Pur şi simplu Mozart sau Prokofiev

E greu să înţelegi de ce un simplu CD Mozart sau un simplu concert Prokofiev poate deveni o tentaţie seducătoare pentru orice meloman. Ingredientul care „face diferenţa“ este Alexandru Tomescu, un nume pentru afirmarea şi consolidarea căruia a fost nevoie de ani şi de foarte mult studiu.

Cu ajutorul lui Tomescu, ajungi la ideea că poţi convinge cu o ofertă „simply Prokofiev", aşa cum a fost cea a concertului din 1 aprilie de la Sala Radio, sau cu una „simply Mozart", cum este cea a dublului CD lansat în aceeaşi seară de Editura Casa Radio şi cuprinzând concertele nr. 2, 3, 4 şi 5 pentru vioară şi orchestră de Mozart în interpretarea sa, alături de Orchestra de Cameră Radio, dirijată Horia Andreescu". Am înregistrat aceste concerte de-a lungul mai multor ani, de obicei vara. Regăsesc în ele exuberanţa şi bucuria ce le simţi doar când eşti cu adevărat în vacanţă şi spiritul este liber s-o ia încotro ar vrea... Acesta este Mozart pentru mine: trăirea simplităţii şi a libertăţii originare..." - mărturiseşte  violonistul Alexandru Tomescu, în prezentarea  noului album.

Mă uitam pe biografia lui şi peste cifre - 100 de premii întâi naţionale şi nu mai puţin de 26 de distincţii internaţionale, peste 20 de ani de activitate concertistică, nu mai puţin de 4 noi titluri discografice lansate în 2008... cine mai ştie câte concerte.

Noi experienţe

Ceea ce ne place însă la el este modul în vedem că ştie să caute în permanenţă noi experienţe. Orchestra Naţională Radio şi dirijorul Jin Wang s-au aflat alături de el în seara de 1 aprilie pentru un concert care va deveni CD cu „Concertul nr. 2 în sol minor pentru vioară şi orchestră, op. 63" şi „Concertul nr. 1 în re major pentru vioară şi orchestră, op. 19" de Prokofiev, cântate în această ordine atipică, inversă datei la care au fost scrise.

La început l-am descoperit pe acel Prokofiev matur, cel care scrisese muzica baletului „Romeo şi Julieta". Realist şi îndreptat către concret, spiritual şi provocator, Prokofiev este şi un liric care a ştiut întotdeauna să-şi adapteze inventivitatea melodică diferitelor stiluri pe care le-a abordat. Concertul pe care l-am ascultat după pauză este mai apropiat de spiritul clasicilor, prin simţul formei şi al construcţiei solide şi prin disciplina inspiraţiei sale şi îşi păstrează umorul până la capăt. Dacă îl avem mai proaspăt în memorie pe Alexandru Tomescu în opusuri romantice autentice, o sănătoasă doză de Prokofiev cred că prinde bine oricui, iar dacă aceste două concerte vor deveni un CD live, mai mulţi vor fi cei care se vor putea bucura de această muzică.