Arte

articolul anterior articolul urmator

Omagiu lui Dan Mastacan

1
27 Apr 2017 16:52:40
Florin Buhuceanu

Sunt puţine relaţiile de prietenie de o viaţă în cultura română recentă. La stingerea din viaţă la Paris a lui Dan Mastacan în 23 aprilie, Gigi Căciuleanu îl omagiază într-un text cald şi emoţionant. Cititorii noştri merită a-l citi în integralitatea lui.

Dan Mastacan este fără doar şi poate un personaj de teatru. Sau de film. Sau, mai bine zis, de amândouă. Şi chiar mai mult decât atât... Un personaj de roman! Actor şi regizor, scenograf şi conceptor de spectacol şi, câteodată chiar şi... coregraf de câte ori avusesem nevoie.

Da. Un personaj complex. O personalitate proteiformă. Un personaj nu numai de teatru şi de film ci şi în viaţa de toate zilele.

Abia trecut de 20 de ani, proaspăt ajuns de câteva săptămâni în Franţa, obţinea deja rolul principal într-un film („Apele primăverii” după Turgheniev) ca partener al unei vedete internaţionale de dimensiunile lui Senta Berger, într-o coproducţie cinematografică franco-germană. Au urmat şi altele... Şi ceea ce este şi mai extraordinar este că în acelaşi moment juca la Paris, la „Theâtre National de l’Est Parisien”, rolul lui Polymas în „La Place Royale”, o piesă de Corneille (deci într-o franceză impecabilă). Altfel Hubert Guignoux – regizorul piesei, directorul teatrului şi unul din numele cele mai mari ale teatrului francez nu l-ar fi selectat dintre atâţia şi atâţia talentaţi artişti autohtoni! Puţini actori, chiar francezi, se încumetă să joace Corneille în limba lui... Corneille. Şi asta chiar în buricul oraşului - lumină!... În acelaşi timp Dan lucra cu Pierre Cardin. Dar mai găsea vreme şi energie ca să fie alături de mine chiar de la primii mei paşi ca director de trupă şi coregraf în Franţa. Şi în Occident. Şi în lume... Pînă mai ieri...

Da, fără doar şi poate, Dan Mastacan este un personaj... Învăţase „carte” de la Moni Ghelerter şi Zoe Anghel Stanca, profesorii săi de la IATC. Dar poate învăţase mai mult şi mai multe, din zecile, sutele de spectacole pe care precum un burete nesăţios chiar le-a aspirat de câte ori a avut ocazia. A învăţat teatru şi din zăpăcitoarele experienţe cu colegii săi de la regie (mă impresionase în mod deosebit un Hamlet pe care îl jucase cu complexitatea atât de modernă şi aparenţa atât de brâncuşiană a unui „stalker” tarkovskian „avant l’heure”, la Bucureşti, când nu avea încă, cred, nici 19 ani...) Poate ceea ce adusese un plus rolului fuseseră cei câţiva ani de dans la cursurile Ninei Simian şi apoi la IATC faptul că se înfrupta din plin şi cu atâta plăcere din orele de dans ale Verei Proca.

Pe lângă teatru şi dans ştia şi muzică. Făcuse şcoala de muzică din Bucureşti având ca instrument principal violoncelul şi bineînţeles pianul. Cu o mamă şi ea muziciană, pianistă profesoară de muzică... Casieriţa de la Opera din Bucureşti de pe atunci, Duduia Victoriţa, şi-ar mai reaminti poate de un chiştoc de copil târând în spate un violoncel de două ori mai mare ca el, venind să cumpere un bilet de 4 lei, plasat la cucurigu, la toate spectacolele de operă şi de balet la care orarele de la scoală de muzică iar mai apoi cele de la Liceul Lazăr îi permiteau să ajungă. Casieriţa căreia de multe ori i se făcea milă de el, îl lăsa să intre în sală fără să plătească.

Fiind încă la Institut scrisese cântece minunate pe texte de Prevert, Nina Cassian, Topârceanu pe care le şi cânta. Iar eu le dansasem... Poate la Televiziunea Română să mai existe prin arhive aceste momente (cu toate că unele fusseseră „tăiate” la vizionare!) din acele ALTCEVA-uri (dans, muzică, poezie şi în plus nebunia lui Dan - o combinaţie de Artaud, Rilke, Boris Vian, Vladimir Cosma şi... Maiakovski), momente pe care le realizam într-un elan de creaţie comună („Valetul de caro”, „Lebăda cu nas”, „Balada chiriaşului grăbit”...)

Lecţii de teatru, Dan a continuat să-mi dea (pe gratis!) chiar şi până mai ieri, cu ocazia tuturor colaborărilor noastre la creaţiile pe care am fost chemat să le fac. Dan intervenea ca regizor şi scenograf. Câteodată apărea în program cu titlul de Consilier Artistic. Un titlu ca oricare altul. Cum Dumnezeu să definesc EXACT felul complex şi ne-„ortodox” în care am colaborat?

De fapt fiecare colaborare, fiecare minut de lucru împreună a fost şi rămâne în continuare pentru mine o lecţie, hai să-i zic chiar „master class”, de teatru şi în general de gust şi de artă. Este imposibil să enumăr toate lecţiile, chiar şi de dans!!! (sic) pe care le-am primit de la Dan, care a avut întotdeauna generozitatea să accepte în viaţa mea artistică rolul din umbră. Acesta nefiind, bineînţeles, cel mai neimportant.

Cu Dan am trăit acel ceva care se numeste simbioză. Dacă Dan n-ar fi existat aş fi fost nevoit să-l inventez!

Dan Mastacan. Un personaj de teatru. Sau de film. Sau de amândouă.
Un personaj total ieşit din comun chiar şi în viaţa cea de toate zilele.
Sau poate datorită tocmai acestui fapt?!

                                                                                                            Gigi Căciuleanu

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Stanila Ion
28.04.2017, 09:30:46

In l.romana exista si modul conjunctiv , deci corect este "merita sa-l citeasca"....

Modifică Setările