Maestrul Horia Andreescu - 70

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Horia

O personalitate – reper. Unul dintre cei mai însemnaţi dirijori români din timpurile moderne, creator de şcoală, făuritor de talente în calitate de profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fondator de ansambluri, precum orchestra „Virtuozii din Bucureşti”.

Unul dintre numele importante ale podiumurilor româneşti de concert, ale studiourilor de disc care se mândresc cu Integrala opusurilor enesciene (8 CD-uri) dirijată de maestru, parte a celor 60 de înregistrări, dintre care 16 cu orchestre europene. Vraja baghetei sale se extinde consistent şi în străinătate, unde Horia Andreescu a condus ansambluri de prestigiu, precum Orchestra Simfonică Radio Berlin, Filarmonica din Dresda, Capela de Stat din Schwerin, London Symphony Orchestra, Wiener Symphoniker, Royal Philharmonic Orchestra, Filarmonicile din Amsterdam şi Stuttgart, orchestrele simfonice din Ierusalim şi Nagoya, Orchestrele Radio din Madrid şi Leipzig, alături de multe altele. Aproape 50 de ani de carieră strălucită s-au adunat spre gloria maestrului şi bucuria publicului meloman.

La ceas aniversar

Împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani a fost marcată de Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, la care Horia Andreeacu deţine funcţia de dirijor principal, prin două concerte aniversare în istorica sală a Ateneului Român. Programul, reprezentativ pentru cariera şi repertoriul său, a cuprins opusuri de Enescu şi Beethoven, „Suita nr. 2 pentru orchestră în do major, op. 20”, respectiv „Simfonia nr. 9 în re minor, op. 125”.

În debutul primei seri, directorul general Andrei Dimitriu a rostit câteva cuvinte omagiale, alăturate urărilor de rigoare şi i-a înmânat celui sărbătorit Medalia şi Diploma de onoare ale Societăţii „Ateneul Român”, medalia fiind emisă la un secol şi jumătate de la înfiinţarea societăţii, al cărei preşedinte este nonagenarul acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, prezent în sală.

Foto Eugen Oprina         

Eugen

Cu cele şase mişcări ale sale, suita enesciană i-a oferit din start maestrului Horia Andreescu posibilitatea de a-şi etala virtuţile interpretative complexe, evidente prin concepţia energică generatoare de efluvii sonore şi încoronări spectaculare („Ouverture”), prin introspecţii lirice înclinate către visare („Sarabande”) şi expuneri de spiritualitate dansantă („Gigue” şi „Bourrée”). Desenele largi („Menuet grave”) şi calmul expresiv („Aria”), cu intervenţiile rafinate ale primei viori (Adrian Iliescu, concertmaestru invitat) au completat cadrajul imaginat de şeful de orchestră.

La pupitrul Royal Philharmonic Orchestra. Foto Eugen Oprina         

Royal

Monumentala ultimă simfonie beethoveniană a avut în primele două părţi („Allegro ma non troppo, un poco maestoso” şi „Molto vivace. Presto. Molto vivace”) desfăşurări alerte, de extrem dramatism şi tensiune, redate cu covârşitoare forţă de comunicare. Deciziunea accentului, atacurile precise induse de gestica fermă şi incisivă a dirijorului au restituit gravitatea şi tumultul pe care titanul de la Bonn le-a picurat în paginile sale. Cu exprimare de rară plasticitate, Horia Andreescu a înveşmântat totul în cantabilitate de aleasă ţinută, ce a conferit frazelor muzicale esenţe şi idei nobile. Finalul primei părţi a avut conotaţii răvăşitoare, răscolitoare, electrizând totul prin vârtejurile ameţitoare, care mi-au amintit de lecturile lui Riccardo Muti.

Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, în formă de zile mari, l-a urmat docilă, evidenţiind sonorităţi omogene, alături de înalta calitate a expunerilor ce au variat de la translucidul coardelor la tăişul alămurilor sau la tonul cald al partidei „lemnelor”.

Acelaşi conduct animat a guvernat partea terţă, „Adagio molto e cantabile. Andante moderato”, pentru ca ultima secvenţă, celebra Odă a bucuriei „Presto. Allegro vivace”, să aducă corolarul de grandioasă dimensiune prin care dirijorul şi-a expus, o dată în plus, marile puteri de construire şi reliefare a planurilor sonore, apetenţa pentru masivitate şi grandios, pentru maiestuozitate. Dar nu numai atât. Modelarea celebrului discurs „Allegro assai”, expus de violoncele şi contrabaşi, preluat de viole şi apoi de violine a avut o derulare „dolce” atât de nuanţată încât a amintit, fie-mi îngăduită comparaţia, de renumita „messa di voce”, important precept în cântul maeştrilor belcanto-ului.

Anna Gillingham, Liliana Mattei Ciucă, Horia Andreescu, Marius Vlad Budoiu, Iosif Ion Prunner, Gelu Dobrea      

Aplauze

Cu concursul Corului Filarmonicii „George Enescu”, dirijat de Iosif Ion Prunner şi aflat la una dintre cele mai bune prestaţii ale sale, Horia Andreescu a finalizat simfonia beethoveniană în chip gigantic, dominând auditoriumul şi consfinţind o seară omagială cu totul specială.

Cvartetul vocal a fost compus din soprana britanică Anna Gillingham, clujenii Liliana Mattei Ciucă (mezzosoprană) şi Marius Vlad Budoiu (tenor), arădeanul Gelu Dobrea (bas).

Ca ultim gând, mă raliez urării pe care celălalt nume-reper al baghetelor noastre, maestrul Cristian Mandeal, a făcut-o maestrului Horia Andreescu la ceas aniversar, într-un interviu acordat jurnalistei Sorina Goia: „Să aibă viaţă lungă şi să dirijeze - dacă se poate - până la 100 de ani!”

(Articolul a apărut anterior în Revista CULTURA-seria a III-a, nr. 3 (547), joi 27 octombrie 2016)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite