Arte

articolul anterior articolul urmator

Nicolae Manolescu: „Mi se atribuie o influenţă pe care nu o am la ICR“

4
30 Jun 2013 18:17:11
Autor: Simona Chiţan
Nicolae Manolescu este ambasador al României la UNESCO din 2006   FOTO: Marian Iliescu
Nicolae Manolescu este ambasador al României la UNESCO din 2006   FOTO: Marian Iliescu

Ambasadorul României la UNESCO, criticul Nicolae Manolescu, spune că nu l-a recomandat pe Lilian Zamfiroiu, fostul său adjunct de la Paris, în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR), şi că nu este "avocatul lui".

Numirea lui Lilian Zamfiroiu la şefia Institutului Cultural Român (ICR) în locul lui Andrei Marga a fost  constestată de criticul literar Alex Ştefănescu şi de diplomatul Teodor Baconschi. Preşedintele Uniunii Scriitorilor (USR) şi ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu, spune că, de fapt, prin aceste luări de poziţie se plătesc nişte poliţie. El afirmă că, deşi nu este avocatul lui Lilian Zamfiroiu, acesta este un foarte bun manager şi profesionist.

"Adevărul": Alex Ştefănescu spunea că „Lilian Zamfiroiu nu există ca om de cultură”.

Nicolae Manolescu: E o afirmaţie complet gratuită. Lilian Zamfiroiu este diplomat de carieră. Are un doctorat care porneşte de la nişte documente diplomatice româno-italiene din perioada mussoliniană, pe care le-a descoperit în arhiva Vaticanului. Alex Ştefănescu îi aplică criteriul cultural al unui literat. Lilian Zamfiroiu nu este literat ca Alex Ştefănescu sau ca mine, el este diplomat, şi-a făcut doctoratul publicând şi comentând documente diplomatice inedite.

Alex Ştefănescu îl admiră în schimb pe domnul Baconschi, care este diplomat de carieră şi nu literat. După ce criteriu apreciem că e vorba de un om de cultură sau nu? Şi, apoi, într-o funcţie precum aceea de preşedinte al ICR, eu cred că nu trebuie neapărat un om de cultură în sensul lui Alex Ştefănescu (care se autopropune cu graţia bineştiută!), ci un om care să ştie cum se conduce o instituţie. Şi lucrul acesta îl ştie mai bine Lilian Zamfiroiu decât Alex Ştefănescu..

L-aţi susţinut din umbră pe Lilian Zamfiroiu în toată această perioadă, aşa cum aţi fost acuzat?

Nu l-am susţinut, cu atât mai puţin din umbră., nici măcar nu l-am recomandat. N-am ştiut că i se propune funcţia de preşedinte al ICR decât după ce a fost chemat la Bucureşti. Când m-aţi întrebat ce fel de om este, vă amintiţi, n-am vrut să fac nici o declaraţie, solicitarea fiind anterioară audierii din Senat. Nu voiam să influenţez în niciun fel lucrurile. Dar de aici şi până la a-şi închipui cineva că eu am putut determina Senatul să-l voteze pe Lilian Zamfiroiu la preşedinţia ICR, mi se pare o distanţă cam mare. Nici acum n-aş fi intervenit, dacă n-aţi fi publicat interviul cu Alex Ştefănescu.

De ce tocmai cu el care nu-l cunoaşte pe Lilian Zamfiroiu şi nici de activitatea lui nu are idee. Pentru mine, Alex Ştefănescu a devenit în timpul din urmă un caz: se amestecă în toate, vorbeşte despre toate. De unde ştie el, de pildă, că Lilian Zamfiroiu nu e bun manager? Sunt absolut uimit de tipul ăsta de afirmaţii necontrolate, nebazate pe nimic, dar care îi pot face mult rău unui om. Nu sunt avocatul lui Lilian Zamfiroiu. El va face declaraţiile necesare după 10 iulie, când îşi va prelua oficial mandatul. Aveţi puţintică răbdare! .

Totuşi, aveţi încredere în Lilian Zamfiroiu.

Am toată încrederea în Lilian Zamfiroiu, pe care îl cunosc bine. Nu uitaţi că am lucrat împreună la UNESCO timp de aproape şapte ani. Sunt uimit de uşurinţa cu care îl bănuiesc unii că n-are program. De unde deduc ei lucrul acesta? Mai grav e când oameni care îl cunosc şi mă cunosc se trezesc spunând că n-am făcut nimic la UNESCO. Ce pot să vă spun este că Lilian Zamfiroiu nu s-a repezit să facă declaraţii, a studiat legea şi organigrama ICR, s-a documentat, cu alte cuvinte înainte de a-şi da drumul la gură, cum fac atâţia.

Aţi fost acuzat că dumneavoastră vreţi să controlaţi totul de la Paris.

E o prostie. Mi se atribuie o putere de influenţă pe care nu am avut-o şi n-o am. Mai mult: nici nu doresc s-o am. Repet: nu am avut un rol direct, nu l-am propus pe Lilian Zamfiroiu la preşedinţia ICR, habar n-aveam de ce e chemat la Bucureşti. Alex Ştefănescu bănuieşte că Lilian Zamfiroiu a fost numit ca urmare a recomandării mele. Ar trebui să dea dovadă de mai multă prudenţă, ştiind el mai bine decât oricine că n-am obiceiul să recomand oameni în care n-am încredere: aproape toate funcţiile lui Alex Ştefănescu la diverse publicaţii dinainte de 1989, începând cu „Tomis” de la Constanţa şi terminând cu „România liberă” şi cu „Scânteia Tineretului”, au fost urmarea recomandărilor mele. N-aş vrea să merg atât de departe, încât să spun că regret, după atâţia ani, că l-am recomandat. Aş avea o bună scuză: abia în anii din urmă am constatat că Alex Ştefănescu n-are caracter.

Are deja Lilian Zamfiroiu un program legat de ICR?.

Vă va spune el însuşi ce program are. Până atunci, sper să nu fie prea surprins remarcând că toată lumea îşi dă cu părerea înainte de a-l asculta. Aşa e la noi. Iată că şi un scriitor şi un om politic serios ca Radu F.Alexandru se arată convins că Lilian Zamfiroiu n-are niciun program. De unde ştie el că n-are? Ce păsărică i-o fi cântat la ureche?

Consideraţi că domnul Zamfiroiu va putea face faţă provocărilor de la şefia ICR?

Lilian Zamfiroiu este un om cu experienţă şi ştie exact cum trebuie un conducător de instituţie să se mişte într-un cadru perfect legal. Ce s-a întâmplat rău la ICR o dată cu venirea lui Andrei Marga a fost faptul că nu s-a respectat în niciun fel legalitatea. S-au făcut concursuri care nu s-au ţinut cum se cuvine, au fost destituiţi şi numiţi alandala oameni, fără să ţină seama de nici un principiu. În acest moment este un mare pericol ca persoanele destituit fără motiv să dea în judecată ICR şi să obţină sume importante de bani ca despăgubire. Lilian Zamfiroiu ştie toate acestea. El a lucrat în MAE şi ştie că atunci când ai relaţii, mai ales când e vorba de instituţii bugetare, orice faci greşit se plăteşte foarte scump.

Va vedea organigrama, va înţelege ce s-a întâmplat. Aceastea sunt chestiuni de natură practică, tehnică sau legală, nicidecum de natură culturală. Institutul trebuie pus în mişcare, pentru că în momentul de faţă, toate lucrurile sunt la pământ. Lilian Zamfiroiu este pus în faţa unei situaţii extrem de complexe. Pentru ce are el de făcut, mi se pare perfect pregătit.

Spuneaţi că, totuşi, vicepreşedinţii ar trebui să fie oameni de cultură.

Lilian Zamfiroiu va trebui să se ocupe, mai ales în primele luni, de administraţie şi, de aceea, alături de el ar fi bine să existe doi vicepreşedinţi, oameni de cultură, pentru susţinerea programelor. Nu ştiu cine vor fi cei doi vicepreşedinţi.

Cum vă raportaţi faţă de preşedinţia lui Horia-Roman Patapievici? Vor continua proiectele începute de fosta conducere şi îngheţate sub preşedinţia lui Marga?

Din câte am înţeles, Lilian Zamfiroiu a avut o întâlnire cu directorii generali şi principala temă a spuselor lui a fost continuitatea. El a spus aproximativ următoarele: „Nu am venit aici să dau pe nimeni afară, să tai capete, nu am venit să schimb cu orice preţ, ci să continui.”. A doua temă a fost: „Vă rog foarte mult să mă urmaţi în ideea că cei care ne-au precedat merită respectul nostru. Au fost oameni de cultură, indiferent de ce au făcut ei, bune sau rele, indiferent de câte lucruri vor trebui corectate. Trebuie să îi respectăm, pentru că, de la Buzura la Patapievici şi la Marga, este vorba de personalităţi culturale binecunoscut în ţara asta, pe care eu, personal, le respect.” Mi se pare un început foarte bun.

Am spus-o de mai multe ori: avem obiceiul prost ca, atunci când ajungem într-o funcţie înaltă, să spunem că înainte de noi nu a fost nimic, să vrem să reparăm tot, să arătăm cu degetul: „Uite ce au făcut cei de dinainte! Au băgat banii în buzunar, au încălcat legea”.

Este, nu pentru prima dată, dar, în orice caz foarte rar, când un om vine şi spune clar că le datorăm respect celor care au muncit înaintea noastră şi dorim să continuăm ce au făcut ei mai bine. Mie mi se pare un mesaj esenţial, un mesaj care apelează, într-un fel, la ce a mai rămas bun în noi când vine vorba de funcţii înalte.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce a fost bun şi ce a fost greşit sub administraţia Patapievici?

Nu vreau să intru în amănunte, pentru că nu ştiu destule. Eu am fost în board-ul institutului în perioada Buzura. M-am retras în momentul în care Patapievici a venit – cum a venit! - în locul lui Buzura. M-am retras, am făcut publică o scrisoare în care spuneam că nu accept felul în care s-a făcut trecerea şi că mă retrag. Am revenit în board ca reprezentant al Uniunii Scriitorilor, după care i-am lăsat locul vicepreşedintelui meu, Gabriel Chifu. Fiind plecat din ţară, nu mai puteam să particip la şedinţe.

Ce reproşaţi administraţiei Marga?

Aici am multe observaţii de făcut.

Totul s-a întâmplat cam după voinţa lui Andrei Marga şi fără un temei moral sau legal în multe cazuri. A încercat să schimbe conducerea din străinătate a unor filiale ale Institutului fără niciun motiv. Oamenii de acolo îşi făcuseră datoria, aveau caracterizări bune. Erau încă în mandat. Concursul organizat în toamnă n-a fost legal. Totul a fost un pic abuziv această poveste.

Ca să nu mai vorbim de faptul că n-a fost prezentat în forma cuvenită acel raport financiar de la final de an. Asta şi altele au făcut ca Institutul să intre în derivă. Dacă Salonul de Carte de la Paris şi celelalte Târguri de Carte s-au făcut în condiţii bune, în mare parte lucrul se datorează vechii echipe, nu noii echipe care a găsit contactele şi toate celelalte lucruri făcute.

La ICR Paris a fost scandal cu înlocuirea Katiei Dănilă.

Da, pentru că cei numiţi în posturi sunt numiţi de obicei pe patru ani. A-i scoate după unul sau doi, numai pentru că au fost numiţi de vechea conducere, nu e legal, mai ales în condiţiile în care aceşti oameni aveau caracterizări foarte bune pentru activitatea din anul precedent sau din anii precedenţi. Nu se fac lucrurile astea. Trebuie să îl laşi pe un director până la sfârşitul mandatului, mai ales dacă are activitate şi nu face greşeli. Ca să dau un exemplu flagrant, înlocuirea Sabrei Daici de la ICR Varşovia a fost o mare eroare. Hărţuiţi au fost şi directorii de la Stockholm şi Berlin iar pe ultimii metri s-au pomenit rechemate echipele de la Madrid şi Istanbul, tot fără alt motiv decât voinţa lui Andrei Marga de schimbare cu orice preţ. Revista ”Lettre Internationale” a avut şi ea probleme cu o administraţie care n-avea habar de cum se face şi conduce o revistă.

 Cum vi se pare ideea deschiderii filialelor ICR din ţară?

E o prostie.. Îmi pare rău s-o spun, dar justificarea pe care a dat-o Andrei Marga în public şi anume că voia să obţină un buget mai mare având mai multe filiale, s-a dovedit greşită, pentru că filialele au început să înghită bani fără să producă nimic. Deocamdată, s-au plătit nişte salarii, dar nu există activităţi deosebite. Mai mult, la unele filiale au fost declarate activităţi care fuseseră făcute de Uniunea Scriitorilor. Eu, din afară, pot să spun asta. Lilian Zamfiroiu, dovadă că are prudenţa necesară uniu conducător, nu a spus: „Gata, le desfiinţez”. A spus: „Mă ocup, studiez situaţia, vreau să văd ce s-a câştigat prin înfiinţarea lor şi ce s-a pierdut”.

S-a mai spus, în zilele aceastea, că nu prea s-a văzut activitatea domnului Zamfiroiu la UNESCO.

De unde ştie Alex Ştefănescu că noi n-am făcut nimic? E ca şi cum aş spune eu, de pildă, că el n-a făcut decât emisiuni proaste, care s-au desfiinţat una după alta. N-am spus asta niciodată, pentru că n-am văzut decât foarte puţine din emisiunile lui, nu eram în ţară. El vorbeşte despre lucruri pe care nu le ştie cu o uşurinţă deconcertantă. Şi Baconschi ne critică…

Baconschi a fost un bun ambasador, dar ca ministru n-a părut deloc interesat de ce facem noi la UNESCO. I-am prezentat la un moment dat un raport referitor la un mare concert în faţa a peste 1000 de invitaţi, care nu costase ministerul nici un leu. Informaţia i-a intrat pe o ureche şi i-a ieşit pe alta. Iar acum declară că la UNESCO nu s-a făcut nimic. Ce ar mai fi de spus?.

.

 

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Herr Hoher
30.06.2013, 19:14:12

Domnii Apolzan (Manolescu) si Feldman (Alexandru) isi dau cu parerea de cultura Romana. Taman dupa romanu" Patapievici. Sarmana natie care te lasi incalecata de vinituri!

+2 (2 voturi)
Mara Nicole
30.06.2013, 20:19:46

Odata citit acest articol, veti putea intelege de ce nici pe viitor adevaratii scriitori de origine romana adulati pe plan mondial ( asa de putini totusi) nu vor fi nici pe viitor sustinuti de ICR! Vor ramane tot felul de pilosi care nu au nici o legatura cu adevarata literatura dar in schimb sunt indivizi gen Gabriel Chifu sau alti lingau manolescieni (apolzaneni) care vor fi dirijati din umbra spre ”noi culmi de progres si civilizatie” culmi de unde cartile le vor ramane in continuare nevandute, ca doar fraierul si sclavul roman le vor plati mereu, aiurea. Adevaratii scriitori romani care au reusit si sunt ceruti pe plan mondial vor ramane a mare necunoscuta in continuare atat ICR-ului cat si editurilor acestuia.O MARE CACEALMA!

+2 (2 voturi)
Mara Nicole
30.06.2013, 20:29:31

Ca sa fiu mai exacta, vor reveni aceeasi scriitori ”iubiti” de occidentul intereselor meschine ale lui Liicheanu sau vor intra cu adevarat valorile noastre publicate deja pe plan mondial gen Sorin Cerin etc. In Florida de exemplu in apropierea unei comunitati de romani librarul nu vanduse nici o carte din Cartarescu de exemplu in schimb personajul a fost cadorisit cu bani seriosi de ICR iar cartile lui ca si ale altora de altfel stau nevandute. Cred ca cea mai buna politica a ICR-ului ar fi sa-i promoveze pe scriitorii care au reusit deja prin propriile lor forte sa fie publicati pe plan mondial.

+2 (2 voturi)
Camelian Propinatiu
1.07.2013, 22:53:17

Mircea Cartarescu merita si in postromânism sa fie sprijinit cu întreaga forta a statului (ICR e doar o picatura intr-un ocean), sa ne aduca prin geniul sau inaripat acel Nobel incontestabil romanesc, de care viata noastra intelectuala are atâta nevoie ca sa poata nadajdui sa primeasca 2-3 miliarde euro pentru o Biblioteca Nationala dotata la standarde occidentale. Dl Lilian Zamfiroiu trebuie sa dea o asigurare publica in acest sens, fiindca il va judeca Istoria, macar cea literara! Faptul literar ca Mircea Cartarescu a impins postmodernismul demitizant pâna la un fel de postromânism nu justifica absurditatea ca, nascut la 1 iunie 1957 si sarbatorit acum o luna, candidatul nostru Nobel inca nu este, nu academician, ci presedintele Academiei Române, scotând orbitor aceasta institutie suprema din inexistenta ei publica de azi.