Când nu suntem într-unul din cele câteva interioare
somptuoase, camera integrează acelaşi peisaj hibernal - curtea conacului. Într-una
din aceste rare ocazii, curtea e invadată de o turmă de oi, ceea ce poate că
prefigurează un eveniment violent care are loc undeva pe la mijlocul filmului,
poate că nu.
În măsura în care putem vorbi despre un midpoint, acel
midpoint însuşi poate că e un flashforward, poate că nu (iar dacă
dă filmului o nouă direcţie, acea nouă direcţie se face simţită doar la nivelul
receptării). Toţi stăpânii filmului sunt executaţi prin împuşcare într-una din
camerele conacului, după care îi vedem din nou, ca mai devreme, vorbind,
argumentând, contrazicându-se. Drept urmare, ne aşteptăm ca, la un moment dat,
să aflăm ce s-a întâmplat după execuţie, eventual să ni se comunice (dar asta
doar dacă nu suntem familiarizaţi cu creaţiile anterioare ale lui Cristi Puiu) motivul
pentru care execuţia a avut loc. E o aşteptare care nu ajunge să fie
satisfăcută. În schimb, personajele mitraliază în continuare, cu un ritm al
rostirii care parcă e dictat de un metronom, idei despre rolul pe care ar
trebui să-l îndeplinească armata în societate, Diavol şi Dumnezeu, acţiune şi
inacţiune. Dacă e despre ceva, “Malmkrog”, prezentat în cadrul secţiunii In Focus a Festivalului de film de la Sarajevo 2020, e despre aceste
(multe) cuvinte şi nimic altceva.
Puiu îşi construieşte filmul cu excitaţia maliţioasă a unui
copil care desenează un univers labirintin, şterge cu radiera, aleatoriu, trei
sferturi din schiţă, apoi jubilează, dacă nu cumva trage concluzia că îţi
lipseşte anvergura intelectuală necesară, când constată că te pierzi sau în
orice caz nu te strecori prin hăţişul de pilde, argumente, silogisme şi sofisme,
cu aceeaşi abilitate ca el. Dar această junglă e una în legătură cu care el
însuşi ne avertizează că trebuie să o parcurgem de mai multe ori, dacă vrem să
îi sesizăm toate nuanţele, altfel spus, să ştim unde a căzut fiecare frunză.
Aşa că poate cel mai potrivit ar fi să tăiem cu maceta
prin jucăria lui narcisică, uitându-ne acolo unde Puiu nu vrea să ne uităm. În
filmul lui, al cărui loc e într-un muzeu de artă, mai degrabă decât într-o sală
de cinema, clinchetul tacâmurilor, foşnetele şi târşâitul, texturile
obiectelor, chipurile personajelor sau baletul lent pe care îl descriu acestea,
când taie diagonale prin cele câteva camere ale filmului, sunt un spectacol neîndoielnic
solicitant, dar mai ofertant, măcar din punct de vedere senzorial, decât încadraturile
lui Puiu, mai puţin inspirate decât odinioară, sau şuvoiul de dialoguri cu temă
filosofică şi/sau religioasă. Acestea oferă o stimulare intelectuală firavă
(lupta are loc de fiecare dată cu mănuşi, iar loviturile se trimit cu o
lentoare teribilă) şi de scurtă durată - “Malmkrog” funcţionează
doar până când constatăm că aceste adormitoare discuţii se acumulează şi atât,
creând un peisaj mai mare, dar la fel de ceţos.
Orgoliul a ajuns în sfârşit să cântărească mai mult decât
talentul, în cazul lui Cristi Puiu. Filmul lui s-ar dori ermetic, dar e mai
degrabă o dambla, având greutatea unei coji de nucă, la fel de entuziasmantă ca
un nap.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
8 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Comentariu considerat abuziv.
201 minute de ucigatoare plictiseala.
Operele artistice sunt intelese de fiecare potrivit nivelului sau . Pe vremuri , am vizionat filmul romanesc „Glisando”.... caruia i se facuse multa reclama la Europa Libera . Pe vremea aceea , anii 80 , tanar , sub 30 de ani . eram anticomunist , antirus .... pro occidental , american ... destul de fanatic . Eram vre 30 in sala . Pe parcurs unii au plecat . La sfarsitul filmului eram in sala vreo 10 ... din care vreo 5-6 dormeau . I-a trezit plasatoarea . N-am inteles nimic din mult laudatul film . Nu era pentru mine . Probabil la fel este si cu acest film . Nu am competenta de a ma pronunta . La fel ca si multi altii . Oamenii se impart in 4 categorii : cei ce stiu ca stiu .... cei ce stiu ca nu stiu ... cei ce nu stiu ca stiu .... cei ce nu stiu ca nu stiu . Categoria celor care nu stiu ca nu stiu sunt dea dreptul ..... periculosi In Biblie se zice : „ sa nu arunci margaritare la porci ”
Comentariu considerat abuziv.
Operele artistice sunt intelese de fiecare potrivit nivelului sau . De cele mai multe ori .... parerea pe care si-o exprima un om despre un lucru .... spune mai multe despre el insusi , decat despre lucru respectiv .
Vezi toate comentariile (8)