Profeţii „rudimentare“, la „etajul cu artişti“

O nouă manifestare expoziţională are loc în seara de miercuri, de la ora 19.00, la E T A J artist-run space (deja supranumit „etajul cu artişti“), situat în strada George Enescu, nr. 43. Sub titulatura oculto-mistică de „OMEN“, expun artişti mai consacraţi sau tineri „în plină afirmare“: Mircea Muntenescu şi (în ordine alfabetică) Mihai Coltofean, Dumitru Gurjii, Mircea Modreanu şi Mădălina Negotei, cărora le place numele de grup „Rudiment“.

Evenimentul este, de fapt, „artist talk“-ul (manifestare derivată) expoziţiei artistului Mihai Coltofean (pictură), una excelentă, intitulată „Threshold“ şi care-a avut vernisajul pe 7 iunie. Manifestarea se alătură celorlalte care-au avut loc aici, în acest spaţiu deja devenit tradiţional, un must, pentru publicul de artă contemporană (de fapt, locuinţa artistului Mircea Modreanu, care şi-a pus-o generos la dispoziţie pentru aceste expoziţii „generaţionale“, transformând-o într-o galerie independentă de artă), şi care-şi doresc să impună un grup, o generaţie de artişti cu-o viziune afină asupra artei.

Opt băieţi şi-o „ştrengăriţă“

Este un grup dintre ai cărui membri au mai expus, primăvara aceasta, şi la reînfiinţatul Atelier 35 (în spaţiul „istoric“ din Şelari 13), dar şi, prin câţiva artişti (printre cei mai activi: Radu Pandele, Lucian Hrisav, Diana Manole, Constantin Rusu), în alte locuri din Capitală. Totul a început (la „Etaj“) pe 22 mai, cu vernisajul intitulat „Mystic Nothing“, când au expus următorii artişti (în ordine alfabetică): Ştefan Botiş, Mihai Coltofean, Dragoş Dumitraşcu, Dumitru Gurjii, Lucian Hrisav, Diana Manole, Mircea Modreanu, Pandele Pandele, Constantin Rusu. „ETAJ este un proiect de tip artist run space, ce se desfăşoară în locuinţa din centrul Bucureştiului a artistului Mircea Modreanu, transformată periodic în galerie. Proiectul a fost iniţiat în vederea creării de evenimente expoziţionale colective, solo show-uri, artist talks, work-shop-uri, performance-uri. Prin seria de expoziţii de tip «one night show», fiecărui artist i se oferă libertatea de a-şi autocuratoria apariţia“, spuneau atunci organizatorii.

A urmat vernisajul lui Coltofean (pentru că clujeanul Botiş s-a ataşat mai târziu proiectului, prin urmare va avea „solo show“-ul la sfârşit), iar din toamnă vor urma (din două-n două săptămâni) vernisaje (expoziţii personale) şi artist talk-uri ale fiecărui artist din grup, în această ordine. Specificul acestui tip de eveniment este că artistul îşi şi autocuratoriază solo show-ul, îşi scrie şi textul curatorial (un fel de auto-prezentare) şi, în general, face cât poate de mult, este „bun la toate“ (iniţial, s-a dorit ca artistul să şi gătească pentru invitaţi, dar afluenţa uriaşă de oameni de la primul vernisaj a făcut imposibilă această idee!).

„Clisa scârboasă de pe prund“

Dar să dăm cuvântul artiştilor din această seară, pentru a-şi prezenta demersul artistic („nomen est omen“ spune o veche zicală, care să sperăm că se va aplica şi de data aceasta):

„Practica artistică colectivă, comunitară din care rezultă un obiect fără semnătură este o abordare a unei metode de creaţie experimentală pe care ne-am propus-o şi pe care o dorim împărtăşită printr-o expoziţie în care vor fi prezentate fotografii, obiecte şi două videouri. Individualitatea contează în procesul de creaţie numai în măsura în care contribuie la demersul comun şi funcţionează asemenea unei cărămizi dintr-un întreg.

La baza proiectului Omen stau o serie de acţiuni artistice întreprinse în spaţii naturale din diferite contexte geografice (Subcarbaţi-Bâsceni şi Petroşani). Rezultatul constă în 3 instalaţii-landart şi o serie de acţiuni documentate foto-video.

Documentarea bogată a reprezentat materialul de bază pentru realizarea obiectelor, filmelor şi fotografiilor. Toate acestea au prins formă prin lucru colectiv de «atelier» şi sunt o concluzie – mărturie – continuare a acţiunilor din natură.

Acţiunile din NATURĂ | Piatra de care ne opintim pe parcurs nu mai este, de fapt, o piatră de râu. Ea e în stare să capete puteri, să devină realitate dacă noi arătăm asta. Copacii, fagii sau stejarii pe care îi întâlnim in drumul nostru nu mai sunt obstacole pe care e bine să le evităm, ei devin repere pentru locul jinduit.

Nămolul râului nu mai este o piedică, un pericol pentru noi, clisa scârboasă de pe prund se transformă în cel mai bun liant în ridicarea unui tumul. Focul, scânteia în noapte capată o cu totul altă încărcătură în livezile de pe dealuri.

Pământul crăpat de puterea soarelui nu ne mai creează impresia de sfârşit de lume, de suflet sterp, el ajunge să fie martorul trecerilor fiinţelor prin aceste locuri. Gătejele găsite prin pădure nu mai sunt deşeuri bune doar pentru cei săraci, ele devin când nu te aştepţi o trimitere la cele mai vestite catedrale gotice“.