Marea competiţie, un uimitor spectacol violonistic!

O finală absolut spectaculoasă a secţiei de vioară a Concursului Enescu, ne-a fost oferită pe parcursul ultimelor zile! Fabuloasă s-a dovedit a fi întrecerea dintre cei doi violonişti coreeni pentru cucerirea distincţiei supreme.

Premiul cel mare în valoare de 15.000 euro fost, în final, atribuit violonistei Gyehee Kim, de 23 de ani, studentă a Universităţii Naţionale din Seoul. Dispune de un sunet generos, de un autocontrol impresionant ce susţin împreună fluxul melodic romantic al acestui seducător opus, Concertul de Piotr Ilici Ceaikovski. O supleţe a tonului apropiată expresiei vocii umane a definit, în etapa de recital, evoluţia Sonatei în la major, pentru vioară şi pian de Gabriel Fauré.

La nici şaptesprezece ani, violonistul Donghyun Kim (foto dreapta), student al aceleiaşi universităşi sud-coreene, este în felul său o vedetă aflată în uimitoare ascensiune. I-a fost atribuită distincţia secundă. Deţine datele unei maturizări precoce sprijinite de o violonistică ferm stăpânită. Inţelegerea actului muzical artistic atinge zone afunde ale comunicării; …fie că mă refer la structurarea acestui complex opus, Sonata a 2-a în la major de Brahms, fie la Capriciul în formă de vals, de Ysaye, trasat cu uimitoare eleganţă. In realizarea sa, marele opus clasic beethovenian, Concertul pentru vioară şi orchestră, se arată a fi, deocamdată, lipsit de stabilitatea, de aprofundarea utile unei mature comunicări. Anul trecut, la Moskova, a câştigat laurii Concursului Ceaikovski destinat celor mai tineri muzicieni. De această dată, la Bucureşti, publicul l-a ovaţionat cu enormă simpatie.

Pe locul al 3-lea a fost clasat violonistul Erzhan Kulibaev din Kazahstan, un artist ce parcurge actualmente etapa unei maturizări artistice importante. In realizarea domniei sale, Concertul de Ceaikovski a dispus de o emoţionantă fluenţă, de o stabilitate a actului violonistic ce susţine acest mare opus romantic.

Este de apreciat atenţia cu care membrii Filarmonicii bucureştene, de asemenea entuziastul dirijorul german Christopu Poppen, artist eficient de o muzicalitate antrenantă, a însoţit evoluţia laureaţilor finalei. Despre conpetiţia tinerilor pianişti… cu un alt prilej.

Tot la Atheneul Român, concertele laureaţiilor ediţiilor anteriaore ale competiţiei au fost realmente captivante. Un program de exemplară ţinută intelectuală-artistică a propus violonistul Ştefan Tarara în compania pianistei Laura Tarara, program dedicat muzicii secolului trecut. Au fost cuprinse, spre exemplu, în extremele acestui mare moment cameral, mişcarea în formă de Ciaccona, de Bela Bartok, opus magistral al maturităţii târzii a compozitorului, şi – pe de altă parte - prima sonată enesciană, lucrare de adolescenţă a artistului, prezentată de cei doi muzicieni performeri cu sensul unei uimitoare, a unei antrenante prospeţimi a comunicării. Vigoare antrenantă privind susţinerea construcţiei primei Sonate de Serghei Prokofiev, supleţe sonoră şi imaginaţie privind creionarea miniaturilor Suitei opus 6 de Benjamin Britten, sunt aspecte ce întregesc portretul artistic al lui Ştefan Tarara (foto dreapta). La cererea insistentă a publicului, cu sens de adâncă închinare adusă peronalităţii enesciene, Ştefan Tarara a oferit celebra Sonată în re minor pentru vioară solo de Eugène Ysaye, marele violonist şi compozitor belgian; cu aproape un secol în urmă lucrarea fusese dedicată lui George Enescu.

Revenind la datele actualei ediţii a Concursului enescian, cred că organizatorii au obligaţia a reflecta asupra completării echitabile a juriilor; iar aceasta de vreme ce mai bine de o treime dintre concurenţi provin din zona georgrafică, din zona de cultură a Orientului îndepărtat sau a Asiei centrale, zone în care fiinţează actualmente importante instituţii ale învăţământului muzical artistic.