Povestea româncei care s-a îndrăgostit de India

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iuliana
Nălăţan, integrată în lumea indiană
Iuliana Nălăţan, integrată în lumea indiană

Pasiunea Iulianei Nălăţan, o ardeleancă din Haţeg, pentru ţara asiatică a dus la crearea Festivalului Namaste India şi la publicarea unei cărţi.

Iuliana Nălăţan s-a născut acum 28 de ani în satul Gânţaga, în judeţul Hunedoara. A făcut facultatea la Timişoara, iar în 2008 a ajuns la Paris, cu o bursă. În capitala Franţei s-a apropiat de cultura Indiei. „Cred că acolo a devenit mai reală ideea de India, descoperisem şi mâncarea, şi muzica. Mă fascina tot mai tare, iar când m-am mutat la Bucureşti am zis că vreau să organizez un festival al culturii indiene şi că în maximum un an vreau să merg în India. Dar erau nişte idei foarte naive, visam cu ochii deschişi”, a spus tânăra. Visele au devenit însă rapid
realitate.

În 2010 era organizată deja prima ediţie a Festivalului Namaste India, şi tot în acel an Iuliana pleca pentru prima oară într-o călătorie în fascinanta ţară. „Am stat patru luni, din noiembrie până în martie. Am plecat cam fără planuri, fără nimic sigur, am zis că văd pe parcurs ce se întâmplă. Iniţial am stat într-un ashram. Un loc retras în care te duci ca să stai cu tine, să te deconectezi de lume. Nu e doar linişte şi meditaţie, e foarte multă muncă, trebuie să îţi aduci şi tu contribuţia la bunul mers al comunităţii. A fost ceva cu totul deosebit”, a povestit Iuliana Nălăţan.

Mai multe Indii

„Şocul cultural” n-a fost iniţial foarte puternic, pentru că primul contact cu India a fost New Delhi. „Şocul cel mai mare a fost când am ajuns în gară, acolo m-am întâlnit cu India cu adevărat. În prima zi am fost în partea modernă a oraşului Delhi, care are străzi mari, parcuri, clădiri moderne, nu-ţi dai seama cum e India. Când am ajuns în gară am spus «bun, acum am ajuns în India cu adevărat». Acolo sunt oamenii simpli, oamenii săraci, oameni din toate categoriile”, a povestit ardeleanca.

A ajuns şi în statul Bihar, una dintre zonele sărace ale ţării. „Multă lume m-a avertizat să nu merg acolo pentru că e multă sărăcie, însă zona este una foarte spirituală, acolo a ajuns la iluminare Buddha, acolo s-a înfiinţat una dintre cele mai vechi universităţi din lume”, a explicat Iuliana.

„Mi-a plăcut tot timpul să merg prin sate, prin locurile acelea rupte de lume şi de timp, unde ai impresia că te întorci în timp mii de ani. Asta, deşi există şi acolo telefoane mobile – toată lumea are, chiar şi la sat”, şi-a amintit Iuliana.

Spiritualitatea şi cultura prezente la tot pasul în India au marcat-o ireversibil pe româncă. „Sunt mai multe Indii în India, asta e fascinant. Sunt diferenţe de la nord la sud şi de la est la vest, nu doar geografic, ai impresia că efectiv călătoreşti în timp, nu doar în spaţiu. Un oraş ca Varanasi, de exemplu, e trecutul trecutului, ai impresia că aşa a fost şi acum 5.000 de ani. Acel oraş e total diferit faţă de orice alt loc din India în care am fost, are o magie aparte. Totul se întâmplă practic pe malul Gangelui”, a explicat Iuliana Nălăţan.

Punţi cu România

Cea mai recentă ediţie a Festivalului „Namaste India”, a cincea, a avut loc acum trei săptămâni, la Muzeul Satului din Bucureşti. De organizare se ocupă Centrul Cultural „Rabindranath Tagore”, înfiinţat de Iuliana Nălăţan împreună cu Mihaela Gligor şi Maria Pomohaci.

„Ne ocupăm de promovarea culturii indiene în România, dar nu doar atât, vrem să creăm punţi de legătură între India şi România”, a spus Iuliana. În cadrul festivalului, care a avut o ediţie şi la Timişoara, în 2011, românii sunt invitaţi să descopere India prin muzică, dansuri, literatură, film, fotografie, filosofie, artizanat sau gastronomie. ;

Scrisul dă un sens amintirilor

La ultima ediţie a Festivalului Namaste India, Iuliana Nălăţan şi-a prezentat şi cartea scrisă în urma experienţelor din India, „India Darshan – 18.000 km de călătorii interioare”. „Când m-am întors mi s-a părut că sunt în altă lume aici, parcă pe o altă planetă. Nu ştiam exact ce s-a întâmplat, de ce mi-e dor de India. Simţeam că multe lucruri m-au atins cumva, dar nu ştiam exact cum. Aveam nevoie să le retrăiesc şi să le dau un sens, şi de aceea m-am hotărât să scriu cartea”, a spus autoarea.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite