Organistul Eduard Antal: Orga are proprietatea de a te face pe tine ca ascultător sau interpret să vibrezi la propriu împreună cu ea

Eduard Antal Foto Virgil Oprina

La sfârşitul lunii august, turneul naţional Orgile României revine cu trei concerte în Moldova susţinute de tânărul organist Eduard Antal, continuând incursiunea în istoria acestui fabulous instrument pe teritoriul României, prin recitaluri extraordinare susţinute în catedrale şi biserici catolice din Bacău, Cacica (judeţul Suceava) şi Iaşi.

Oltea Şerban-Pârâu: Cum a ajuns Eduard Antal să studieze orga ?

Eduard Antal : Eu am descoperit acest instrument relativ târziu, aproximativ la vârsta de 15 ani. De fapt atunci am descoperit muzica clasică, sau mai bine spus, aşa am descoperit muzica clasică şi de la primul contact cu acest instrument fabulos am avut un sentiment de contopire, de aşa trebuie să fie. Îmi amintesc de prima experienţă când m-am aşezat pe banca unei orgi şi am simţit că parcă asta făcusem toată viaţa. Era acel sentiment de naturaleţe şi de certitudine că acesta este drumul meu în viaţă, dovadă că acum tocmai despre asta povestim. Deşi la acea vreme nu ştiam o notă şi nu ascultasem genul acesta de muzică, a fost dragoste la prima ascultare. Cred că m-au atras sunetele ei grave. Orga are proprietatea de a te face pe tine ca ascultător sau interpret să vibrezi la propriu împreună cu ea.

O.Ş.P.: Ce te atrage la acest instrument ?

E.A.: Apar continuu aspecte care mă atrag şi mă fac să mă bucur că am ales la acest instrument: infinitatea de posibilităţi timbrale, complexitatea, repertoriul extrem de generos, provocarea de a te adapta constant la alt instrument, acestea sunt doar câteva aspecte care întreţin şi amplifică atracţia mea pentru orgă. Eu am personalizat foarte mult orga şi o percep asemenea unei fiinţe vii. In cazul orgii, fiecare instrument este unic şi irepetabil, iar oportunitatea de a cânta pe cât mai multe instrumente şi provocarea de a te adapta într-un timp relativ redus, îmi alimentează această atracţie. E ca în dragoste, cu cât cunoşti/descoperi mai mult persoana de lângă tine, cu atât reuşeşti să o iubeşti mai mult.

O.Ş.P.: Orga este un instrument extrem de complicat, care solicită foarte mult şi fizic, e practic instrumentul cel mai asemănător cu o orchestră şi, în plus, poate avea sute de ani vechime? Ce tip de abordare are organistul atunci când conştientizează faptul că se află în faţa unor astfel de provocări ?

„Când spunem orgă spunem în primul rând sacralitate, atât în sens propriu, cât mai ales metaforic”

E.A.: Într-adevăr, orga este un instrument orchestră şi cu siguranţă este unul dintre cele mai complexe, dar fără a face pledoaria supremaţiei, voi conceptualiza spunând că în opinia mea a cânta la orgă înseamnă responsabilitate, respect, recunoştinţă. Trebuie avut în vedere că un astfel de instrument are o legătură organică cu spaţiul pentru care a fost construit – biserică, catedrală, ori sală de concert – iar când spunem orgă spunem în primul rând sacralitate, atât în sens propriu, cât mai ales metaforic. Personal, mă simt copleşit ori de câte ori ajung la o orgă, copleşit atât de impozanţa instrumentului, cât mai ales de istoria acestuia. Doar imaginaţi-vă emoţia pe care o poate simţi cineva la gândul conştientizării că are de cântat în biserica unde a slujit prin muzică Bach şi pe instrumentul la care a cântat acesta şi cu siguranţă exemplele pot continua.

O.S.P.: Cu siguranţă există şi poveşti mai puţin cunoscute despre acest instrument. De exemplu ?

E.A. : Este binecunoscut faptul că iarna e destul de greu de studiat în biserici din cauza frigului, dar există o orgă din Germania care are un registru la acţionarea căruia iese… o sticlă de vin. Amuzându-ne, este mai mare dragul să studiezi în astfel de condiţii, circulă altfel sângele şi vin mai uşor ideile pentru registraţii. Sper să fie mai multe orgi de acestea în lume. Sunt multe lucruri neaşteptate la acest instrument, spre exemplu, cea mai mare orgă din lume are 7 claviaturi şi 33000 de tuburi şi este într-o sală polivalentă din Atlantic City. Tot în America găsim o orgă instalată chiar într-un parc: Balboa Park din San Diego, California. Pe lângă materialele convenţionale folosite în construcţia orgilor (lemn, diverse aliaje), sunt folosite şi unele mai particulare precum bambusul, cartonul, sau cristalul.

O.Ş.P.: Care este orga din România care te-a impresionat cel mai mult si de ce?

E.A.: Cu riscul de a părea subiectiv, voi spune că orga Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, al cărei organist titular sunt, mă fascinează zi de zi prin candoarea sa sonoră şi prin fineţea conexiunii interpret-instrument, dar aş menţiona şi orga Bisericii Negre din Braşov pentru monumentalitatea sa şi pentru splendidele registre.

O.Ş.P.: Este a doua oară când participi la turneul naţional Orgile României, care te poartă prin toate colţurile ţării. Ce înseamnă pentru tine posibilitatea de a face un astfel de turneu şi mai exact cum e să treci de la o orgă la alta şi dintr-un oraş în altul atât de repede?

xxx

„Posibilitatea de a participa la acest turneu nu poate însemna decât privilegiul oportunităţii, mai ales în aceste timpuri tulburi”

E.A.: Într-adevăr, eu am intrat în acest proiect anul trecut, alături de amicul meu Vlad Vişenescu, dar din cauza pandemiei şi a faptului că el a avut anul acesta în perioada turneului absolvirea studiilor de licenţă de la Mozarteum din Salzburg, în această a treia ediţie am pornit singur în acastă expediţie. Posibilitatea de a participa la acest turneu nu poate însemna decât privilegiul oportunităţii, mai ales în aceste timpuri tulburi. Anul acesta, dar mai ales anul trecut, eram printre puţinele entităţi care se bucurau de reîntoarcerea la contactul cu publicul. Posibilitatea acestui turneu înseamnă încredere, în primul rând încrederea organizatorilor în mine, iar în al doilea rând încrederea în sine. Noi, ca oameni, avem nevoie de validări şi cu atât mai mult un artist instrumentist la început de carieră simte nevoia confirmărilor.

„Mama mă sună înaintea fiecărui concert şi îmi urează să fac bucurie oamenilor care mă vor asculta”

E.A.: Acest turneu mai înseamnă pentru mine bucuria descoperirii ţării, a locurilor pitoreşti, a bisericilor şi orgilor unde poposesc pentru concerte, dar cea mai sensibilă dimensiune este bucuria împărtăşirii frumuseţii muzicii. Dintotdeauna, mama mă sună înaintea fiecărui concert şi îmi urează să fac bucurie oamenilor care mă vor asculta. Vedeţi, înţelepciunea maternă cred că a surprins şi cuprins toată esenţa muzicii.

O.Ş.P.: Care este partea cea mai complicată a turneului ?

E.A.: Partea cea mai complexă în contextul turneului este înţelegerea instrumentelor şi potrivirea acestora cu repertoriul. Teoretic, procesul ar fi trebuit să fie invers, potrivirea repertoriului la instrument, dar date fiind coordonatele de uniformitate pe care le impune un turneu, trebuie să existe un repertoriu standard, iar din fericire, această standardizare nu este posibilă şi în cazul instrumentelor. Bineînţeles, în construirea repertoriului ţin cont de toate orgile la care voi avea de cântat, dar potrivirea nu poate fi totală nicicând. La această confluenţă dintre intrument şi repertoriu cred că se naşte farmecul turneului, iar această unitate în diversitate creează ceea ce îmi place să definesc a fi specificul turneului.

Dinamica turneului este dată de acest drum de la un oraş la altul, de la o orgă la alta, dar în febra concentrării din seara concertului ajungi să nu ai timp să oboseşti şi în niciun caz să te plictiseşti. În majoritatea cazurilor ajung dimineaţa în oraşul cu pricina, merg la biserică şi descopăr  instrumentul, fac registraţia, repetiţiile de rigoare, iar seara concertul, pentru ca a doua zi să continui călătoria spre o nouă destinaţie. Bine măcar că sunt însoţit de prietena mea, Doina, care mă ajută de fiecare dată, de la datul paginilor şi schimbatul registrelor, până la făcutul pozelor şi stabilirea intinerariului pe Waze.

„Doar având acest antrenament al acomodării rapide te maturizezi artistic”

Această tranziţie rapidă de la un instrument la altul este provocatoare şi formatoare, dar doar având acest antrenament al acomodării rapide te maturizezi artistic, îţi faci mâna, cum spunem noi între noi organiştii.

Mă bucur nespus că fac parte activă din acest proiect, mă bucur că acum voi merge acasă, în Moldova şi voi cânta pe trei instrumente minunate din Bacău, Cacica (judeţul Suceava) şi Iaşi şi îi doresc oricărui instrumentist să trăiască experienţa turneului şi să creeze povestea instrumentului său. Nu întâmplător acest turneu face parte din seria turneelor de poveste.

Programul exact al concertelor din luna august a Turneului Orgile României este 25 august, ora 19.00 – Bacău, Biserica Romano-Catolică „Sf. Petru şi Paul”, 27 august, ora 19:00 – Cacica (jud. Suceava), Bazilica Minor – Sanctuarul „Adormirea Maicii Domnului” şi 29 august, ora 19:00 – Catedrala Romano-Catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi.