Arte

articolul urmator

Mitul „Reconstituirea“, după 50 de ani

6
7 Jul 2020 21:59:20
Mihai Fulger
Vladimir Găitan în „Reconstituirea” de Lucian Pintilie (foto: tiff.ro)
Vladimir Găitan în „Reconstituirea” de Lucian Pintilie (foto: tiff.ro)

Pe 5 ianuarie 1970, la cinematograful bucureştean „Luceafărul” au avut loc primele proiecţii cu filmul „Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie, o adaptare după nuvela omonimă de Horia Pătraşcu (care semna şi scenariul, alături de regizor).

Cinematografele bucureştene de premieră erau, în epocă, „Patria” (fostul „Aro”, cea mai mare sală de cinema din Capitală) şi „Scala” (de pe aceeaşi arteră centrală, Bulevardul Gheorghe Magheru). Se poate spune, aşadar, că „Reconstituirea” a intrat în difuzare pe uşa din dos a cinematografiei româneşti. Mai mult, Horia Pătraşcu îşi amintea, într-un interviu din 2014, că filmul a avut parte de „o premieră fără afiş, era scris pe o hârtie, eu eram trecut Petraşcu, Pintilie parcă Ion Pintilie...”

Preluând titlul unui film din aceeaşi perioadă al lui Andrei Blaier, am putea spune că „apoi s-a născut legenda”. Pentru că, aşa cum observa Eugenia Vodă la începutul anilor ’90, „«Reconstituirea» e un mit. Aşa a fost, încă de la apariţie, şi aşa a continuat să rămână, vreme de 20 de ani”. Un fapt ce nu poate fi contestat nici azi, după alte trei decenii.

Greu de contestat este şi valoarea artistică a filmului lui Pintilie: pentru critica autohtonă, „Reconstituirea” ocupă o poziţie fruntaşă printre capodoperele cinematografului românesc. Drept dovadă, în 2008, atunci când Asociaţia Criticilor de Film din cadrul Uniunii Cineaştilor din România a desemnat, prin voturile exprimate de 40 de critici, „cele mai bune zece filme româneşti ale tuturor timpurilor”, „Reconstituirea” s-a plasat pe primul loc.

Însă la umbra mitului „Reconstituirea” au crescut, aşa cum se întâmplă de obicei cu miturile, numeroase exagerări şi neadevăruri, răspândite nu doar de comentatori circumstanţiali, ci şi de intelectuali veritabili. Cel mai bun exemplu, în acest sens, îl constituie subiectul interzicerii filmului.

Înainte de toate, chiar dacă, aşa cum spuneam, nu a fost lansat într-una dintre cele două săli bucureştene consacrate pentru premiere, „Reconstituirea” nici nu a fost prezentat într-un cinematograf mărginaş al oraşului. „Luceafărul” (actualul „Cinema Pro”), singura sală de cinema construită, în anii ’60, în inima Capitalei (mai precis, la o aruncătură de băţ de „kilometrul zero” al metropolei), era, cu cele 800 de locuri ale sale, şi unul dintre cele mai mari cinematografe bucureştene.

Cât a rulat filmul la „Luceafărul”? Dacă o credem pe Eugenia Vodă, „Reconstituirea” a fost scos de pe ecranele româneşti „în foarte scurt timp – cam într-o lună de zile”. În 2010, Rodica Palade mergea şi mai departe, afirmând că filmul „este scos din cinematografe, după trei zile de vizionare, şi pus la index, până după 1990”. Anul trecut, şi Bedros Horasangian se declara unul dintre fericiţii spectatori „care au apucat să vadă filmul la Cinematograful Luceafărul, înainte de a fi interzis după doar trei zile de proiecţie”. Iar asemenea afirmaţii pot fi găsite la mulţi alţi comentatori.

Şi totuşi, potrivit sursei oficiale pentru statistici de box-office din epocă, publicaţia „Anul cinematografic”, în cursul anului 1970 „Reconstituirea” a adunat 454.263 de intrări. Încercaţi să calculaţi în câte zile, chiar şi cu câte şase proiecţii cu casa închisă pe zi, s-ar fi putut vinde un număr apropiat de bilete la cinematograful „Luceafărul”.

În „Enciclopedia cenzurii din România”, Dinu-Ioan Nicula nota că, de fapt, „Reconstituirea” a fost difuzat la „Luceafărul” timp de aproape două luni, de pe 5 ianuarie până pe 1 martie 1970. Şi Horia Pătraşcu afirma: „Filmul a rulat opt săptămâni, două luni în cap, la un singur cinematograf, cu bătăi la intrare...”

Dacă la Bucureşti, potrivit surselor citate, „Reconstituirea” nu a fost proiectat în 1970 decât la „Luceafărul”, filmul a ajuns şi în cinematografele din provincie. În ţară, însă, a avut şi mai puţin noroc, potrivit lui Pătraşcu: „Rula, să zicem, o zi la Craiova, a doua zi, când începea să se adune lumea, era scos. Şi aşa a fost difuzat în câteva oraşe, după care a fost scos definitiv de pe ecrane, fiind relansat după aşa-zisa revoluţie”. Mai precis, în 1991, când filmul a adunat, după calculele lui Tudor Caranfil, mai puţin de 10.000 de intrări în Bucureşti.

Chiar şi interzicerea difuzării naţionale a „Reconstituirii” după 1970 ridică semne de întrebare, atât timp cât, de pildă, acelaşi Caranfil, polemizând cu Valentin Silvestru, declara în 1991: „am «dezgropat» filmul din arhive încă în 1983 prezentându-l în centrul Capitalei, la sala Dalles şi – culmea! – fără să întâmpin vreo rezistenţă din partea autorităţilor”.

Cât se va mai vorbi despre istoria cinematografului românesc, se va vorbi, fără îndoială, şi despre „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Tot ce-mi doresc este ca cei care se vor pronunţa asupra destinului acestui film legendar să o facă pe baza unor informaţii documentate, şi nu a unor zvonuri neverificabile.

Surse bibliografice:

  • „Anul cinematografic 1970”, Arhiva Naţională de Filme, Bucureşti, 1971
  • „Cele mai bune 10 filme româneşti ale tuturor timpurilor: stabilite prin votul a 40 de critici”, coord. Cristina Corciovescu şi Magda Mihăilescu, Editura Polirom, Iaşi, colecţia „Cinema”, 2010
  • Tudor Caranfil – „Cazul «Reconstituirea» şi «mea culpa»!”, în suplimentul „Libertatea”, 16 martie 1991
  • Tudor Caranfil – „Dreptul la replică: Cu cine şi în ce termeni polemizează dl. Silvestru”, în suplimentul „Libertatea”, 12 iunie 1991
  • Bedros Horasangian – „Reconstituirea”, în „Observator cultural”, nr. 987 (20 septembrie 2019)
  • Dinu-Ioan Nicula – însemnare despre „Reconstituirea” (pentru data de 5 ianuarie 1970), în „Enciclopedia cenzurii din România”, vol. II (1946-2018), coord. Marian Petcu, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 2019
  • Rodica Palade – „Iliescu, mai bolşevic decât Ceauşescu”, în „Revista 22”, 16 februarie 2010
  • Horia Pătraşcu – „Culisele «Reconstituirii»”, interviu de Ioan-Pavel Azap, în „Film”, nr. 1 / 2014
  • Mihaela Pelteacu, Laurenţiu Damian – „Sala de cinema / The Movie Theatre”, Pro Cultura, Bucureşti, 2018
  • Eugenia Vodă – „Bătălia «Reconstituirii»”, în „Cinema şi nimic altceva: Un deceniu de film românesc”, Editura Fundaţiei România literară, 1995

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

ovidiu preda
8.07.2020, 16:43:52

o mizerie de film, o valoare pentru 'telectualii nostri, in schimb inexistent pentru cei de afara

-3 (3 voturi)
Ghita Bizonu'
8.07.2020, 20:40:50

Mitu cu minciunica se tine !!!! Si zi asa pe usa din dos? Stii cumva ce "firma" avea Luceafarul ? "Filme de public" ! Politiste, comedii ! Cand nu stiai ce film sa vezi te duceai la Luceafarul! Uneori ignorai afisul .. habar nu aveai la ce film palteai biletul - era Luceafarul! Deci ori cu haz si voie buna ori impuscaturi o mie!!!! Asa ca se merita sa intri! Dar.. in anii aia am luat 2 plase mari : Reconstituirea un film .. care s-a sfatsit inainte sa inceapa !!!! Nexam actiune , doar un caraliu cam nashpa fara umorul Brigazii Diverse , un garsan idiot si 2 golanasi pusi sa isi dea in bot! PLICTISEALA!!! Ma rog se putea si mai rau " marele Semn Albastru. Unguresc. Un film fara film. Si uite asa si-a pierdut Luceafarul bunul renume: daca e la Luceafarul e MISTO! Daca tin bine minte .. filmele de "arta" erau la Central. Asa ca noi puistii ocoleam cu mare grija Centralul! Da filmu asta .. Reconstituirea a fost tinut peste 1 luna la Luceafarul. Desi aveam retineri, dupa vreo 3 saptamani mi-am zis ca totusi, hei! Luceafarul!!! Ptiu! Si bun cica nu ma pricep la filme.. bune. Bun. Sunt dispus sa revad cam orice film de Antonioni, ctaeva de a lui Felini, Passoloni, Lelouche , Zeffireli, da Reconstituireaa NUUUUU!!! Si asta nu e zvon! Nedocumentat! Ba foarte documentat ! Am chiulit de la vreo 2 ore ca sa ma plictisesc mai rau decat daca as fi ramas la ore!!! (eram la liceu)

-2 (2 voturi)
Constantine Constantine
15.07.2020, 14:14:57

Filmul a capatat valoare dupa ce a fost scos de pe ecrane.Doar ca premiera nu a fost la Luceafarul, filmul a fost pus pe ecrane la sfirsitul lui 68 , a fost scos si din nou bagat in 69 dupa gripa asiatica. Stiu sigur pentru ca la o luna dupa ce am iesit din spital (operatie apendicita) de la Caritas am primit o invitatie (sau cred ca era un abonament) de la fiul unui tip care era director la ANF, care se rasturnase cu barca pe Floresca si era gata sa se inece.Cartela era pentru cinema Union unde tocmai se mutase Cinemateca. Nu stiam ce film rula la ora 19 si am ramas surprins sa vad Reconstituirea.Daca erau 30 de spectatori in sala.La un moment dat am ramas blocat deoarece filmul trata un subiect care in anii 50 era la ordinea zilei.Adica Militia si Procuratura faceau reconstituirea unui caz in care infractorul era lasat sa "scape" dupa care era impuscat cu singe rece.Cred ca asta e si motivul pentru care nu a avut continuitate, amintea de cea mai neagra perioada din viata romanilor, anii 50. Cum filmul avansa greu si doar aparitiile Ilenei Popovici il mai scotea din anonimat, am parasit sala in care ramasesera doar citiva spectatori, alegind braseria blocului turn unde se putea bea cel mai grozav caffe frape din Bucuresti.Apoi am vazut afisul cu filmul la Luceafarul in 70 unde a rulat cam o luna pina a disparut definitiv. Dar rula cam o zi da , una nu! Te duceai sa vezi ceva si dadeai peste Reconstituirea. Mai tirziu Mihaita mi-a spus ca filmarile s-au facut Valea Prahovei la Sinaia si ca filmul nu a avut niciodata premiera Nu i-am spus ca am iesit de la film ca sa nu-l supar ca, era debutul lui artistic. Filmul era de neinteles si de cei din PCR care au hotarit sa-l scoata ca sa nu-l supere pe Ceausescu.Iar asta le-a zis: daca filmul face bani, sa ramina pe ecrane, daca nu sa-l scoata. Azi Reconstituirea are alte valente fiind o marturie a modului in care actiona Militia acelor vremuri. Totusi, sa spui ca e cel mai bun film romanesc, e cam mult, desi debutantii de atunci s-au intrecut pe sine.

-1 (1 vot)
grigore somoila
17.07.2020, 22:12:03

Oameni buni(DES)onorata Redactie!Terminti dracului cu reclamele astea!Nu poti citi un arrtiol ca dau peste tine cinci reclame si blocheza pagina O porcarie!

+2 (2 voturi)
ovi dae
18.07.2020, 17:21:41

filmul asta e un jeg. o cangrena mintala tipica celei instalate de dictatura proletariatului in romania. un limbaj de lemn pe film. " Greu de contestat este şi valoarea artistică a filmului lui Pintilie: pentru critica autohtonă, „Reconstituirea” ocupă o poziţie fruntaşă printre capodoperele cinematografului românesc" e o gluma desigur. daca astia sint critici pe care ii aveti...mergeti in masa la doctor. un fel de gazeta de perete televizata. fereasca Dumnezeu sa te afli intr-o tara in care asa un film e vazut ca o capodopera de arta.

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (6)