Milionul de la Cultură

Ministrul Culturii, dl Daniel Barbu, ar trebui premiat în cadrul vreunei campanii de genul “săptămâna economisirii” şi dat ca exemplu pe ramură. Tocmai a anunţat cum va economisi un milion de euro din bugetul ministerului: printr-o măsură inspirată de “centralismul democratic” de pe vremuri.

Un proiect de hotărâre guvernamentală vrea să aducă Teatrul de Operetă “Ion Dacian”, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Ansamblul “Tinerimea Română” şi Teatrul “Oleg Danovschi” din Constanţa în subordinea Operei Române. Îmi închipui că proiectul a fost scris la iuţeală de “aparatul” ministerial şi bănuiesc – am motivele mele – că dl ministru nici nu ştia exact care e statutul acestor instituţii, crezând că sunt nişte ONG-uri. Dar dl ministru a găsit iute o motivaţie care să dea bine în peisaj:  "Instituţiile vor rămâne cu aceeaşi denumire pe care o au astăzi, doar managementul se schimbă. Deci, în loc să avem patru birouri juridice, patru birouri de resurse umane, patru birouri de finanţe-contabilitate, vom avea unul singur din fiecare". Şi, uite-aşa, dintr-un condei, se economiseşte ditamai milionul de euro pe an. Vă daţi seama? În cinci sute de ani de-aici încolo, Statul va economisi cinci sute de milioane şi va putea, în sfârşit, să repună Oltchim în funcţiune la întreaga sa capacitate. Iar în două mii de ani, va strânge cele două miliarde necesare pentru a plăti despăgubirile pe care cică le-ar cere Roşia Montană Gold Corporation dacă se hotărăşte să dea Statul român în judecată. Care va să zică, economia făcută de dl Barbu rezolvă nişte probleme serioase. Sigur, o să dureze un pic – cam cât de la Burebista până la noi – dar important e că se rezolvă.

Apoi, dl ministru recurge şi la alte motive pentru a explica de ce se desfiinţează prin centralizare aceste instituţii. Întâi, publicul: “Prezenţa lor într-o instituţie mai mare, mai puternică, le va deschide către un public mai larg decât cel de care au beneficiat până acum". Parcă şi văd stadioanele pline de iubitori de dans contemporan ori muzică corală, în cadrul Festivalului Naţional “Cântarea Liberală a României”. Apoi – se putea fără? – “modelul european”: “Este sistemul tipic în Germania şi Austria, unde operele, baletul şi teatrele sunt în 95% din cazuri în aceeaşi administrare”. Care opere, balete şi teatre? Toate?

De fapt, dincolo de frazele spuse cu lejeritate de dl ministru, această măsură este o centralizare făcută la repezeală, fără să aibă la bază vreun studiu de impact ori vreo argumentaţie serioasă. Cuvântul “management” nici nu are ce căuta aici, căci a aduce trei instituţii mici şi flexibile, cu o anumită autonomie de mişcare, în subordinea alteia mai mari e anti-management: înseamnă să le introduci într-un sistem mai complicat de aprobări, scheme, şedinţe şi birocraţie instituţională, care le va omorî tocmai avantajul flexibilităţii. E primul pas către desfiinţare. În Germania şi Austria – atenţie: state federale! – nu există de fapt un “sistem tipic” (sau nu aşa cum îl presupune dl ministru), ci foarte multă flexibilitate instituţională şi, mai ales, coerenţă legislativă. În administrarea culturii şi a patrimoniului, competenţele se împart între ministerul Federal al Culturii şi land-uri, autorităţile locale având şi ele un anumit rol. E mai complicat. Dar şi mai eficient. N-are niciun sens să ne comparăm cu asemenea ţări invocându-le drept modele, atâta timp cât în România, de două decenii, ministerul Culturii n-a fost în stare să elaboreze politici culturale pe termen lung, nici să facă o adevărată reformă în domeniu, ci doar să cârpească de pe o zi pe alta. Dl Daniel Barbu se înscrie în această serie: improvizează centralizări pe care, eventual, le va descentraliza vreun viitor ministru.

Dacă tot e liberal şi vrea să facă o reformă (pentru că, într-adevăr, e nevoie de o reformă consistentă în domeniul culturii), dl ministru ar fi trebuit să pornească, eventual, de la un lucru mai simplu: să le explice, bunăoară, colegilor săi politicieni şi demnitari că nu-i frumos să se poarte ca nişte pomanagii, ar face bine să-şi plătească biletele la Festivalul Enescu. Dl Ioan Holender, directorul Festivalului, a spus că s-au acordat 400 de bilete de protocol pentru demnitari. Dacă ar fi plătit, nu s-ar fi compensat milionul de euro pe care vrea să-l economisească dl ministru. Dar bunul-simţ şi respectul pentru artă ar fi avut de câştigat.