Lumea a venit ca la urs la premiera cu tripticul de balet de la Operă. Incidente la finalul reprezentaţiei de sâmbătă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Frăţia artei: dansatorii Corpului de Balet
al Operei Bucureşti, la finalul lucrării „In the Middle, Somewhat Elevated”                   FOTOGRAFII: Cristian Lăzărescu
Frăţia artei: dansatorii Corpului de Balet al Operei Bucureşti, la finalul lucrării „In the Middle, Somewhat Elevated”                   FOTOGRAFII: Cristian Lăzărescu

Deşi tensiunile au mocnit şi mocnesc în interiorul Operei Naţionale Bucureşti, „armele au tăcut” vineri seară pentru noua premieră de balet, care va fi reluată şi sâmbătă, la ora 19.00. Balerinii şi balerinele au fost aplaudaţi în mod egal, indiferent dacă au fost de partea lui Johan Kobborg sau împotriva lui. La fel şi dirijorul Tiberiu Soare când a urcat pe scenă, doar unii spectatori mai încrâncenaţi părăsind ostentativ sala.

UPDATE: Alexandru Pătraşcu, blogger adevarul.ro, s-a prezentat la spectacolul de sâmbătă seară şi la finalul acestuia l-a huiduit pe dirijorul Tiberiu Soare. Gestul său a fost urmat de câţiva alţi spectatori, dar dezaprobat de cei mai mulţi, care-au ameninţat că-l iau la bătaie pe blogger. A fost nevoie de intervenţia bodyguarzilor pentru a calma spiritele şi a-i evacua pe turbulenţi. Totul s-a desfăşurat sub privirile regizorilor Beatrice Rancea, directoarea ad interim în funcţie, şi Andrei Şerban, veniţi să asiste la reprezentaţia de sâmbătă.

Probabil multă lume care a umplut sala de 1000 de locuri a Operei Naţionale Bucureşti (ONB) a venit şi împinsă de curiozitate, să vadă „dacă se întâmplă ceva”, pentru că ameninţările cu perturbarea şi boicotarea spectacolului au curs săptămâna aceasta, din partea ambelor tabere. Ministra Corina Şuteu, acuzată de presă că nu face nimic concret pentru reîntoarcerea de jure şi de facto a danezului Johan Kobborg în ONB, a considerat de datoria sa să apară, la ora 18.50, în faţa Operei cu un buchet mare de flori în mână. I s-a pus la dispoziţie loja prezidenţială, cu vedere pe centrul scenei, de unde putea fi observată, la finalul spectacolului, aplaudând frenetic înainte de a trece la verificarea mesageriei telefonice.

Puteau fi zărite în sală sau în faţa Operei, în lungile pauze de ţigară, şi multe vedete sau vedetuţe, gen TV, care înainte nu prea frecventau acest stabiliment cultural, dar acum probabil au auzit că e de bonton să mergi la balet în Bucureşti, de când cu scandalul în jurul lui Johan Kobborg. Nu l-am zărit, însă, pe danez, în sală sau în afara ei, Kobborg postându-şi public pe Facebook biletul cumpărat pentru data de 10 iunie. Ori biletul a trecut între timp la alt stăpân, cel iniţial nevrând să se expună tensiunilor, ori Kobborg s-a camuflat foarte bine.

Adio pentru Minoiu?

Una peste alta, nimic nu a întrerupt, însă, buna desfăşurare a spectacolului de balet, dansatorii şi dansatoarele fiind aplaudaţi în mod egal după fiecare parte a tripticului, indiferent de ce poziţie s-au situat în conflictul „sângeros” şi imund din luna aprilie. Cristian Preda, Nastazia Philippou, Sena Hidaka, Akane Ichii, Takahiro Tamagawa (reprezentând kobborgienii), Corina Dumitrescu, Bianca Fota, Cristina Dijmaru, Bogdan Cănilă, Gigel Ungureanu (aceştia anti-kobborgieni) s-au întâlnit pe altarul artei şi au colaborat ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Orchestra a intrat „în pâine” la cea de-a treia parte din triptic, interpretând destul de înfundat „Tema cu variaţiuni” pe o suită ceaikovskiană.

Dirijorul Tiberiu Soare a urcat pe scenă la final, fiind aplaudat de sală şi, în mod generos şi corect, chiar şi de cei care n-au fost de acord cu acţiunile sale „revoluţionare” din aprilie. În mijlocul acestor aplauze frenetice, doar câteva persoane s-au ridicat şi au părăsit ostentativ sala în momentul apariţiei lui Soare. E de prevăzut şi de dorit ca această atmosferă de „când muzele vorbesc, armele tac” (contrar dictonului antic) să se repete şi la spectacolul din această seară, care-ar putea fi spectacolul de adio al celebrei balerine Marina Minoiu, distribuită azi în „In the Middle...”. Minoiu este posibil să se alăture din toamnă Baletului Regal Danez, împreună cu mentorul său, coregraful Johan Kobborg.

Blogger supus ameninţărilor

Că ameninţările la care mă refer nu sunt vorbă goală, o dovedeşte mesajul primit pe Facebook de bloggerul Alexandru Pătraşcu, renumit pentru kobborgianismul său radical, din partea unui anume Cezar Bălan, artist liric la ONB. „Special pentru cetaţeanul român Alexandru Pătraşcu: Aşa cum voi, susţinătorii lui Kobborg, Dincă,etc... v-aţi organizat să ne sabotaţi spectacolele, deşi nu aveţi acest drept după legile ţării, noi, cei care apărăm cu adevarat opera şi conceptul acestui gen muzical, ne-am organizat şi vă promitem că la cel mai mic gest ostentativ de a perturba bunul mers al spectacolului din această seară, vă dăm pe mâna organelor de ordine interioară şi a celor de poliţie special chemate pentru scandalagii ca voi. Conform legii avem dreptul de-a vă observa, identifica şi a indica organelor de drept acest lucru”, se scrie negru pe alb în mesaj. Prin urmare, bloggerul a decis că este mai bine vineri să rămână acasă, preferând să urmărească în linişte meciul România-Franţa.

premiera balet

„In the Middle, Somewhat Elevated”: salt spectaculos pe scena Operei Naţionale Bucureşti

Trecând acum la spectacolul propriu-zis, este discutabilă alăturarea, sub forma unui triptic, a unor lucrări destul de diferite în spirit, atât muzical cât şi coregrafic, provenind din perioade diferite ale istoriei dansului. Că spectacolul nu prea are „carne”, conţinut, se vedea şi din faptul că pauzele dintre voletele tripticului tindeau să fie la fel de lungi ca spectacolele, lumea având timp, în faţa Operei, să fumeze în linişte două ţigări, pe când de obicei de-abia apuca să tragă din una (cu intrări şi ieşiri incluse).

Tripticul, pas cu pas

Prima parte, „In the Night”, pe un fundal scenografic semnificând cerul negru al nopţii cu stelele, prezintă, pe muzica de pian a nocturnelor chopiniene (coregrafia Jerome Robbins), trei cupluri de dansatori, mai întâi singure, apoi intersectîndu-se, căutându-se, regăsindu-se (dar niciodată făcând swing). „Graţie”, este cuvântul pe care doreşte să ni-l inducă începutul tripticului.

O surpriză este cea de-a doua parte a tripticului, „In the Middle, Somewhat Elevated” (muzica Thom Willems, coregrafia William Forsythe), într-un stil mai „contemporan” decât cel cu care este asociată în mod curent ONB. Spectacolul, realizat à la maniere de Béjart, implică un număr de 9 dansatori, pe o muzică cu citate şi ecouri stravinskiene din „Ritualul primăverii”. Mişcările sunt sacadate şi dezarticulate, mărturisind angoasa postbelică, ceea ce face spectacolul béjartian 100%.

În sfârşit, cea de-a treia şi ultima parte, „Theme and Variations”, un Balanchine din anii ’40, reprezintă o dare înapoi, din punct de vedere estetic şi al îndrăznelii. Cinci cupluri cu fetele îmbrăcate în tutu-uri se mişcă încolo şi încoace, pentru a face imagini, în doi sau de ansamblu, cât mai „frumoase”. Nu mai avem graţia sugerată la început, ci doar optimismul american de imediat de după terminarea războiului (Balanchine a montat şi un feeric „Spărgător...” în aceeaşi linie). Muzica ceaikovskiană o fi ea superbă, dar oricum nu prea se aude bine în sala ONB. În orice caz, e bine că tripticul, şi mai ales acest volet, le dă de lucru tuturor dansatorilor care-au mai rămas în Corpul de Balet al Operei bucureştene, după decimarea sa din ultimele luni.

premiera balet

Umăr la umăr, slujind Arta: Corpul de Balet al ONB, în „In the Middle, Somewhat Elevated”

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite