ONB, scheletul din vestiarul guvernului

Johan Kobborg şi-a strâns azi o parte dintre lucrurile din biroul său de la ONB. Povestea baletului pare să se apropie de un final trist, ca în Manon, ultimul mare succes al trupei conduse de el.

Articol publicat pe blogul Despre Opera

Dacă aţi văzut acel spectacol, vă amintiţi că eroina se stingea în braţele iubitului ei, în timp ce halucina, revăzând chipurile tuturor celor care au împins-o spre moarte, într-o coregrafie grotescă. La ONB ne aflăm chiar în acest moment al agoniei şi nu putem uita nişte chipuri: Klaus Iohannis, Dacian Cioloş, Vasile Dâncu, Vlad Alexandrescu şi Corina Şuteu.

O cronologie a evenimentelor puteţi citi în articolul April, Bloody April. N-o reiau aici, e un studiu de caz atât de clar, încât am aflat că articolul a ajuns suport pentru subiecte de seminar universitar, la cursuri de management.

Demisia lui Johan Kobborg, alungarea Alinei Cojocaru, şirul interminabil al demisiilor dansatorilor (16 până acum – o adevărată hemoragie), pierderea drepturilor de reprezentare pentru multe spectacole, pierderea financiară de sute de mii de euro conduc către cel mai prost rezultat posibil al unei situaţii pe care politicienii români n-au fost în stare s-o rezolve. Au demonstrat în fiecare zi, timp de două luni, că resursele lor de incompetenţă sunt inepuizabile.

Voi aminti aici doar incompetenţa politică unanimă, indiferent de originea partinică a personajelor. Aceşti politicieni vor încerca mereu să avanseze ideea că sunt alte probleme mai importante decât Cultura. Nu-i decât o altă minciună. Situaţia de la ONB este singurul şantier al guvernului tehnocrat. Marele scandal din domeniul Sănătăţii s-a rezolvat mai simplu decât puteau spera, odată ce patronul Hexi Pharma a murit. Apoi, alegeri sunt tot timpul, dacă ar fi să aşteptăm după îngrijorările electorale ale oamenilor politici, atunci nu s-ar mai face nimic în ţara asta. Cu atât mai mult cu cât avem un guvern tehnocrat, deci eliberat de presiunile electorale.

Klaus Iohannis – N-a considerat subiectul demn de vreun status îngrijorat pe Facebook. A sancţionat memorabil şirul interminabil de bâlbâieli decizionale ale lui Vlad Alexandrescu (Au rămas puţine greşeli imaginabile care n-au fost făcute de Ministrul Culturii în scandalul de la Operă). A dat multe semnale încurajatoare pentru revenirea lui Johan Kobborg. Nu l-a ascultat nimeni. Dacă până şi Beatrice Rancea ajunge să ignore instituţia prezidenţială, atunci dl Klaus Iohannis are o problemă. Preocupat să arate ostentativ că este preşedintele tuturor rromânilor, dl Iohannis a ales să ignore şovinismul primitiv care bălteşte în mentalitatea prea multor artişti de la Operă, ceea ce i-a încurajat pe aceştia să devină şi mai agresivi. Fostul primar al Sibiului ştie cel mai bine, dintre toţi oamenii politici, cât de mare este profitul pe care îl generează investiţia în cultură. Prestigiul pe care l-a câştigat ca primar al unei capitale culturale europene l-a propulsat în fruntea unui mare partid, iar apoi în funcţia de preşedinte al ţării. Nu-i puţin. Anul acesta a aflat şi ce pierderi poate suferi tocmai din cauza neglijării culturii.

Restul listei de incapabili o puteţi citi pe blogul Despre Opera.