Priveghiul lui Vintilă Mihăilescu, ţinut pe  Facebook. Antropologul a scris despre „moartea online“

Vintilă Mihăilescu, îmbrăţişat de soţia sa   FOTO: Facebook Priveghiul lui Vintilă

Foştii studenţi ai lui Vintilă Mihăilescu, care va fi înmormântat astăzi la Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală, în prezenţa a cinci persoane, alături de preot şi dascăl, au creat, pe Facebook, un grup intitulat „Priveghiul lui Vintilă“, în care deapănă amintiri despre unul dintre cei mai iubiţi dascăli. Antropologul, care a murit sâmbătă, la vârsta de 68 de ani, a scris despre „moartea online“ în „Dilema veche“.

"Ce mai e nou? - Priveghi online! - !? - Cam aşa ceva - îmi explică M, care este masterandă la Budapesta. (...) Adică? - întreb eu, uluit. - Păi au stat toată noaptea pe calculatoare, pe un fragment de reţea, au pus epitafe, au povestit despre cel mort, unii aveau fotografii cu el... - E deja ceva obişnuit? - mă mai interesez eu", acesta era începutul unui text, „Moartea online",  scris de Vintilă Mihăilescu, în 2008, în revista "Dilema veche", unde antropologul avea o rubrică din 1998.

"După "viaţa online", "moartea online", deci - rezum eu. Adică? - nu pot să nu mă întreb. Şi îmi e greu să găsesc un răspuns gata făcut. Din antropologie ştiu că, dacă vrei să înţelegi resorturile ultime ale unei culturi, nu te uiţi la cei vii, ci mai degrabă la cum se moare în comunitatea respectivă. Cu moartea nu glumeşte nimeni, practicile şi credinţele funerare fiind ultimele care se schimbă. Iar cînd se întâmplă să se schimbe, acest lucru are un rost profund. Ce vrea să spună deci această inovaţie?", se întreba, în text, Vintilă Mihăilescu, care a murit, sâmbătă, la vârsta de 68 de ani, într-un spital din Capitală.

"Managementul morţii...Din această perspectivă, "priveghiurile online" (pe care nu ştiu să le numesc deocamdată altfel, dar care sunt deja cu totul altceva) pot fi citite şi ca prime semne ale unui soi de resocializare, de readucere a morţii în comunitate. Nu o revenire la tradiţii şi societăţi tradiţionale, ci o mutaţie în comunităţi virtuale. 

Ritualizarea acestor prime gesturi spontane este foarte posibilă - şi chiar previzibilă -, iar o cultură a "morţii online", care să păstreze în serverele lumii şi sufletul virtual al celui răposat, se poate coagula apoi, firesc, în timp.

Mai mult, ea poate constitui o nouă dimensiune semnificativă a coeziunii tehno-sociale a lumii postmoderne. Prin integrarea morţii, comunităţile virtuale ar începe să aibă un trecut, ieşind astfel de sub imperiul individualismului hic et nunc", explica antropologul, în textul din revistă.

În 2008, când a fost scris acest text, Vintilă Mihăilescu nu bănuia că vom trăi vremuri de coronavirus, nici că studenţii săi îi vor face, la moartea sa, un grup pe Facebook, "Priveghiul lui Vintilă".  Nu ştia nici că la înmormântarea sa vor participa doar cinci persoane, alături de preot şi dascăl.

Rit de trece online

"În ceea ce priveşte înmormântarea, va avea loc marţi, dar nu va fi online. Grupul de pe Facebook a fost pornit de foştii studenţi ai tătălui meu, din nevoia de a se aşeza împreună, chiar şi online, şi de a depăna amintiri cu şi despre el. De aici şi numele...Priveghiul lui Vintilă, un nume foarte potrivit", a declarat fiul antropologului, pentru "Adevărul". 

"În această perioadă, priveghiul online este cam singura variantă prin care oamenii pot să fie alături, să aibă parte de ritul de trecere atât de necesar tuturor", a subliniat Mihai Mihăilescu.

Vintilă Mihăilescu a fost diagnosticat în septembrie 2018 cu leucemie acută mieloblastică, un tip de cancer agresiv al sângelui. După mai multe tratamente cu citostatice, antropologul a ajuns la Spitalul Universitar din Besançon, Franţa, pentru un transplant cu celule stem.  Intervenţia a fost una extrem de costisitoare (peste 250.000 de euro), însă românii s-au mobilizat şi, prin donaţii, au reuşit să adune o sumă considerabilă. Vintilă Mihăilescu a povestit că solidaritatea din ţară a impresionat-o profund pe preşedinta Tribunalului din Besançon, care a mărturisit că nu crede că în Franţa ar fi posibil aşa ceva. Despre experienţa suferinţei din spitale, antropologul a scris în volumul "În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului", publicat de Editura Polirom.

Citiţi şi:

"Dilema veche": Moartea online, de Vintilă Mihăilescu

Cinci persoane la funeraliile lui Vintilă Mihăilescu. Foştii studenţi au creat un grup intitulat Priveghiul lui Vintilă, însă înmormântarea nu va fi online

Interviu cu Vintilă Mihăilescu  „În această casă, au crăpat caloriferele trei ierni la rând, în vremea comunismului“

Vintilă Mihăilescu, regretat de colegi, studenţi şi lumea academică: „A fost cel mai harnic promotor al antropologiei culturale în România postcomunistă“

Scriitorul Vasile Ernu: „Pentru Vintilă Mihăilescu, antropologia era un exerciţiu zilnic în încercarea de a nu-l dispreţui pe celălalt“

Vintilă Mihăilescu a scris, înainte de a muri, pe patul spitalului despre „etnografia“ suferinţei din această instituţie

A murit Vintilă Mihăilescu