizează revenirea din toamnă?

L. Ţ. O caracteristică a mediului academic din Benelux este prezenţa unui număr mare de universităţi, colegii şi instituţii de educaţie superioară de foarte bună calitate, cotate în mod constant printre primele în ierarhia academică mondială. Sunt instituţii de tradiţie şi prestigiu care oferă o gamă largă de formări profesionale şi care se aliniază constant la cerinţele profesionale ale meseriilor viitorului. Excelenţa academică belgiană este un fapt binecunoscut.

De exemplu, Universitatea din Anvers, a treia cea mai mare universitate din Flandra, se situează pe locul 198 la nivel mondial. Katholieke Universiteit Leuven, care oferă specializări în ştiinţele naturii, inginerie, ştiinţe umane, medicină, drept, afaceri şi ştiinţe sociale, se situează între primele 100 de universităţi din lume, în clasamentele majore. Să menţionăm Université libre de Bruxelles (ULB) sau Colegiul Europei, parteneri de tradiţie ai reprezentanţei ICR Bruxelles.

Am făcut această enumerare pentru a oferi o imagine asupra calităţii excepţionale a educaţiei din Belgia şi pentru a avea o idee despre cât de provocatoare a fost această perioadă pentru învăţământ.

Şcolile din Belgia încep deja să se adapteze la provocările cu care ne vom confrunta probabil în anii următori. La debutul crizei, şcolile şi-au schimbat modul de lucru, atât în fapt, cât şi în mentalitate.

În martie, Antwerp Management School, o instituţie care se clasează în mod constant printre şcolile de afaceri de top din Benelux şi-a mutat peste noapte toate cursurile online, la fel ca multe alte şcoli. Până în luna mai, şcolile dădeau examene finale folosind mediul online.

În timp ce această coordonare masivă a funcţionat pentru studenţi, mai sunt multe întrebări despre modul în care aceste şcoli intenţionează nu doar să facă faţă noilor provocări, dar şi să atragă talentul în campusuri în septembrie.

Se urmăreşte garantarea siguranţei studenţilor şi a personalului, menţinând în acelaşi timp o experienţă de învăţare de înaltă calitate, alături de mutarea cursurilor, examenelor, târgurilor de locuri de muncă şi chiar ceremonia de absolvire la un format online. Se fac eforturi pentru reproiectarea spaţiului fizic pentru distanţarea socială în cazul în care restricţiile ar trebui reinstaurate. Universităţile rămân închise până la toamnă, unităţile de învăţământ fiind primele instituţii care au asumat desfăşurarea activităţilor în online.

„Reluarea şcolilor în sectorul public din Belgia s-a realizat gradual, de la 1 iunie pentru toţi elevii, cu acordul părinţilor, iar din 8 iunie purtarea măstilor de protecţie nu a mai fost obligatorie”

O.S.P. Dar în învăţământul preuniversitar?

L.T. Reluarea şcolilor în sectorul public din Belgia s-a realizat gradual în ultima săptămână a lunii mai, cu acordul părinţilor, iar de la 1 iunie pentru toţi elevii, tot cu acordul părinţilor, iar din 8 iunie purtarea măstilor de protecţie (cu atât mai puţin a mănuşilor) nu a mai fost obligatorie. În sectorul privat, şcolile au fost mai precaute. Unele au decis să reia mai târziu activitatea. Elevii care aveau de susţinut examen la finele clasei a II-a, respectiv aVI-a, au fost evaluaţi pe baza activităţii de o comisie a şcolii şi, în majoritate, admişi în anul următor. Relativ similar a fost în Olanda.

O.Ş.P. Cum au fost susţinuţi artiştii din domeniul muzicii şi teatrului în Belgia şi Olanda? Este un domeniu care face parte dintre primele închise şi ultimele deschise… În ţările la care ne referim, domeniul artelor spectacolului funcţionează mai mult pe baze publice sau private?

L. Ţ. Guvernul alocă 50.000.000 de euro din fonduri de urgenţă destinate tuturor sectoarelor Federaţiei Walonie Bruxelles: culturii îi sunt alocate 8.396.000 euro, dar beneficiarii trebuie să îndeplinească anumite condiţii, între care: pierderile să fie rezultat direct al măsurilor luate pentru combaterea Covid-19 şi banii să fie folosiţi pentru remuneraţia creatorilor şi furnizorilor de servicii (autori, artişti, tehnicieni etc.). Aceşti operatori vor trebui să menţioneze dacă au apelat la solidaritatea utilizatorilor pentru a reduce costurile (publicul care nu a dorit rambursarea biletelor îi ajută pe artişti). În plus, beneficiarii trebuie să spună dacă beneficiază de alte surse de ajutor, regionale sau federale. Fondul acesta de urgenţă va fi accesat doar de operatori de producţie şi diseminare culturală, şi anume centrele culturale, instituţii de artă (teatre, circ, săli de dans, muzică, muzee, cinematografe).

Din 8 iunie, reînceperea filmărilor pe platourile de filmare – un risc mare, deoarece companiile de asigurare refuză categoric, în prezent, să asume riscurile legate de Covid-19

L. Ţ. În această perioadă, s-au luat măsuri economice importante: din 8 iunie, reînceperea filmărilor pe platourile de filmare – un risc mare, deoarece companiile de asigurare refuză categoric, în prezent, să asume riscurile legate de Covid-19; în aceste condiţii, putem deduce că riscul de turnaj devine important şi poate opri redemararea filmărilor, pentru că, în caz de întrerupere sau de abandon, riscurile financiare ar fi resimţite mult prea puternic de către producător. Fără o soluţie pe termen scurt, toţi factorii implicaţi în lanţul audiovizual sunt în impas şi ar rămâne afectaţi: scenarişti, regizori, actori, tehnicieni, furnizori de servicii, investitorii.

După consultarea cu toate asociaţiile profesionale, Centrul de Cinema şi Audiovizual şi organele de conducere ale Fondului St'Art (Fondul de Impact pentru Cultură şi Creativitate) şi după obţinerea tuturor garanţiilor legal necesare, Guvernul Federaţiei Valonia-Bruxelles a adoptat, sâmbătă, 20 iunie, un decret privind competenţele speciale care permit utilizarea fondului St'Art ca fond de garanţie destinat compensării lipsei acoperirii de asigurare pentru filmări.

Fondul de garantare acoperă doar o perioadă de 3 luni, pentru a permite ca, la sfârşitul acestei perioade, acest mecanism de urgenţă să poată da drumul altuia, furnizat fie integral de către asigurători, fie în comun între asigurătorii şi autorităţile publice. Aceste căi vor fi studiate de fiecare nivel de putere: regional, comunitar şi federal.

Publicul îşi doreşte, în mod clar, revenirea la normal, la actul artistic cu puternic element uman, social, de interacţiune

O.Ş.P. Cum vede publicul revenirea la o viaţă normală din acest punct de vedere?

L. Ţ. Publicul îşi doreşte, în mod clar, revenirea la normal, la actul artistic cu puternic element uman, social, de interacţiune. Este, în definitiv, esenţa umanităţii, a limbajelor artistice diferite din teatru, literatură, muzică, arte vizuale sau dans: comunicarea, apropierea interumană, aspectul participativ al actului cultural. În aceeaşi măsură, oamenii sunt prudenţi, înţeleg că sănătatea este prioritatea. Nevoia de sănătate este una de bază, nevoile culturale ţin de autoactualizare, sunt nevoi superioare, ele trebuie îndeplinite, însă trebuie să ţinem cont de faptul că cele de bază primează. Nu ştim când se va reveni la normalitate, aşa cum o ştiam, cel mai probabil va exista o soluţie de compromis între mediul virtual, digital şi activităţile din spaţiile deschise.

10 minute în faţa unui tablou dintr-o galerie nu se compară cu acelaşi tablou, pixelat, pe Facebook sau Instagram

O.Ş.P. În această perioadă s-a vorbit, cel puţin la început, despre o trecere majoritară în online, din punctul de vedere al artelor spectacolului. Credeţi că este ea posibilă? În Belgia lumea pare dornică să revină în săli atunci când va fi posibil?

L. Ţ. Daţi-mi voie să cred că această experienţă recentă va genera ani prolifici pentru domeniile artei, nu doar în Belgia. Pandemia a impus izolarea şi a crescut, firesc, apetitul pentru cultură şi interacţiune socială, pentru emoţie. Muzica, dansul, artele spectacolului au avut întotdeauna o putere remarcabilă de pătrunde în inimile şi minţile oamenilor din întreaga lume datorită universalităţii lor, spre deosebire de limbajul obişnuit. Este remarcabilă capacitatea lor de a atinge cele mai profunde sentimente ale oamenilor, fără a fi nevoie de vreo traducere, de la un spaţiu la altul. În lipsa contactului direct cu aceste forme de exprimare, nu întâmplător, platformele de socializare s-au „supraîncălzit” în această perioadă.

A fost nevoie să ne adaptăm şi noi şi să le oferim artiştilor români ocazia de a se întâlni cu publicul pe aceste platforme, medii foarte generoase şi ofertante ca expunere, dacă ne gândim că un mesaj poate să ajungă şi la câteva mii (sau chiar zeci de mii de oameni), fapt imposibil în offline. Am încercat să intensificăm expunerea valorilor culturale naţionale în spaţiul virtual, în special pe paginile ICR din reţelele sociale - Facebook, Instagram, Twitter, Youtube, dând dovadă de o adaptabilitate perfectă la noua situaţie.

„Magia, chimia şi alchimia unui act artistic sunt dependente de​ interacţiunea dintre artişti şi publicul „în carne şi oase”

L. Ţ. Dar nu credem că actul cultural poate avea loc doar online şi nici nu ar fi bine să continue astfel. Interacţiunea dintr-o sală de spectacole este cu totul alta faţă de un film pe Youtube, magia, chimia şi alchimia unui act artistic sunt dependente de interacţiunea dintre artişti şi publicul „în carne şi oase”. Trebuie să se revină la capacitatea de a desfăşura acte culturale în offline, pentru că 10 minute în faţa unui tablou dintr-o galerie nu se compară cu acelaşi tablou, pixelat, pe Facebook sau Instagram. La fel în cazul unui concert: cum e să asculţi Chopin pe Youtube şi cum este să o auzi, la câţiva metri de tine, pe Alexandra Dariescu, interpretând Chopin? Sau să asculţi Orchestra Naţională a Belgiei interpretând Rapsodia Română op. 11/1 de George Enescu, la Bozar, sub bagheta dirijorului Cristian Măcelaru, în proximitatea sălilor pline de vizitatori veniţi să vadă opera lui Brâncuşi? Este o experienţă pe care Youtube nu o poate substitui. Cu toate avantajele lor, reţelele sociale nu împlinesc nevoia de interacţiune profundă.

Încetul cu încetul, Belgia încearcă revenirea la activităţile de dinainte în sectorul cultural şi publicul doreşte acest lucru, pentru că este, aşa cum spuneam, un public avizat, experimentat, care ţine la profunzimea şi calitatea experienţelor pe care le achiziţionează.

O.Ş.P. Concret, care a fost impactul asupra activităţii ICR Bruxelles a acestei anulări sau amânări a tuturor proiectelor în curs, pentru a ne referi deocamdată la prezent?

L.T. ICR Bruxelles a încercat să nu reducă numărul şi calitatea experienţelor culturale pe care le poate oferi pubicului, ne facem o datorie de onoare din a promova cultura românească şi credem că e necesar să găsim soluţii pentru orice context, fie el şi unul vitreg. Am avut experienţa derulării, în Benelux, a celui mai important proiect de diplomaţie culturală a României şi suntem încă sub impresia ecourilor internaţionale covârşitor pozitive ale celei mai recente ediţii EUROPALIA.

Dar misiunea ICR nu este doar pentru vremuri faste din punct de vedere al promovării, continuăm efortul comun de adaptare la noile condiţii, la nivelul întregii reţele ICR. Le datorăm asta artiştilor români.

Este adevărat, la unele proiecte a fost nevoie să renunţăm, în contextul carantinei. Urma să derulăm proiecte de anvergură, precum Bienala Internaţională de Sticlă şi Ceramică de la Haacht, unde urmau să participe 3 artişti de primă mărime, este vorba despre Arina Ailincăi, Dan Popovici şi Vlad Basarab. Din fericire, evenimentul se amână pentru octombrie 2020. Pregăteam prezenţa românească de la Bienala de artă contemporană P(ART)cours/Par(KUNST), care urma să fie în perioada 26 aprilie – 1 iulie 2020 şi unde peste patruzeci de artişti internaţionali din zece ţări expun sculpturi şi instalaţii în aer liber în parcurile Woluwé-Saint-Pierre, Woluwé-Saint-Lambert şi Auderghem din Bruxelles, dar evenimentul s-a anulat, din cauza pandemiei. Alt eveniment la care am fost nevoiţi să renunţăm a fost expoziţia „Pieţe europene şi istoriile lor”, al cărei autor este Cătălin Constantin, profesor de antropologie la Universitatea Bucureşti. Din fericire, vom declina acest proiect în mediul online.

De altfel, în toată această perioadă noi ne-am folosit intensiv de canalele media disponibile şi putem spune că am oferit o expunere mare artiştilor, până acum.

„Viaţa revine la normal, iar una dintre cele mai frumoase expoziţii din EUROPALIA - „Dacia Felix”, s-a redeschis la Tongeren”

L. Ţ. Începând din martie 2020, reprezentanţa Institutului Cultural Român de la Bruxelles a folosit intens, la rândul său, mijloacele de comunicare digitală, continuând expunerea proiectelor artiştilor români şi internaţionali din spaţiul de referinţă.

În absenţa interacţiunii fizice, ne-am concentrat atenţia pe dialogul virtual, dar ne bucurăm să putem anunţa că viaţa revine la normal iar una dintre cele mai frumoase expoziţii din EUROPALIA - „Dacia Felix”, s-a redeschis la Tongeren, în condiţiile de siguranţă impuse. După cum stiţi, la Tongeren, unele dintre mai preţioase piese de tezaur istoric românesc sunt expuse într-un cadru deosebit iar expoziţia s-a bucurat, încă de la deschidere, de un succes enorm.

O.Ş.P. Ce proiecte online aţi realizat la ICR Bruxelles începând din luna martie 2020?

L. Ţ. Odată cu declanşarea pandemiei, primul pas a fost reorientarea strategiei, articulând două obiective complementare: reinventarea parteneriatelor strategice istorice în mediul online cu instituţiile culturale locale din Belgia şi România din scena artistică de elită, respectiv generarea şi propagarea unui conţinut artistic de ţinută, menit să valorizeze industriile creative, artişti români contemporani, excelenţa academică, proiecte de co-creaţie artistică şi proiecte culturale transfrontaliere, multidisciplinare.

Orientarea acestei strategii a reprezentat unul dintre acele momente providenţiale pe care îmi place să cred că ţi le oferă viaţa, deoarece viziunea noastră, a echipei ICR Bruxelles, s-a întâlnit cu proiectele extraordinare ale unor artişti şi astfel a luat naştere un parcurs de proiecte multimedia îngrijite de curatori români care au îmbinat expresiile artistice din diverse domenii ale artelor, în contextul pandemiei, cu mesaje pozitive privind relaţiilor sociale.

În luna mai, curatorul şi performerul Cosmin Manolescu a dezvoltat pentru ICR Bruxelles un jurnal performativ „Corpul în relaţie cupoezia, muzica şi artele plastice”,împreună cu trei artişti români - Robert Elekes, Sabina Ulubeanu şi Alina Uşurelu. Trei episoade - „terminal obsolescence”, „Perspective” şi „Protestul Corpului”, au invitat publicul în călătorii către Sine prin dans şi prin exerciţii de creaţie din spaţiile limitate ale locuinţelor pentru a încerca să ne lăsăm guvernaţi de sentimente de fericire, în defavoarea individualismului. 

Proiectul „Aproape, prin cultură” a adus în spaţiul virtual o serie de intervenţii ale artiştilor români în spaţiul virtual, între care Andra Rotaru, Dan Popovici, pe tematici diverse, declaraţii despre realitatea artistică în perioada actuală, marcată de mari provocări pentru întreg domeniul cultural românesc şi internaţional.

„Ecouri digitale EUROPALIA România” a fost un proiect în continuarea eforturilor de menţinere a impactului pe care Festivalul EUROPALIA România l-a avut pe plan internaţional. El a inclus materiale nepublicate din perioada desfăşurării festivalului, alături de articole relevante apărute în presa internaţională, impresii din evenimente, declaraţii ale unor critici de artă, critici literari, de film, etc. Proiectul a adus un plus de informaţie inedită despre EUROPALIA şi a fost o promovare post-eveniment care a menţinut atenţia publicului din spaţiul Benelux faţă de artiştii români şi performanţele acestora în cadrul festivalului. Conţinutul a fost prezentat pe platformele digitale ale ICR Bruxelles, în română şi franceză.

Un proiect cu totul special va fi cel dedicat Orchestrei Naţionale de Tineret a României, pe care îl pregătim pentru o lansare online în curând”

L. Ţ. Două proiecte de arte vizuale au fost iniţiate şi au reuşit să transmită energiei pozitivă prin coduri vizuale, într-o perioadă în care însăşi trecerea timpului era simţită acut de fiecare dintre noi, dispersaţi şi captivi în propria izolare. Artiştii Mihai Zgondoiu şi Claudia Rădulescu au comunicat exclusiv prin desen în cadrul proiectului #HomeResidency – Dialog din auto-izolare, adresând publicului mesaje emoţionale prin intermediul a 62 de lucrări de artă contemporană-angajată, realizate special pentru această ocazie.

În prezent, derulăm proiectul „Reînscrierea” - Serie de intervenţii artistice în spaţiul public digital în conceptul artistic al curatorului István Szakáts, preşedinte fondator al Fundaţiei AltArt pentru Artă Alternativă şi membru în Consiliul Director al Federaţiei Fabrica de Pensule - spaţiu independent de artă contemporană din Cluj-Napoca. Proiectul se va încheia cu o discuţie despre „Recolonizarea Realului - tactici şi strategii artistice în era post-codiv”, în data de 20 iulie 2020, 18:00. Evenimentul va avea loc pe Zoom, cu participarea celor cinci artiştilor şi a trei invitaţi speciali: Enzio Wetzel (Kyoto) – expert în „cultură şi dezvoltare”, Fernando Vilarino (Barcelona) - expert în tehnologiilor bazate pe Computer Vision în domeniul Culturii pentru (re)valorificarea colecţiilor digitale, şi Tayfun Kesgin (Sarajevo)– artist şi profesor.

În anul centenarului Paul Celan, împreună cu poeta Andra Rotaru, am dezvoltat proiectul multimedia Language Mesh, o rezidenţa digitală care invită 12 artişti contemporani din domenii diferite să îi aducă un omagiu scriitorului Paul Celan. În perioada 1 iunie – 15 iulie, poezia lui este citată, îmbinată în limbaje poetice, vizuale şi video, în cadrul a 8 video-poeme realizate în exclusivitate pentru ICR Bruxelles şi difuzate pe canalele social-media. Proiectul se va încheia cu o discuţie între artiştii contributori despre cum se îmbină poezia la un secol distanţă şi despre tendinţele limbajelor artistice de astăzi, pe platforma Zoom, moderată de Iulia Dondorici, doctor în filologie şi traducătoare.

Pentru luna august, ICR Bruxelles pregăteşte două surprize care se vor concretiza în două proiecte pe care le-am urmărit evoluând în perioada de izolare şi faţă de care am un ataşament cu totul special, deoarece vor aborda două subiecte care îmi sunt foarte apropiate: memoria unor scriitori români dispăruţi în ultimul sfert de veac, respectiv forţa expresivă şi coezivă a artei contemporane prin prezenţele feminine din comunitatea artistică românească.

„Grădina poeţilor dispăruţi”, o instalaţie poetică multimedia în conceptul artistic al poetului Mugur Grosu, în colaborare cu poetul şi compozitorul Sorin Despot şi cu artista vizuală Corina Cimpoieru, este un proiect simbolic oferit de ICR Bruxelles iubitorilor de poezie, gândit să funcţioneze de la om la om, un proiect viu a cărui componentă esenţială este viaţa, îngrijindu-ne ca memoria poeţilor îndrăgiţi şi iubiţi să fie perpetuată. Am salutat această iniţiativă generoasă din partea scriitorilor contemporani Claudiu Komartin, coordonatorul selecţiei de poezii cuprinsă în această antologie, şi Andrei Ionuţ Ruse, iniţiatorul proiectului. Prefaţa acestei antologii este realizata de Mugur Grosu, iar faptul că ICR Bruxelles dedică un proiect integral readucerii în conştiinţa colectivă a unor personalităţi marcante din literatura română, în perioada când se împlinesc 10 ani de la dispariţia lui George Vasilievici, iar întreaga comunitate literară îi aduce un omagiu acestui scriitor, înseamnă, simbolic, foarte mult pentru mine ca director al reprezentanţei ICR Bruxelles. Am simţit, prin acest proiect, că suntem mai aproape ca niciodată de comunitatea contemporană literară din România şi mă bucur nespus că acest fapt va împrospăta, în rândul audienţelor noastre, memoria acestui poet.

Am promovat masiv în toată această perioadă cultura română, fie că vorbim despre Festivalurile de Teatru Shakespeare, al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova sau FITS sau Festivalul Filmului European FEE – cel organizat de ICR cu numeroşi parteneri din ţară şi străinătate – printre care, TIFF. Între proiectele de continuitate din această perioadă, proiectul “Tezaure Umane Vii” a atras un număr record de peste 20.000 de vizitatori pe pagina Facebook a ICR Bruxelles, Shivering Jazz – proiectul de jazz cu peste 16.000 de vizualizări din mediul virtual, dedicat sărbătoririi Zilei Internaţionale a Jazz-ului prin concerte a peste 16 muzicieni români de jazz, aflaţi în întreaga lume, şi a căror implicare şi experienţă din ce în ce mai intense au creat punţi transatlantice de uniune muzicală între artişti din România, SUA, Brazilia, Italia şi din alte ţări în concerte precum The Global Big Band, cu participarea a peste 16 jazzmani internaţionali de referinţă, sub coordonarea pianistului Sorin Zlat.

Ne bucurăm că am reuşit să promovăm evenimente prevăzute în planul nostru iniţial, multe din ele s-au mutat în mediul virtual exact pe ultima sută de metri: particparea galeriilor româneşti la Art Brussels Gallery Viewer este unul din aceste exemple.

Un proiect cu totul special va fi cel dedicat Orchestrei Naţionale de Tineret a României, pe care îl pregătim pentru o lansare online în curând.

EUROPALIA a fost în primul rând o celebrare a întâlnirilor şi a schimbului dintre artiştii români şi belgieni, o strângere de mână în cel mai concret sens

O.Ş.P. Dacă am întoarce privirea spre trecut, ne dăm seama că aţi avut ocazia, şansa de a finaliza Europalia în februarie 2020, exact înainte de izbucnirea pandemiei în Europa? Cum a fost Europalia şi respectiv cum ar fi fost dacă? Alte evenimente culturale internaţionale de anvergură similară programate la Bruxelles în această perioadă cum s-au adaptat?

L. Ţ. EUROPALIA a fost o şansă şi o bucurie pentru noi toţi, un prilej extraordinar de a vorbi lumii despre tot ceea ce are România mai valoros pe tărâmul creativităţii. Nu ne putem imagina cum ar fi fost să derulăm chiar şi o parte a acestui festival în perioada de pandemie, ar fi fost practic imposibil, pentru că EUROPALIA a fost în primul rând o celebrare a întâlnirilor şi a schimbului dintre artiştii români şi belgieni, o strângere de mână în cel mai concret sens, o îmbrăţişare şi o îngemănare a culturilor, iar acest lucru nu se poate întâmpla decât afară, în Agora, în sălile fastoase de concert sau în galerii şi teatre.

Vor rămâne memorabile sălile pline din timpul festivalului Europalia România, sutele de oameni prezenţi la concerte şi expoziţii sau în sălile de teatru, momentul deschiderii oficiale a ediţiei dedicate României organizat la Palatul Artelor Frumoase BOZAR din Bruxelles, în prezenţa ES preşedintele Klaus Iohannis şi a familiei regale din Belgia, la care au participat peste o mie de oameni - oficiali, oameni de cultură, jurnalişti, parteneri instituţionali. Sunt fericită că am trăit aceste momente şi că am fost parte a acestei experienţe, alături de echipa mea. Acum când vidul inundă acest oraş altădată efervescent, iar Rue Ravenstein este aproape pustie, ne amintim fără să vrem de mulţimea de oameni de la casa de bilete a Bozar ce forma uneori un rând uriaş, de-a lungul câtorva străzi din centrul Bruxelles-ului, pentru a putea intra în sălile expoziţiei dedicate lui Constantin Brâncuşi. Proiectul-far al festivalului EUROPALIA România a atras, în cele patru luni în care expoziţia a fost deschisă la BOZAR, aproximativ 116.000 de vizitatori. La iniţiativa ICR Bruxelles, EUNIC Global a inclus, în agenda lucrărilor întâlnirilor din programul oficial al Adunării Generale, vizita expoziţiei „Brâncuşi. Sublimarea formei”. Îmi amintesc finalul vizitei, când membrii board-ului EUNIC Global împreună cu prestigioşi invitaţi, au felicitat călduros România, Institutul Cultural Român şi partenerii instituţionali din cele două ţări, pentru succesul extraordinar al expoziţiei Brâncuşi şi al celorlalte expoziţii derulate în cadrul festivalului EUROPALIA România.

E lesne de înţeles că în condiţii de pandemie, mare parte din transportul operelor şi al artiştilor nu ar mai fi fost posibil. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat, pentru că la EUROPALIA România au fost prezenţi foarte mulţi creatori români, artişti plastici precum Ciprian Mureşan, Iosif Kiraly, Ion Grigorescu, de asemenea Silviu Purcărete, Matei Vişniec, Carmen Lidia Vidu, regizori cu personalitate distinctă, fiecare relatând lucruri despre România în metafore personale, unice. Am avut-o ca invitată pe Angela Gheorghiu, soprana ce încântă iubitorii de operă de pe toate meridianele, alături de pianista binecunoscută publicului european, cu un talent fabulos, Alexandra Dăriescu. Cristian Măcelaru, cel mai tânăr director muzical al Orchestrei Naţionale a Franţei (performanţă neatinsă de alt regizor român sau francez) a fost alături de noi, la Bruxelles, împreună cu Andrei Ioniţă, Valentin Răduţiu, violoncelistul român care emoţionează publicul internaţional cu virtuozitatea sa, Daniel Petrică Ciobanu şi talentul său furtunos, dar şi Lucian Ban, Ada Milea, alături de cvartetul Bălănescu, cu care a interpretat opere moderne, pline de umor. Au venit şi Bogdan Orbita şi Alexander Arpegio, muzicieni tineri şi foarte îndrăzneţi în experimentele lor, a cântat Maria Răducanu cu vocea ei mătăsoasă, aducând în contemporaneitate melodii tradiţionale româneşti în stil jazz, Fanfara Ciocârlia şi Taraf de Impex au ridicat publicul în picioare în show-uri energizante pe ritmuri balcanice, iar ansambul Anton Pann a arătat lumii grija cu care aceşti muzicieni descoperă, preţuiesc şi interpretează partituri vechi româneşti. Au fost prezenţi scriitori de primă mărime, precum Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Gabriela Adameşteanu, istoricul Adrian Cioroianu, scriitoarea Tatiana Ţîbuleac, adevărat fenomen literar, laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, Claudiu Florian, şi el laureat EUPL, tânărul Cătălin Pavel, arheolog, antropolog şi romancier, George Arion, toţi aceştia contribuind la dialoguri captivante şi diverse, arătând lumii cât de viu este mediul intelectual românesc. Este absolut imposibil să îmi imaginez că toată această desfăşurare de forţe, pregătită timp de câţiva ani, nu ar mai fi avut loc. Mai ales în contextul în care am văzut ce a însemnat închiderea sau anularea, începând cu luna martie, a celor mai mari festivaluri şi expoziţii.

La Forest National şi legendara sa sală cu 8000 de locuri, s-a închis şi ea, odată cu Teatrul Naţional din Bruxelles, La Forum de Liège, Opera Regală din Valonia sau Palais des Beaux-Arts din Charleroi

L. Ţ. Voi aminti doar un singur exemplu relevant pentru a conştientiza şansa de a putea încheia cu succes proiectele Europalia România şi expoziţia dedicată lui Constantin Brâncuşi, la Bozar: 2020 a fost proclamat anul Van Eyck în Belgia iar la Gent s-a organizat o expoziţie unică, cea mai mare expoziţie organizată vreodată în onoarea maestrului flamand, având cele opt lucrări din Catedrala Saint Bavo, ce nu au fost niciodată expuse împreună cu alte lucrări semnate de Van Eyck sau de contemporanii săi. Mai mult, panourile expuse la MSK Gent nu vor mai părăsi niciodată catedrala după 2020, ceea ce face ca expoziţia să fi fost atât prima, cât şi ultima şansă de a le vizualiza de aproape şi într-un context mai larg. Această expoziţie, pregătită timp de patru ani, cu un buget de peste 7 milioane de euro alocat, a fost închisă la scurt timp de la deschidere. Multe dintre instituţiile culturale de anvergură au închis porţile în martie, imediat după ce preşedintele Rudi Vervoort a anunţat, la Bruxelles, că va emite o decizie de a interzice în mod direct concertele şi spectacolele cu peste 1.000 de persoane, în primă fază până la 31 martie. La Forest National şi legendara sa sală cu 8000 de locuri, s-a închis şi ea, odată cu Teatrul Naţional din Bruxelles, La Forum de Liège, Opera Regală din Valonia sau Palais des Beaux-Arts din Charleroi.

Spaţiile culturale nu pot fi cu nimic mai periculoase decât cumpărăturile făcute în marile lanţuri de magazine

O.Ş.P. O întrebare concretă: în cazul acestui debut prudent, cu număr mai mic de persoane, cu scaune şi rânduri goale între spectatori, în sală sau în aer liber, care va creşte doar dacă nu vor fi probleme, cu cât credeţi că sunt mai periculoase spectacolele în actuala situaţie, decât circulatul în transportul în comun, cu avionul, sau cu trenul? O opinie sinceră…

L. Ţ. Spaţiile culturale nu pot fi cu nimic mai periculoase decât cumpărăturile făcute în marile lanţuri de magazine sau călătoriile în mijloacele de transport în comun, fără respectarea măsurilor obligatorii sau, dacă vreţi, aceste tipuri de spaţii ne pot expune la fel de mult. Prudenţa, responsabilitatea fiecăruia sau lipsa acestora, în contexte aproximativ similare, este ceea ce va face diferenţa în această perioadă de uşoară relaxare a măsurilor impuse.

Iniţierea de schimburi artistice care să continue proiectele deja demarate în ultimii ani la nivel european şi global, alături de scutiri de taxe şi impozite pentru acest domeniu grav afectat, sunt câteva măsuri esenţiale

O.Ş.P. Pentru că aţi condus Institutul Cultural Român şi cunoaşteţi foarte bine contextul românesc şi respectiv bucureştean, cum credeţi că ar trebui să abordeze autorităţile deschiderea domeniului cultural din România de la 1 iulie, de la 15 iulie? Reducerea activităţii exclusiv la evenimente în aer liber, în condiţiile în care până şi în Italia, la Roma, se permit din 15 iunie activităţi culturale în interior cu 100-150 persoane în public, în condiţii de specifice de distanţare, nu este oare prea dură raportat la situaţia reală din România? De exemplu, după 15 iunie, Teatrul Naţional a făcut eforturi imense pentru a iniţia o stagiune în aer liber care s-a soldat cu o serie de anulări din cauza ploilor torenţiale... având alături o sală goală de 1000 de locuri cu toate condiţiile sanitare şi e distanţare posibile...

L. Ţ.  Am credinţa că Festivalul EUROPALIA România, Sezonul Franţa - România reprezintă, în mod strălucit, o dezminţire a prejudecăţii că România de azi ar fi lipsită de vocaţia construcţiei ample şi durabile. Împreună cu evenimente remarcabile precum deja venerabilul Festival Internaţional „George Enescu“, Festivalul Filmului European, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, Festivalului Internaţional de Film „Transilvania“ de la Cluj ori Festivalul de Teatru de la Craiova şi lista poate continua. Acestea sunt manifestări-reper, adevărate platforme de dialog transfrontalier care îi oferă creaţiei româneşti de vârf, la ea acasă, sau peste hotare, tot atâtea prilejuri de conexiune la circuitele de valori culturale globale. Cred că acesta este momentul în care trebuie să sprijinim cu prioritate cultura şi platformele culturale, artiştii independenţi şi instituţiile ce adăpostesc valorile de patrimoniu. Artiştii, muzeele, festivalurile au nevoie acum de tot sprijinul posibil, pentru că, mai apoi, după trecerea aceastei pandemii, vom fi noi cei care vom avea nevoie de cultură şi artă pentru a fiinţa. Regândirea politicilor culturale din perspectiva recentei perioade, finanţarea masivă a domeniului cultural şi creativ, investiţii masive în crearea de noi condiţii pentru desfăşurarea evenimentelor culturale, precum şi iniţierea de schimburi artistice care să continue proiectele deja demarate în ultimii ani la nivel european şi global, alături de scutiri de taxe şi impozite pentru acest domeniu grav afectat, sunt câteva măsuri esenţiale.

O.Ş.P. Sunteţi o persoană optimistă, din tot ceea ce am perceput până acum. Care ar fi mesajul Lilianei Ţuroiu pentru artiştii români?

L. Ţ. Este, înainte de toate, unul de mulţumire. Sunt la rându-mi artist vizual şi am trăit cu o intensitate maximă atât emoţia prezenţei artiştilor români în Belgia, la EUROPALIA România, cât şi lipsa acestora, în perioada de izolare, imediat după festival.

Suntem datori să gratulăm contribuţia tuturor celor implicaţi în generarea de ecouri durabile, covârşitor pozitive pentru România, aici, în inima Europei. Este partea plină a paharului pe care cred că trebuie să o vedem, prestigiul acestei participări ne va alimenta acţiunile instituţionale mult timp, în Belgia şi Benelux.

Aveam, firesc, nevoie de un moment de linişte pentru a continua cu o nouă serie de proiecte, resimţeam, alături de toţi cei implicaţi o reală „sete de repaos” cum spune poetul dar, evident, nimeni nu s-a aşteptat la o astfel de linişte impusă. Cultura, arta contemporană, creaţia în sensul larg, nu se vor opri, cu sau fără acest virus misterios, aşa cum măştile nu vor reuşi să ţină ascunse trăirile şi expresiile prea mult timp, în spatele lor. Cred că jurnalul de carantină al fiecărui creator va fi resortul unor reînnoiri estetice importante ce vor marca, fără îndoială, cultura şi arta acestui început de mileniu.

Aş vrea să remarc, la final, că am fost impresionată de efortul mare al tuturor colegilor din reţeaua ICR, profesionişti ce au dovedit o forţă extraordinară de adaptare la noile condiţii. Etalarea reuşitelor culturale şi artistice, chiar şi în forme noi şi inedite de prezentare, va rămâne obiectivul ultim la care se aliniază toate proiectele noastre, cu un impact pe care ni-l dorim cel puţin la fel de mare comparativ cu cel al ultimilor ani, în care am reuşit, împreună, să ducem la bun sfârşit mii de proiecte culturale în întrega lume.


 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările