Pianista Luiza Borac face versul să cânte. La mulţi Ani, maestre Buzea!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Maestrul Ion Buzea, tenorul minune, în intimitatea căminului
Maestrul Ion Buzea, tenorul minune, în intimitatea căminului

In ultima zi a lunii ianuarie, Atheneul Român a găzduit un eveniment cu totul aparte închinat aniversării maestrului Ion Buzea – tenorul minune al anilor ’60 - ’70 - la împlinirea vârstei înaltei senectuţi. Locuieşte actualmente în Elveţia, în apropiere de Zurich. A fost vocea de aur care a împodobit evenimentele marilor scene de operă ale lumii!

Semnificativ apare faptul că momentul în sine, petrecut pe prima scenă de concert a ţării, nu a fost marcat decât indirect de aspectul vocalităţii. Este vorba de recitalul – atât de aşteptat ! – al pianistei Luiza Borac, recital însoţit de o emoţionantă lansare de disc, imprimare discografică cu totul specială organizată sub genericul „Chants nostalgiques”.   

Un dublu omagiu

Recitalul însuşi a reluat idea imprimării discografice constituindu-se într-un dublu omagiu adus spiritului vienez al muzicii secolului al XIX-lea, de la Schubert la Fritz Kreilser şi Leopold Godowski, mişcări de dans şi anume celebre lieduri admirabil transcrise de Franz Liszt, reluări geniale ce reprezintă în fond veritabile creaţii pianistice; lor li se adaugă tulburătoarele  Cântece de pustiu de Constantin Silvestri.

Pe de altă parte, atât seara de muzică cât şi CD-ul au găzduit câteva dintre imprimările din anii ’60 ale maestrului Ion Buzea, semnificativ florilegiu al unor preluări din arhiva personală a amestrului; au fost aduse acum pentru prima oară în spaţiul public, lieduri datorate lui Schubert, Schumann, Richard Strauss, cântece îndrăgite din repertoriului românesc, bijuterii vocale ce aparţin lui Gheorghe Dima şi lui Tiberiu Brediceanu; sunt uimitoare momente vocale readuse la viaţă graţie actualelor disponibilităţi tehnice cărora li se alătură intervenţiile Luizei Borac; sunt intervenţii ce îmbogăţesc materialului originar realizat cu participarea unor remarcabile pianiste ale timpului – ne mai aducem aminte de domniile lor? – distinsele doamne Ecaterina Vaida, Elsa Chioreanu, Suzana Szörenyi. „Este o bucurie pentru mine faptul că Luiza Borac a inclus în CD-ul ei aceste imprimări istorice”, a notat maestrul pe coperta interioară a discului.

cd luiza borac

Laurii Concursului enescian au deschis drumul spre gloria internaţională

Recunosc, nu au fost numeroase apariţiile publice ale maestrului Buzea aici, în ţară, cele pe care le-am putut urmări în anii ’60. Căştigase laurii distincţiei supreme a Concursului George Enescu, era adulat în ţară, cucerise treptat marile scene ale lumii, în mod special  Opera de Stat din Viena, scena de la Metropolitan de la New York…

Şi-a făcut debutul la Cluj, în opera Traviata; a studiat cu marea cantareaţă Lya Pop. Şi-a completat studiile în Italia, la Roma. De la rolurile de tenor liric a trecut la cele dramatic-eroice din operele lui Camille Saint-Saëns, Giuseppe Verdi, Puccini şi chiar Richard Wagner.

Regăseşti în arta lui Buzea întreaga tradiţie a şcolii româneşti, a cântului cultivat într-un larg spaţiu european. Imprimarea actuală dezvăluie tocmai această latură mai puţin vizibilă în perioada activă a artistului, anume aspecte ale cântului cameral din deceniile de înaltă înflorire a acestuia, cunoaşterea pertinetă a datelor stilistice ale liedului în zona spirituală a verbului german, la Schumann, la Schubert, la Richard Strauss; viziunea muzical-poetică cunoaşte aici o vibraţie liric emoţionantă; linia cântului, frazarea acestuia, întâlnesc la maestrul Buzea misterul imaginii poetice în cele câteva lieduri extrase din celebrele cicluri  Flori de myrth sau Frumoasa morăriţă. Sunt lucrări care în urmă cu cinci decenii făceau parte din exigenţele etapelor Concursului enescian. Nu poţi să nu admiri, în plus, tot aici, natura şăgalnică, atent cultivată, privind apropierea de spiritul cântecului românesc aşa cum a fost conceput acest gen în deceniile primei jumătăţi a secolului trecut, la Dima sau la Brediceanu.

Reveniri de aleasă semnificaţie

Spre bucuria noastră Luiza Borac este artistul care revine cu întemeiată credinţă în spaţiul vieţii noastre de concert; o face în ciuda vicisitudinilor acesteia. O face pentru muzică drept un dat al unei preţioase, al unei inefabile comunicări, o face pentru publicul din ţară. Căci anterior actuala imprimare discografică a Casei Avie a fost lansată la Londra şi la Hamburg; este casa de discuri cu care artista colaborează de mai bine de un deceniu. A obţinut distincţia celor cinci stele în publicaţia Classical Ear; a fost apreciată în baza unor elogioase recenzii în publicaţii de prestigiu cum sunt  The Independent, Fanfare, Gramophone, Pianist, International Piano, Piano News. Nu este puţin lucru!

Nu cunosc mulţi pianişti români care, în ultimul deceniu să fi fost apreciaţi la un asemenea nivel al elogiilor în cazul producţiilor lor discografice. Şi nu este unicul exemplu.

Cu ani în urmă Luiza Borac a realizat o integrală, un dublu CD al creaţiei pianistice, de asemenea al transcripţiilor aparţinând lui Dinu Lipatti; anterior, pentru integrala creaţiei enesciene – tot un dublu CD – a obţinut o importantă distincţie BBC Music Magasine; a fost rezultatul unei imense selecţii anuale privind producţiile discografice ale anului 2007! Cu prilejul recitalului susţinut la Carnegie Hall, la New York, a obţinut elogii cu totul entusiaste.

Poezia muzicii înnobilează versul

Care sunt datele pianistice ale acestui minunat, ale acestui pasionat şi pasionant artist? Sunt reunite intuiţia de o uimitoare acuitate cu profesionalismul ferm întreţinut, muzicalitatea de subtilă aplicaţie cu sugestia imagistică absolut fabusoasă. Poezia înseşi a muzicii este întreţinută în baza unei uimitoare palete coloristic timbrale; aşa cum se întâmplă acest lucru, spre exemplu, pe parcursul celebrei balade transcrise de Liszt, Regele ielelor, lucrare compusă de Schubert pe text de Goethe. La nivelul particularităţilor instrumentului său, uimitor rămâne, felul în care sugestia muzical-poetică, întregul complex timbral de care dispune artista, definesc împreună natura caracterologică a celor patru planuri ale acţiunii, povestitorul cu relatarea sa obiectivă, glasul seducător al fantomaticului stăpân al ielelor, imaginaţia îngrozită a copilului, tatăl care în goana calului nu reuşeşte să pătrundă tragedia momentului.

Important apare faptul că Luiza Borac găseşte resurse în a realiza o comunicare pe cat de inspirată pe atât de captivantă în universal ei, în universul musical-poetic al artei sale. O face, de această dată, pe parcursul întregului şir al celor opt transcripţii lisztiene după Schubert. Nu poţi să nu observi, melodica de o vocalitate cuceritoare din celebra rugă Ave Maria.

eveniment lansare CD - Luiza Borac ofera autografe

Eveniment lansare CD - Luiza Borac oferă autografe

Un veritabil studiu de nuanţe, de valori timbrale, este dezvoltat în magistralul opus datorat lui Constantin Siolvestri, Cântece de pustiu, lucrare total ignorată de generaţiile mai tinere ale pianiştilor noştri.

In încheierea programului, la cererea insistentă a publicului, Luiza Borac a oferit versiunea proprie, cu totul pesonalizată a celebrei Rapsodii enesciene în la major, transcripţie pianistică datorată autorului însuşi. Am audiat multe versiuni pianistice şi orchestrale ale acestei celebre pagini poematice. Trebuie să recunosc, după versiune antologică devenită celebră, datorată lui Sergiu Celibidache, cea imaginată de Luiza Borac este singura versiune pianistică care redă, cu uimitoare diversitate, întreaga sugestie de un uimitor pitoresc privind coloritul timbral al acestei creaţii.

Prezentarea întregului eveniment a fost susţinută de un remarcabil cuplu de comentatori, de profesorul Grigore Constantinescu şi de Costin Popa, un pasionat al artei cantului vocal; cu siguranţă, extensia comentariilor domniilor lor a fost datorată atracţiozităţii cu totul speciale pe care o oferă arta celor doi artişti, personalităţi ce aparţin unor lumi atât de diferite, unor generaţii atât de diferite!

Datorii de onoare

Nu poţi să nu observi, Luiza Borac şi-a făcut datoria de onoare faţă de personalitatea maestrului Buzea. Este de aşteptat ca şi Editura Casa Radio – dat fiind imensul tezaur al departamentului Discotecii de Aur -  să-şi facă datoria faţă de personalitatea maestrului omagiat. Faţă de publicul nostru.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite