Arte

articolul anterior articolul urmator

Noul val al dirijoratului mondial e la Enescu 2021

0
14 Sep 2021 01:48:39
Alexandru Pătraşcu
Lahav Shani
Lahav Shani

Lahav Shani nu e celebru, dar este pe cale să devină. Multe lucruri nu veţi găsi pe Google despre el. A câştigat Mahler Conducting Competition (2013), concursul care l-a lansat pe Gustavo Dudamel pe scena internaţională.

într-o sâmbătă, 11 Septembrie,  la Sala Palatului
Brahms: Concertul în re major pentru vioară şi orchestră op. 77
Ceaikovski: Simfonia nr. 5 în mi minor op. 64
Orchestra Filarmonică din Rotterdam
Gil Shaham – vioară
Lahav Shani – dirijor

Lahav Shani nu e celebru, dar este pe cale să devină. Multe lucruri nu veţi găsi pe Google despre el. A câştigat Mahler Conducting Competition (2013), concursul care l-a lansat pe Gustavo Dudamel pe scena internaţională. În 2018, Shani devine directorul artistic al Filarmonicii din Rotterdam, iar în 2020, succesorul lui Zubin Mehta la direcţia artistică a Orchestrei Filarmonicii din Israel. Discografia sa e încă minusculă, numărând doar trei discuri, toate în calitate de pianist, căci e redutabil şi ca interpret. Articolele din presa muzicală internaţională îi prevăd un viitor măreţ, ceea ce poate deveni o povară pe umerii dirijorului de 32 de ani care a venit la Sala Palatului la comanda Filarmonicii din Rotterdam, pentru două concerte. Am asistat doar la unul dintre ele, cel de Sâmbătă.

Programul a fost unul de şlagăre clasice (ignoraţi nuanţa peiorativă), dar cu atât mai bine, aşa se poate vedea mai uşor cât de bun e dirijorul, deşi are de luptat cu istoria, inclusiv cea discografică, foarte abundentă.

Concertul pentru vioară de Brahms l-a avut ca solist pe Gil Shaham, un mare violonist american revenit în activitate de câţiva ani, după ce a învins o boală teribilă. Într-adevăr, Concertul a fost excepţional. Shaham l-a abordat în marea manieră romantică, totuşi reţinându-se de la orice exagerări. Intrarea dramatică a fost susţinută într-un ritm moderat, care-i permitea să etaleze o expresivitate sensibilă. Shani l-a susţinut în această manieră, conducând serenada de suflători din debutul părţii a doua spre o poezie pe care nu-mi aduc aminte s-o fi ascultat vreodată atât de delicat recitată. Solo-ul de oboi a fost fabulos, urmat de intrarea devastatoare a lui Shaham. Un Adagiomemorabil, continuat de ultima parte, cu virtuozitatea cunoscută, dublată de o sensibilitate muzicală deosebită.

Gil Shaham e un expert al acestui concert, înregistrându-l de două ori, cu Abbado şi Berliner Philharmoniker, live în 2002, şi cu Erik Jacobsen şi The Knights chiar anul acesta. Ambele discuri sunt foarte bune şi diferite între ele din multe puncte de vedere, în special din cauza orchestrelor care au dictat solistului abordări diferite. Concertul de la Sala Palatului s-a situat între cele două înregistrări, păstrând ce e mai bun din fiecare. Encore-ul a fost unul mai puţin obişnuit, Schön Rosmarin, dansul compus de Fritz Kreisler pentru pian şi vioară, cu Shani şi Shaham solişti, într-un...
 
Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările