Politici culturale USL: efectul carelor alegorice asupra revistei „Transilvania” din Sibiu

Mi-aş imagina că, ocupat fiind cu exerciţiile de coabitare (unul cu Traian Băsescu, altul cu Crin Antonescu, altul cu baronii din propriu-i partid şi tot aşa), premierul Victor Ponta nu prea are habar ce se-ntâmplă pe sub domnia sa. Nu neapărat în calitate de premier, cât în acelea de preşedinte al PSD şi, respectiv, de co-preşedinte al USL.

I-am spus o dată, la Cluj (se-ntâmpla prin 2010), că una dintre marile probleme ale partidului pe care l-a moştenit de la Ion Iliescu este acela că nu are o minimală deschidere intelectuală. Ştiu, nu asta e menirea unui partid, dar un partid nu poate să se prezinte public exclusiv cu indivizi precum Vanghelie ori Mazăre. Şi, după cum s-a văzut, nici cu intelectuali de calibru precum Adrian Severin şi Adrian Năstase.

În fine, ar fi fost bine dacă PSD ar fi „îngheţat” în stadiul în care preluase actualul premier partidul de la bătrânul bolşevic. S-a picat, însă, în mai rău, pentru că partidul condus de cel mai tânăr politician (mă refer, evident, la partidele ce contează acum electoral) a pornit, de când s-a cocoţat din nou la guvernare, un război împotriva zonei culturale. Ceea ce s-a întâmplat la nivel central, cu ICR şi cu TVR Cultural, ba chiar, de curând, şi la Radio România Cultural pare să fie doar ce este mai vizibil. Situaţii aberante sunt şi în alte locuri din ţară, iar acestea sunt produse sub sigla USL. Spre exemplu, de vreo câteva luni, la revista „Tribuna” din Cluj a devenit şef, prin decizia Preşedintelui CJ Horia Uioreanu (de la PNL), un fonf care-a reînviat protocronismul şi care dă de pământ cu cine nu-i este în graţii. Deşi în mediul cultural au existat proteste, până în prezent lucrurile nu au fost clarificate.

Revenind la PSD, aflu astăzi, de la poetul Radu Vancu -  că una dintre cele mai vechi reviste româneşti, înfiinţată în 1868, şi care şi-a continuat apariţia şi sub austro-ungari, şi sub comunişti, Transilvania, este aproape de desfiinţare. Prin decizia Preşedintelui CJ Sibiu, Ioan Cindrea, membru al PSD şi, din câte înţeleg, şi universitar în economie pe deasupra (putând fi bănuit, aşadar, de oareşce veleităţi intelectuale!), publicaţia ar urma să fie trecută din subordinea Centrului Cultural Interetnic „Transilvania” (unde funcţionează în prezent) în cea a Bibliotecii Judeţene Astra. Odată desfiinţat Centrul Cultural (CCIT) care o editează, revista şi-ar pierde identitatea juridică şi, prin urmare, nu ar mai putea supravieţui financiar, pentru că, practic, nici măcar nu ar putea fi vândută. Mai grav este că această decizie pune la lucru un mecanism aparent legal, dar situat în dispreţul total al istoriei culturale pe care publicaţia o aduce până în prezent. Desfiinţând CCIT, preşedintele CJ vrea, de fapt, să desfiinţeze postul de director şi pe cel de director economic pe care funcţionarea Centrului le implică, pentru a înfiinţa alte două posturi în aparatul legislativului judeţean. Acestea sunt scoase deja la concurs şi, ca atare, ne putem închipui că sunt gata-dedicate.

Ce contează, aşadar, că una dintre cele mai vechi, dar şi una dintre foarte puţinele reviste culturale de calitate din România, indexată, pe deasupra, în importante baze de date internaţionale, va dispărea?

Doi guşteri de partid vor fi fericiţi şi vor lucra întru împlinirea idealurilor pesedisto-useliste. Acolo, la Sibiu, fostă capitală culturală europeană. E foarte probabil ca în capetele atât de preocupate astăzi de „soarta ţărişoarei” să existe credinţa că, din perspectiva duratei lungi a istoriei, carele alegorice şi dansul din buric ale lui Mazăre ori râvna de „grămătic” a lui Vanghelie sunt cu mult mai importante decât zbuciumul marginal al unor pârliţi de intelectuali. 

Bravos, domnilor, călcaţi voi totul în picioare!