Marea competiţie enesciană, solicitantă… şi solicitată!

O finală absolut spectaculoasă a secţiei de violoncel a Concursului Enescu, ne-a fost oferită zilele trecute! Violoncelistul Zlatomir Fung, din Statele Unite, a fost declarat câştigător al actualei ediţii; …cu consensul juriului, al unui public entuziast, al criticii de specialitate!

În premieră, în ce priveşte această secţie, în marea Finală cu orchestră a fost prezentată cunoscuta lucrare de tinereţe a compozitorului, Simfonia Concertantă, opus ce a figurat acum pentru prima oară în ultima etapă a secţiei de violoncel. A fost compus cu mai bine de un secol în urmă iar prima audiţie absolută, imediat după anul 1900, a avut loc la Paris, sub conducerea compozitorului însuşi.

Fung? La cei şaptesprezece ani dispune de o expresie muzicală densă coordonată de o gândire constructivă ce arcuieşte atât spaţiile mari ale construcţiei cât şi micro-universul frazei muzicale; este una dintre cele mai dificil de susţinut lucrări concertante, lucrare care reuneşte atât datele concertului instrumental baroc – construcţia de ansamblu, cât şi spiritul muzicii franceze romantice de sfârşit de secol XIX. Relaţia dintre evidenţierea solistică – absolut impresionantă, şi reintrarea în sonoritatea compactă a ansamblului marcat în sens cameral, a fost impresionantă; …inclusiv asimilarea temeinică a acestei lucrări susţinute magistral din memorie!

Zlatomir Fung

Tot în cadrul finalei, poziţia secundă a revenit violoncelistei de 22 de ani, Anastasia Kobekina din Rusia, o natură muzicală intens comunicativă; cultivă o sonoritate  expresivă de mare supleţe; …locul trei a revenit tânărului de 22 de ani, Mon-Puo Lee din Spania, un muzician al cărui entuziasm interior ajunge să susţină spaţiile ample ale marelui Concert  în si minor de Antonin Dvorak. Este de apreciat atenţia cu care membrii Filarmonicii bucureştene, entuziastul dirijor francez Alex Bloch, au susţinut evoluţia laureaţilor finalei concursului. Trebuie să-mi recunosc limitele… greu aş fi putut alege între cei trei laureaţi! Evident, în stabilirea ierarhiei a fost luat în consideraţie şi nivelul evoluţiei în etapele anterioare. In etapa semifinală, prezentarea Sonatei de Claude Debussy a etalat măsura gândirii timbrale de care dispune fiecare muzician; iar aceasta la nivelul comunicării  camerale, a comunicării muzicale intime, cea care conferă valoarea funcţionalităţii acestui aspect; …definitoriu în ce priveşte ansamblul mijloacelor de care dispune fiecare tânăr muzician.

Anastasia Kobekina

Dar în afara etapelor concursului, recitalurile maeştrilor, ale membrilor juriilor, cele ale laureaţilor ediţiilor anterioare, sunt semnificative pentru ceea ce înseamnă astăzi începutul de drum în lumea muzicii; …evocă anume aspecte privind îndrumarea la nivelul claselor instrumentale; …la noi, pe alte meridiane ale muzicii.

În mod firesc, recitalurile maeştrilor trebuie să aibe un caracter demonstrativ! Unul dintre cele mai captivante a fost cel susţinut de celebrul violoncelist şi pedagog David Geringas din Berlin. Expresia sunetului este cuceritoare sub aspectul sensibilităţii ce susţine fraza muzicală în Sonata în sol minor de Rachmaninov; logica construcţiei ansamblului în relaţia cu evoluţia pianistică susţinută de Ian Fountain, este fermă. Este un aspect ce atinge nivelul înalt al unei gândiri artistice exprimate inclusiv la nivel timbral, pe parcursul Sonatei pentru violocel şi pian de Szymanowski.

Am aşteptat cu special interes recitalului dedicat în întregime acelei multitudinii de piese miniaturale, peste 20 la număr, momente în sine fermecătoare, semnate de Fritz Kreisler; este unul dintre marii violonişti ai primei jumătăţi a secolului trecut, prieten cu George Enescu. Sunt piese care în mod obişnuit se oferă la cererea publicului, la sfârşutul unui concert, a unui recital, aşa-numitele „encores”. Adunate împreună pot constitui un veritabil florilegiu. Investiţia de imaginaţie, chiar de umor, de strălucire timbral sonoră, bunul gust, virtuozitatea seducătoare… guvernează de obicei asemenea iniţiative, asemenea realizări. Greu de apreciat dacă violonistul Florin Croitoru consideră că relizarea domniei sale se ridică în acest caz la un nivel demonstrativ. Cu ani în urmă a realizat o integrală cu totul remarcabilă a întregului ciclu al Capriciilor de Paganini. Astăzi ne putem întreba, spre exemplu, dacă licenţele intonaţionale, mult prea frecvente, ţin de bunul gust muzical sau de aspectul stilistic privind susţinerea unui asemenea program cu totul pretenţios, dedicat miniaturilor lui Fritz Kreisler.

Concertele laureaţilor ediţiilor anterioare ale competiţiei au fost şi acestea captivante. Am în vedere recitalul violoncelistei Eun-Sun Hong, laureată a precedentei ediţii. De la Beethoven şi Schumann, la sonatele semnate de Şostakovici şi Poulenc, iată dimesiunea impresionantă a unei deschideri stilistice pe care muziciana coreeană o stăpâneşte în mod suveran; iar aceasta deşi din punct de vedere dinamic sonoritatea pianului animat de Thomas Hoppe s-a dovedit a fi covârşitoare.

Este o ediţie pe care o putem considera a fi consistentă în mod semnificativ. Iniţial au fost înscrişi aproape patru sute de concurenţi. Au fost invitaţi aproape două sute! Probe dificile extinse pe parcursul a patru etape. Cultură profesională, discernământ stilistic, talent, agilităţi instrumentale temeinic consolidate… ; au fost avute în vedere pe parcursul  etapelor competiţiei; au operat selecţia. Agenţia organizatoare, Artexim, un număr important de sponsori, au făcut investiţii importante; …de talent organizatoric. Şi nu numai.

În fine, tot orchestrei Filarmonicii bucureştene i-a revenit onoarea deschiderii evenimentelor ediţiei din acest an, cea de a XV-a, a Concursului George Enescu.

Dirijorul Horia Andreescu este un muzician pe cât de eficient pe atât de ataşat cauzei susţinerii tinerilor muzicieni în spaţiul vieţii de concert. A făcut-o construind evoluţia atât de spectaculoasă a triplului Concert beethovenian, în do major. Violonista Anna Ţifu, violoncelistul Valentin Răduţiu, pianistul Mihai Ritivoiu, sunt laureaţi ai ediţiilor anterioare ale concursului enescian. Au realizat un ansamblu coerent în care fiecare solist şi-a putut etala individualitatea artistică apropiindu-se împreună de sensul înalt al acestei muzicii; trebuie recunoscut, celebrul solo violoncelistic din partea secundă a lucrării a fost de această dată cu totul cuceritor!

Este problematic de comentat lucrarea „Tektonum” datorată lui Sebastian Androne, laureatul concursului de compoziţie al ediţiei din anul 2014. Aparţine unui gen poematic bazat pe un scenariu pe care l-aş numi a fi preponderent apocaliptic, viziune foarte populară în zona de vârstă a unor persoane ce aparţin generaţiei tinere. Este o evoluţie expozitivă extinsă, o evoluţie ilustrativă care tinde a îngloba în final, cu sens meditativ, anume valori definitorii ale fiinţei umane. Măiestria combinaţiilor timbrale  este evidentă; şi a fost, în consecinţă, apreciată de juriul competiţiei. Sursele tradiţionale ale orchestrei sunt măiestrit îmbinate cu cele electronice. Dar construcţia ansamblului nu cred că a intrat în viziunea tânărului compozitor; lucrarea poate fi extinsă sau restrânsă conjunctural. Va depăşi, oare, momentul primei audiţii în sala de concert?

Spre bucuria unei numeroase asistenţe, poemul simfonic Pinii din Roma de Ottorino Respighi, a încheiat magistral acest moment în egală măsură festiv, un moment al bucuriilor de început ale actualei ediţii a Concursului Internaţional George Enescu.