Misterul vieţii şi dispariţiei marelui grafician Nicu Russu

Cititorii care au în jur de 50 de ani şi citeau revista „Cutezătorii”, la începutul anilor 70, îşi amintesc cu siguranţă  de grafismul original dar şi de scenariile exotice  al unor benzi desenate cu nume incitante precum  Diamantele Negre, Megalozoon, Omul Radar, Dunărea fierbinte…

Iar colecţionarii de BD  păstrează şi astăzi în bibliotecile lor, cu sfinţenie, extraordinarele albume Neamul Şoimăreştilor, Căpitan la 15 ani, Cincizeci de bătrâne,  Tarzan…

Toate acestea au fost desenate de Nicu Russu.

Graficianul a debutat vijelios în ianuarie 1970. Ca un adevărat  workaholic, publica  săptămânal câte o planşă de benzi desenate şi lunar coperţi şi ilustraţii de carte şi reviste. El se face imediat  remarcat de cititori, deoarece are un stil grafic original, puternic, bine conturat încă de la început, bazat pe haşuri la benzile desenate în alb-negru şi pe o feerie de culori la coperţi şi ilustraţii

Între 1970-1975 Nicu Russu a ilustrat  12 volume de poezie, proză scurtă sau romane, semnate de Victor Tulbure,  Ion Arama, Emil Vasiliad, Stefan Tita, Niculae Crânguleanu sau  Călin Gruia (cele mai multe). Dar cartea care ne-a marcat în epocă, două generaţii de cititori (a avut două ediţii, în 1971 şi 1980) este minunatul volum  Haiavatha, căpetenia Pieilor Roşii, „după legendele Pieilor Roşii culese de H.W.Longfellow”. Aici Nicu Russu a dat  măsura talentului său, ilustrând volumul cu numeroase desene expresive, atât în alb negru cât şi în culori.

În aceeaşi perioadă,  Nicu Russu a semnat cinci din cele zece  albume de benzi desenate  publicate în colecţia tematică (de altfel, singura din vremea socialismului) a editurii Stadion:

• Neamul Şoimăreştilor, după romanul lui Mihail Savoveanu,
• Cincizeci de bătrâne, după nuvela lui Ernest Hemingway,
• Un Căpitan de 15 ani, după romanul lui Jules Verne,
• Tarzan, două volume, după Edgar Rice Bourroughs.

Albumele aveau câte 32 de pagini, fiind tipărite în alb negru şi cu inserţii de culoare, cu excepţia celor două volume din Tarzan, care au apărut în întregime în culori (minunat pictate de Nicu Russu).

În colecţia respectivă au mai fost publicate benzi desenate de Puiu Manu, Sandu Florea şi D.D. Iormeanu, dar ea a început şi s-a încheiat cu câte un album desenat de Nicu Russu.

In fine, tot în acei ani, graficianul a mai semnat desenele la cinci benzi desenate apărute în serial, în ritm de o planşă pe număr, în revista Cutezătorii:

 - Diamantele Negre, scenariu  Aurel Weiss,

 - Megalozoon, scenariu  Vasile Manuceanu,

 - Omul radar, scenariu  Horia Aramă,         

- Dunărea fierbinte, scenariu Ion Aramă,     

- Acţiunea „V”, scenariu Mihai Stoian. 

Ultima dintre aceste BD s-a încheiat brusc în iunie 1975: desenatorul Nicu Russu murise (se pare că s-a sinucis)

Fiind colaborator extern al publicaţiilor respective, niciunul dintre autorii de BD din acea perioadă nu-şi aminteşte (decât foarte vag) de el. Toţi scriitorii cu care a conlucrat s-au stins din viaţă în anii 90. Din această cauză nu am găsit pe nimeni să ne spună povestea tragică a vieţii acestui mare artist (inclusiv motivul sinuciderii), care va rămâne un mister pentru fanii săi.

Nicu Russu a fost o cometă în mica lume a benzii desenate româneşti. A apărut de nu se ştie unde în ianuarie 1970, a publicat frenetic vreme de 5 ani şi jumătate şi a dispărut pe neştiute în iunie 1975, lăsându-i neconsolaţi pe  micii cititori de atunci ai  poveştilor desenate de el.

Notă. După monografiile de autor Livia Rusz, Puiu Manu, Burschi, Sandu Florea, lucrez în prezent la o carte despre Nicu Russu, care să păstreze memoria măcar a operei grafice a acestui mare grafician, dacă nu şi a scurtei sale vieţi. Totuşi, fac apel - şi pe această cale -  la persoanele care l-au cunoscut, prieteni, rude, dacă doresc să contribuie la salvgardarea memoriei sale, să se manifeste la adresa: bdargonaut@yahoo.com. Le mulţumesc anticipat.