Arte

articolul anterior articolul urmator

Orchestra Naţională Radio, Cristian Măcelaru, aniversări şi noi începuturi...

1
27 Mar 2022 14:53:04
Oltea Şerban-Pârâu
Dirijorul Cristian Măcelaru şi violonistul Alexandru Tomescu, pe scena Sălii Radio Foto Alexandru Dolea
Dirijorul Cristian Măcelaru şi violonistul Alexandru Tomescu, pe scena Sălii Radio Foto Alexandru Dolea

Sala Radio arhiplină. Un sentiment de nou început după ce puţini dintre noi credeau că va mai putea fi la fel. Revenirea a fost mult mai rapidă şi mai naturală decât ne puteam imagina.

La 15 zile după ce s-au ridicat interdicţiile, cei aproape 1000 de spectatori ai Sălii Radio s-au întors, cu toţii... Unii cu mască, alţii fără... Poate se tuşeşte mai puţin în pauzele dintre părţile simfoniei… Important e că acest concert a fost cu adevărat sold out, deşi a propus un program pretenţios, elitist poate, aşa cum le stă bine unei orchestre radio care se respectă şi unui post ca Radio România Muzical.

Două dintre cele mai atractive nume româneşti ale momentului în muzica clasică, reprezentative pentru generaţia de 40 de ani, Alexandru Tomescu şi Cristian Măcelaru, au onorat aniversarea de 25 de ani a postului Radio România Muzical, în evenimentul culminant al seriei, din 25 martie 2022.

Concertul a fost şi prilejul de a aniversa 10 ani de la debutul lui Cristian Măcelaru în calitate de dirijor pe o scenă românească: acel prim concert al său în România a fost susţinut la Sala Radio, în noiembrie 2012, alături de Orchestra Naţională Radio, la iniţiativa Radio România Muzical. De asemenea, Alexandru Tomescu sărbătoreşte, în 2022, 20 de ani în poziţia de solist al Orchestrelor Radio. 

Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră de Prokofiev a fost pentru Alexandru Tomescu ocazia de a-şi etala atracţia către opusurile mai rar cântate la noi dar şi virtuozitatea, care îşi păstrează strălucirea indiferent de vechimea instrumentului sau de numele lutierului care a construit-o. Alexandru Tomescu nu conteneşte – chiar dacă la nivelul lui de cea mai înaltă performanţă termenul poate părea neadecvat – să progreseze, reuşind să ne impresioneze prin aceeaşi soliditate a tehnicii, supusă însă pe tot mai variate şi subtile mijloace de expresie unei bogate palete emoţionale. Bis-urile sale, Prokofiev şi Bach, au întregit o evoluţie eclatantă.

Privind-o după o pauză, pot spune că Orchestra Naţională Radio şi-a păstrat ţinuta de orchestră de elită, imaginea foarte tânără a celor peste 100 de muzicieni prezenţi pe scenă la Simfonia a V-a de Mahler fiind extrem de reconfortantă, atât vizual, cât şi sonor. Membrii acestei orchestre au toate motivele să îndrăznească şi să-şi dorească tot mai mult de la propriile performanţe artistice, pentru că potenţialul acestei noi generaţii care devine tot mai prezentă, alături de experienţa celor care le pot fi încă aproape este încă o carte deschisă.

Prezenţa la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio a lui Cristian Măcelaru a fost întotdeauna o bucurie, atât pentru muzicieni cât şi pentru public, de la prima lui revenire în ţară în calitate de dirijor în urmă cu 10 ani, pe când era tânăr câştigător al bursei Solti şi până în prezent. Tocmai continuitatea prezenţei lui în faţa orchestrei de-a lungul acestor ani, de câte ori a fost posibil, a fost practic cel mai important aspect al unei relaţii pe care Cristian Măcelaru a ştiut să o construiască împreună cu toate orchestrele cu care a concertat în România. Sunetul obtinut de Cristian Măcelaru în finalul Simfoniei a V-a de Mahler, forţa copleşitoare a sonorităţii de ansamblu a reuşit să fascineze audienţa, bucuria muzicienilor de a-şi etala calităţile solistice fiind sinceră şi cu mult mai pregnantă decât înainte de pandemie.

Intensitatea emoţiei de pe scenă şi din sală a fost dublată şi de impresia de summit al lumii muzicale clasice din România pe care am simţit-o la Sala Radio, alături de gazde participând la concert o parte din cei mai importanţi muzicieni de la noi. Prezenţa tuturor acestora într-un moment de inflexiune în viaţa muzicală românească certifica faptul că într-o perioadă în care atacurile suburbane şi-au extins agresivitatea până în înaltele sfere ale muzicii clasice, contestând valori certificate la nivel mondial în numele unui semidoctism de mahala, a strânge rândurile în atmosfera copleşitorului Adagietto de Mahler, a aduna peste 10 minute de aplauze pentru muzică live la Sala Radio este singurul răspuns care poate fi dat.

Iar faptul că marile instituţii musicale din Bucureşti pot fi din această primăvară “pe aceeaşi lungime de undă” nu poate fi decât un semn bun pentru viaţa muzicală românească, până la urmă semnul unui nou început, girat de numele de anvergură mondială ACTUALĂ al lui Cristian Măcelaru şi, de ce nu, de acel loc în eter care poartă de 25 de ani încoace, numele Radio România Muzical.

Marin Cazacu, Daniel Jinga, Liliana Staicu, Răzvan Dincă, la Sala Radio

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Utilizator Adevărul
27.03.2022, 16:59:14

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările