PREMIERĂ  Opera „Nabucco“, în regia lui Rareş Zaharia, aplaudată în Germania

Nabucco

Regizorul Rareş Zaharia a obţinut un succes răsunător pe scena operei din Regensburg cu opera "Nabucco" de Giuseppe Verdi la debutul său, în Germania. Scenografia spectacolului este semnată de Helmut Sturmer. După premiera de pe 15 septembrie, următoarele reprezentaţii sunt programate pe 24 septembrie şi pe  3, 5, 9, 14 octombrie.

Aplauze intense, de peste 20 de minute s-au putut auzi pe 15 septembrie 2018, la finalul premierei operei "Nabucco" de Giuseppe Verdi pe scena operei din Regensburg în deschiderea stagiunii. Câteva mii de spectatori au privit spectacolul în piaţa Bismarck din fata teatrului, pe ecrane uriaşe. Echipa de creaţie, din care, alături de Rareş Zaharia, face parte şi celebrul scenograf de origine română Helmut Stürmer, a reputat un binemeritat succes, confirmat ulterior si de consemnarile presei germane.

O regie modernă, care se joacă cu referinţele culturale si istorice, centrată în jurul nebuniei personajului principal, cu imagini tulburătoare, sustţnută de un joc actoricesc fără cusur şi de o echipa internaţională de cântăreţi au fost coordonatele acestui succes de răsunet. Succesul a fost confirmat imediat, opera din Regensburg suplimentind seria de 15 spectacole prevăzute iniţial pina in luna ianuarie cu unul in plus în data de 10 noiembrie, alte posibile date suplimentare fiind deja in studiu.

Anii '30 ai fascismului italian

Rareş Zaharia a declarat, pentru "Adevărul": "Pentru mine a fost în primul rind un cadou, un privilegiu extraordinar. A fost un cadou, pentru că premiera a venit in ajunul zilei mele de naştere, aşa ca am avut lunile pregătitoare în care m-am bucurat de el, iar acum l-am dăruit la rândul meu publicului si succesul a venit ca un alt cadou, neaşteptat, şi cu atât mai plăcut.

A fost un cadou şi faptul că am debutat într-un teatru de opera din Germania, cu unul dintre marile titluri verdiene, « Nabucco », o opera greu de realizat prin rapiditatea cu care se succed scenele, de o factura aproape cinematografica, si o opera in care rolul corului este esential, monumental.

A fost un cadou, şi în acelaşi timp un privilegiu, sa pot colabora cu scenograful Helmut Stürmer, cu care am colaborat de peste 11 ani la spectacolele lui Silviu Purcărete la care eu am fost asistent şi pe care il consider unul din marii maeştri ai scenografiei europeene. La fel, tot cadou si privilegiu a fost si faptul ca am avut o distributie internaţională, in care au stralucit baritonul polonez Adam Kruzel si soprana estoniana Aile Asszonyi, doi cintareti-actori de talie mondiala, dar şi ceilalti interpreţi, fiecare de o altă naţiionalitate, ceea ce spune multe despre caracterul cosmopolit al operei ca gen.

Din punct de vedere al interpretării, am optat pentru o cheie parabolică, politică, întrucât mi se pare ca tema principala în « Nabucco » este puterea politică şi modul în care ea corupe pina la nebunie pe cel (sau cea) care o detine. Opera lui Verdi mi se pare foarte moderna si din punctul acesta de vedere, fiind poate prima mare opera din ceea ce se numeste « repertoriul standard » in care tema iubirii apare doar ca o nota de subsol, pe care eu am folosit-o ca o explicatie a comportamentului personajului principal feminin din restul operei. Am optat pentru o transpunere in anii '30 ai fascismului italian, cu referinte clare la Mussolini, si pentru finalul scurtat, fara moartea personajului feminin principal (Abigaille), atit din motive muzicale (corul « Immenso Jehova » este mai grandios), cit si pentru ca faptul ca astfel, singura referinta la moartea lui Abigaille este un scurt vers din libret in care Nabucco spune ca ea s-ar fi otravit. E un final pe care insasi Verdi l-a preferat, dupa doar sase reprezentatii, el fiind cel consacrat din 1842 si pina in a doua jumatate a secolului trecut, a punctat regizorul.

"Am preferat acest final şi din punct de vedere dramatic, pentru că eu nu cred ca un personaj machiavelic si avid de putere cum e Nabucco poate sa aiba o convertire miraculoasa la o religie si sa isi schimbe comportamentul atit de mult, ci, mai degraba, se va folosi de religie pentru a repune mina pe putere şi pentru a manipula şi mai bine. Faptul că el anunţa că fiica lui s-a otravit mie îmi ridică nişte semne de întrebare (adica îl credem sau nu ?). Şi atunci am dorit să fie ceva în genul unui « fake news », sau haideţi sa-i spunem propagandă. Asa ca am facut in asa fel incât soldaţii care vin cu Nabucco aduc ziarele cu titlurile deja tiparite si le arata publicului si celorlalte personaje, iar Abigaille apare ulterior si este ucisa pe scena de catre Nabucco cu o injectie letală în timp ce ceilalti se roagă. Mussolini şi-a ucis fiul şi soţia (la fel cum Nabucco îşi ucisese sotia, şi, în viziunea mea, pe fiica care i-a luat puterea), iar in anii '20-'30 presa începe sa fie folosită ca propaganda, atât sub regimurile comuniste, cât şi cele fasciste, aşa că interpretarea mi se pare justă şi functionând perfect.

Referinţele la cultura contemporană nu se opresc la paralelele dintre anii '30 şi epoca noastră (o perioadă de criza economică în care partidele de extrema dreapta au proliferat), ci ţi, de exemplu, la niţte gesturi ale Angelei Merkel pe care le-am atribuit personajului lui Abigaille şi care au facut deliciul publicului german la premieră", a subliniat regizorul Rareş Zaharia.

Oracolul amăgirii

Presa germană a consemnat pe larg succesul reputat de regizorul rom\n. Astfel, ]n cotidianul Süddeutsche Zeitung din 17 septembrie, Egbert Tholl titrează "Oracolul amăgirii. Regizat cu stil: Nabucco de Verdi la Regensburg », subliniind ca regia se pliaza perfect dramaturigiei verdiene, iar miscarea inexorabila a decorului, mînuita cu stiinta de regizor, fiind o imagine a « prevestirii deziluziei ». In Mittelbayerische Zeitung, editia de duminica 16 septembrie, Andreas Meixner îsi intituleaza cronica  « Nabucco : Un hit muzical, o regie puternica »,  consemnind faptul ca « publicul a fost cucerit », remarcind performanta vocala si actoriceasca a corului si al sopranei Aile Asszonyi, precum si faptul ca echipa de creatie din jurul regizorului a fost rasplatita cu aplauze generoase. Criticul Peter Jungblut de la Radiodifuziunea Bavareza (Bayerische Rundfunk) este chiar si mai laudativ in cronica sa « Recolta de aur : Nabucco de la Regensburg in camasa de forta », din 16 septembrie, atribuind regizorului si cintaretilor succesul spectacolului, apreciind performanta actoriceasca a cintaretilor. In acelasi articol se spune ca regizorul a creat spectacolul ca pe un film din genul thriller politic. Jungblut evidenţiază o altă idee regizorală, cea a umbrei regelui, un personaj-mut, interpretat de actorul Naji Baghdadi « un idol de aur nemilos, mut, care priveste actiunea si care la sfirsitul operei pune mina pe coroana ». Aceeasi idee originala este subliniata si de Stefan Rimek in cotidianul Donau Post, din 16 septembrie, in articolul intitulat « Umbra regelui : Nabucco », in care se spune ca regizorul a reusit sa creeze o idee originala, cea a umbrei regelui, care "devine partener silentios de discutie si interactiune pentru ariile-monolog, şi care îmbraca şi dezbracă regele într-o cămaşă de forţă identică la începutul şi sfârşitul nebuniei sale".

Acelaşi autor consemnează şi parti-pris-ul regizoral al ultimei scene, cu omorirea lui Abigaille de către Nabucco. Uwe Mitsching isi intituleaza critica din 21 septembrie 2018 din ziarul Bayerische Staatszeitung « Un spectacol superb. Un Nabucco impresionant la Regensburg Theater », punind regia intr-un context mai larg, politic, in care experienta regizorului din Romania comunista ajuta la conturarea unei familii despotice care, indiferent ca ea e de alta culoare politica, fascista sau nazista, are aceleasi resorturi de functionare. Momentul culminant al operei, celebrul « cor al sclavilor » este apreciat, plasat de regizor intr-o inchisoare intunecata din care reiese o scena paradoxal, « foarte linistita, foarte intima, si, in acelasi timp, foarte emotionanta ». "O faţetă foarte interesantă a regiei este li participarea bisericii in mentinerea puterii absolute" mai scrie Mitsching, care menţionează şi faptul că baritonul Adam Kruzel, angajat al Operei din Regensburg de peste 15 ani, face in Nabucco rolul carierei.

Nabucco

opera de Giuseppe Verdi

Theater Regensburg
Regie : Rares Zaharia
Decoruri : Helmut Stürmer
Costume : Katharina Heistinger
Lumini : Wanja Ostrower
Video : Michael Lindner
Dramaturg : Christina Schmidt
Dirijor : Tom Woods
Dirijorul Corului : Alistair Lilley
Nabucco : Adam Kruzel
Abigaille : Aile Asszonyi
Zaccaria : Selcuk Hakan Tirasoglu / Jongmin Yoon
Fenena : Vera Egorova-Schönhofer
Ismaele : Yinjia Gong / Octavio Rivas
Anna : Anna Pisareva / Sara-Maria Saalmann
Abdallo : Sehoon Ha
Umbra lui Nabucco : Naji Baghdadi / Gerrit Korsch
Corul Operei din Regensburg
Orchestra Filarmonica din Regensburg

Premiera : 15.09.1976
Reprezentaţii ulterioare: 18, 21 şi 24 septembrie, 3, 5, 9, 14 si 20 octombrie, 10 şi 22 noiembrie, 1, 16, 19 şi 29 decembrie 2018,  8 ianuarie 2019.

Rareş Zaharia(foto) este cel mai de succes regizor de opera roman al generaţiei sale. A debutat la Opera Nationala Bucuresti in 2009 cu spectacolul « Don Pasquale » de Gaetano Donizetti. A mai realizat « Hamlet -Fragments » de Ambroise Thomas la Théatre du Luxembourg la Paris, premiera portugheza a operei « Lady Sarashina » de Peter Eötvös la Teatro Sao Luiz din Lisabona, « Mandragola » de Gianluca Verlingieri la Academia Festivalului de la Aix-en-Provence. In Romania a mai regizat « Otello » de Giuseppe Verdi, « Singe vienez » de Johann Strauss-fiul si « Don Carlo » (versiunea in 5 acte, prezentata publicului romanesc pentru prima data dupa 50 de ani) la Opera Romana Craiova, « La Cenerentola » de Gioacchino Rossini la Festivalul de Opera de la Sibiu si « In Trup » de Diana Rotaru la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti si la Academia de Muzica « Ghe. Dima » de la Cluj-Napoca. Este primul (si pina in prezent singurul) regizor roman selectat in Academia Festivalului de la Aix-en-Provence, precum si la Verona Opera Academy si la Bayerische Theatherakademie August Everding de la München.