Pe scena Operei bucureştene

Ramona Zaharia şi Marius Vlad Budoiu în „Carmen”

Perspective pozitive, direcţionate către normalitate.           După cele două gale inaugurale de mare succes – operă şi balet, anunţătoare ale unei stagiuni de calitate, pe prima scenă lirică naţională programele încep să se structureze, cu semne că vor converge către mult dorita formulă „de repertoriu”.

Un sistem obişnuit de aproape un secol în Capitală şi mult-aşteptat de publicul avid de a avea săptămâni pline cu spectacole zilnice diverse, de marţi până duminică, conforme cu vechea tradiţie bucureşteană. Demersul este încă la început şi afişul – aşa cum se percepe pe website-ul oficial al teatrului - se îmbogăţeşte zi de zi. Există titluri de operă şi balet, dar şi spectacole „crossover”. Restul stagiunii, ni se promite, va urma. Sper, cât mai curând, ca un prim pas pentru anunţarea integrală, anticipativă, cum se obişnuieşte peste tot în lume.

În privinţa repertoriului, Opera Naţională Bucureşti deţine un portofoliu semnificativ de lucrări lirice, dintre care unele – „Rigoletto”, „Traviata”, „Così fan tutte”, „Fidelio”, „Falstaff”, „Lohengrin”, „Oedipe” – sunt producţii noi, ca parte a „indispensabilelor” oricărui teatru cu vocaţie europeană. Alături de ele, există titluri mai vechi, pentru unele urmând refrişări, cum va fi apropiata nouă producţie „Bărbierul din Sevilla”. Pentru alte „şlagăre” – fie-mi iertat barbarismul nepotrivit într-o atmosferă elitistă de teatru de operă – aşteptându-se viziuni corective ale unor montări anterioare care au nemulţumit publicul şi critica. Mă gândesc la populara şi dorita „Tosca”.

O preocupare prioritară trebuie să fie reprezentarea lucrărilor lirice originale româneşti. Primul pas s-a făcut prin reluarea operei „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. Alte noi producţii este necesar a fi avute în vizor, precum „Hamlet” de Pascal Bentoiu, „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu sau „Revuluţia” de Adrian Iorgulescu, ce ar desăvârşi tripticul caragialian.

În contextul diversificării repertoriale – vor urma premiere cu „Lucia di Lammermoor”, „Bal mascat”, „Indiile galante”, „Cavalleria rusticana”, „Paiaţe” - important este că actualul management internaţional al Operei a organizat audiţii informative de voci, trei la număr, în scopul depistării soliştilor valoroşi din ţară şi străinătate, demni de a intra în distribuţii, alături de rezidenţi. Răsunetul a fost extraordinar, se pare, aşa încât noul coordonator muzical Marcello Mottadelli, dirijor, va avea de unde alege spre a acoperi golurile pentru rolurile din repertoriul existent sau de perspectivă. Un demers absolut necesar, împlinit.

De la Duesseldorf, în „Carmen”, au venit Bogdan Baciu şi Ramona Zaharia

În aceeaşi direcţie, ţinând cont că artiştii români care activează în afara României sunt cunoscuţi şi apreciaţi, prezenţa lor la Bucureşti este ceea ce ar da aură europeană distribuţiilor. Nu notez numai nume ca Angela Gheorghiu, Elena Moşuc, Anita Hartig sau George Petean, Ştefan Pop, Adrian Sâmpetrean, Bogdan Mihai etc. etc., lista este lungă, imposibil de transcris aici, ci şi pe tinerii clujeni, bucureşteni, timişoreni, braşoveni care se afirmă pe scenele internaţionale. Numai la Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf am văzut în acest an spectacole de excepţie datorate unui număr de opt tineri artişti români de mare valoare, printre care mezzosoprana Ramona Zaharia şi baritonul Bogdan Baciu, recent invitaţi de managerul – director general interimar Beatrice Rancea pentru un spectacol cu „Carmen”. Un drum pe care, iată, s-a pornit.

„Carmen”-scenă din actul al IV-lea

Opera lui Bizet…

          … se reprezintă într-o producţie mai veche, semnată de Marina Emandi Tiron (regia), arh. Cătălin I. Arbore (scenografia), Alexa Mezincescu (coregrafia). O montare cu virtuţi provenite din decorurile stilizate, din lemn natur sau din atractivele costume multicolore, dar şi cu stângăcii, între care prezenţa „ursitoarelor” are de multe ori prea puţină logică, scena eliberării lui Don José chiar în hanul lui Lillas Pastia a părut inutilă, iar dansul de salon (!?!) pe preludiul actului al III-lea, în munţi, nu-şi avea rostul. În plus, după cei aproape 19 ani de existenţă a producţiei, atitudinea generală a rămas destul de... contemplativă, ca să nu spun statică şi amorfă, necesitând o revitalizare serioasă.

Carmencita în primul act         

În rolul titular, Ramona Zaharia şi-a demonstrat clasa, atât prin expunerea unei voci cu timbralitate bogată, în care rezonanţele sombrate sunt înveşmântate în preţioase luciri metalice, cât şi printr-un cânt senzual, precum atrăgătoarea ei prezenţă scenică. Acute glorioase au încoronat „Cântecul gitan” din actul al doilea şi replicile dramatice din duetul final cu Don José.

        Celălalt oaspete care activează în Germania, Bogdan Baciu, a abordat rolul Escamillo cu glas rotund şi catifelat, cu care a cântat elegant aria „Votre toast”, cu maximă fluiditate şi sunete înalte somptuoase, totul venit dintr-o bună înţelegere stilistică. Întâmpinarea Carmencitei din ultimul act, „Si tu m'aime, Carmen” a fost rostită cu infinită căldură şi expresivitate.

          Pentru rolul Don José, tenorul Marius Vlad Budoiu a rezervat o lectură extrem nuanţată, pornind de la moliciunile ariei „La fleur que tu m'avais jetée” până la pasajele dramatice din ultimele acte.

          Micaëla a fost interpretată, cu sensibilitate, de soprana Simona Neagu. În alte roluri au cântat basul Horia Sandu (Zuniga), soprana Andreea Novac (debut în Frasquita), mezzosoprana Sorana Negrea (Mercédès), tenorii Liviu Indricău şi Valentin Racoveanu (Le Dancaïre şi Le Remendado), baritonul Daniel Filipescu (Moralès).

          Dirijorul Vlad Conta a condus cu bună integrare stilistică şi mână sigură, dovedind că succesul de la Opera de Stat din Hamburg unde a dirijat „Carmen” în trecuta stagiune nu a fost deloc întâmplător. Corul mare şi Corul de copii au fost ca de obicei în bună formă. Orchestra a cântat omogen şi sunt convins că l-ar fi mulţumit pe de-a-ntregul pe şeful ei, dacă nu ar fi fost câteva accidente la corn în timpul ariei Micaëlei sau pe finalul actului al III-lea. După cum, s-au adăugat câteva replici nesigure ale contrabandiştilor către sfârşitul celui de-al doilea act.

La rampă, Marius Vlad Budoiu şi Ramona Zaharia         

Succesul a fost maxim. La final, artiştii au fost întâmpinaţi cu ovaţii din partea unui public care a umplut sala până la refuz. Beatrice Rancea le-a oferit tuturor performerilor buchete de flori pe scenă. O atmosferă realmente sărbătorească, de bun augur pentru viitor.

(Articolul a apărut anterior în Revista CULTURA-seria a III-a,

nr. 4 (548), joi 3 noiembrie 2016, sub titlul

                                                                   „Perspective pozitive, direcţionate către normalitate”)